Ii cunoastem cel putin o data.

Daca tot traim intr-o lume a internetului, a tehnologie, m-am gandit ca o lista cu 12 "categorii" de prieteni nu ar fi chiar asa deplasata. Unii sunt mai buni ca altii, dar fiecare vine cu avatanje si dezavantaje, si poate ca din 12 puncte, cateva dintre aceste tipuri ati cunoscut o data in viata. Lista e mai mult sarcastica, dar tot mai sunt mici adevaruri, nu prea dese. Lectura placuta.

1. Prietenul Server: cel care este tot timpul ocupat, si mai mereu are caderi cand ti-e lumea mai draga, probabil ca forma de protest nemultumit din cauza salariului.

2. Prietenul Internet: un om la care ai acces greu si mereu pare prietenul ideal, dar cand il cunosti numai bine nu te intelegi cu el.

3. Prietenul e-mail: din 10 lucruri pe care le zice 8 sunt tampenii si reuseste mereu sa greseasca exact acolo unde era simplu.

4. Prietenul feed RSS: te tine la curent cu orice se intampla exceptand ceea ce te intereseaza cel mai mult.

5. Prietenul (MS-)D.O.S.: oricine l-a cunoscut pe vremuri, le trezeste tuturor amintiri, bune sau rele, dar nimeni nu-l mai vrea.

6. Prietenul PowerPoint: numai Bill Gates sau "soarecele de birou" ar vrea sa cunoasca asa tip si sa vorbeasca cu el mai mult de 30 minute.

7. Prietenul Word: are de fiecare data o surpriza pentru tine si oricati ar afirma ca-l cunosc, nimeni din lume nu-l cunoaste de fapt.

8. Prietenul Excel: se spune ca poate sa faca o gramada de lucruri, dar cand apelezi la serviciile lui il folosesti doar la lucruri simple.

9. Prietenul Screensaver: nu are scop practic, dar macar este distractiv si uneori te surprinde cateva secunde cand apare.

10. Prietenul Hard-Disk: memoreaza totul pentru totdeauna, acestia fiind cei mai pasibili prieteni sa ajunga camatari si sa iei bani de la ei.

11. Prietenul Multimedia: face lucrurile urate sa para frumoase, prin Photoshop toate modelele ajung sa fie demne de perfectiune, iar Rambo la 60 ani pare ca are doar 30 ani si te gandesti ca e un avantaj prietenia cu el. De fapt niciodata n-o sa profiti de meseria lui.

12. Prietenul User: strica tot ce face si mereu vrea si cere mai mult decat da sau decat are nevoie.

Viata. Ironica, reala, traita si altele.

Alte 12 lucruri din "duzina" printre care sunt si cateva ironii, cateva fapte reale, si alte cateva citate "presarate" si rescrise pentru a se mula pe subiect. Si subiectul este viata, vazuta prin prisma unor stereotipuri sau a unor mari ganduri rostite de oameni de-a lungul timpului. 

Inceputul este intr-o nota amuzanta, si sfarsitul incheie rotund subiectul, ultimul este ironic si trebuie tratat ca atare. Inainte de a incepe lista, mai spun doar atat, parafrazand un citat cunoscut, ironia e o arma si eu trag.

1. Oricum s-ar sfarsi viata, un lucru nu se va schimba niciodata, si anume ca de cand a  aparut omul, problemele lui au inceput de obicei cu placere, adica cu orgasmul dinaintea celor 9 luni...

2. Sinucigasi exista si vor exista, mai multi, mai putini, nu vor disparea, dar nu prea vezi sinucigasi cu experienta stransa in timp, mai toti se lasa de "practica" asta cand inainteaza in varsta. Incep sa capete valoarea vietii.

3. Se spune ca au fost in istorie cateva fecioare cunoscute, dar totodata multi spun ca viata ne-o trage la toti. Si mi s-a rupt filmu'... ba suntem toti violati de viata, ba au unii oameni relatii si au iesit din viata pe usa "din spate".

4. Oricat de grea ar parea viata, putin timp de gandire si vezi ca de fapt nu exista imposibil, deci in viata ai putea da peste lucruri si mai grele decat ce crezi ca e greu. Apropo, daca nu sunt alte greutati mai mari, viata sigur le va inventa.

5. Ironia este parte din fiecare de cand ne nastem si pana murim. Toti vor sa dea cadouri/bani parintilor pentru tine cand esti mic, iar cand cresti, parca toti vor sa le dai bani/cadouri. 

6. Pentru momentele cand te simti inutil, neiubit, uitat de catre ceilalti, gandeste-te ca odata ai fost cel mai rapid spermatozoid dintre alte milioane.

7. Cam totul poate fi impartit in "alb si negru", astfel ca omu a impartit si viata in "alb si negru", iar pentru viata situatia arata asa: daca cineva zice ca e frumoasa, cea mai rapida replica va fi "e de cacat". Daca cineva spune ca viata merita traita, replica va fi "da, cand ai de toate, nu cand esti muritor de foame" si lista se continua...

8. Poti asemana viata cu un drum cu sens unic, pe care stii cand intri, cam stii cand iesi, dar pe drum desi teoretic nu ai obstacole, mai apare cate un obstacol cand nu te astepti. 

9. La batranete, aproape de moarte, toti ne plangem ca nu avem timp, ca nu am avut timp in viata sa facem tot ce am dorit, dar mare parte din viata se scurge in timp ce noi facem planuri de cum s-o petrecem.

10. Filozofii, marii ganditori au cautat sa-i dea vietii un sens, incercand sa raspunda la intrebari, dar poate ca viata are deja un sens pana sa incercam sa-i dam unul.

11. Unele religii, poate majoritatea, au printre ideile de baza si una care spune ca "omul e pe Pamant pentru a face bine celor din jur". Interpretarea ar fi cam asa: fiecare om e pe Pamant pentru a face bine celorlalti, celor din jur.  Retorica este, cum se face ca in viata cand ai nevoie nu-ti face nimeni bine?

12. (inchei ciclic...) Viata copiilor apare pentru parinti accidental si la fel apare cam pentru toti, accidental. Si cum in fiecare accident exista un "faptas", in cazul vietii, Dumnezeu este autorul, dar el fuge de la locul accidentului.

Discriminarea nu e buna?, dar nici ideile unora.

Articolul din aceasta seara vreau sa-l impart in mai multe viitoare postari si fac parte dintr-un subiect mai mare pe care o sa-l numesc "Egali in drepturi... daca nu esti din majoritate". Desi acest subiect despre drepturile majoritatii in raport cu cele ale minoritatilor este unul de amploare si a tot fost discutat, vreau ca sa-mi expun si eu parerea cu privire la niste "egalitati"cam prost intelese, si la o discriminare pe care unii vor s-o reduca, dar n-au inspiratie pentru a reusi. Azi doar o sa comentez 2 imagini create intr-o campanie anti-discriminare, o idee buna, dar doar pe hartie, pusa in practica a rezultat ceva fara sens, care te duce la zeci de dezbateri. Dar sa incep...

Asta e prima imagine. Doar privindu-o va dati imediat seama ca este vorba de discriminarea tiganilor. Textul fiind ales tocmai pentru a intari sugestia ca cel din poza e tigan, si ca omul vazand din ce etnie e, il caracterizeaza imediat ca fiind infractor. Dupa inaltime as zice ca e un minor, pana in 14-16 ani, astfel ca ce motive ar avea ca sa fie cu o ranga in mana la o usa care nu e a lui (deci nu si-a uitat cheile) si mai in noapte, dupa ce s-a inserat? Apoi privirea cade pe bandana pe care o are in dreptul fetei. Nu vad vreun om bun sa ma viziteze cu o masca pe fata, doar ca sa nu ma sperie. Si in final, la ce foloseste in timpul liber ranga din dotare? Nu cred ca are rol de baston de sprijin, astfel ca, pana la vestea ca e tigan, orice om care a trait vreodata in Romania (si nu numai) se va uita la celelalte detalii, etnia lui fiind cel mai mic factor incriminator.
Si decorul merita comentat. Se induce senzatia de noapte, intuneric, dar inexplicabil pe fata lui si pe maini, pe ranga pica exact fanta de lumina necesara pentru ai putea vedea culoare pielii, tocmai pentru a te gandi ca e tigan. Deci, cine incepe discriminarea? Daca nu ar fi fost lumina de pe fata l-ai fi catalogat direct ca "infactor" fara sa stii daca e tigan, roman, ungur etc., etnia neavand legatura cu imaginea de ansamblu. Ciudat cum e cu lumina asta. Parca ar avea un bec exact in coltul din stanga sus, frunzele plantei fiind intens luminate, dar masa ramand intr-o aparenta umbra. E  noapte sau zi? Cam mari greseli la crearea posterului.
Si in incheiere tot ce mai conteaza e amprenta altor natiunii asupra noastra. Usa este din lemn sculptat, doar o incuietoare. Sunt apartamente de bloc care au usi mai bune, cu mai multe incuietori. Fiind o casa la curte, asta vine cu vecini, dintre care cel putin unul e indiscret, studiind si fiind atent la orice miscare din zona, dar asta o abordez in comentariul celei de a doua imaginii.
Ca opinie personala, si cred ca multi vad asa, in prima faza, daca nu este textul de deasupra infractorului nu ai decat culoarea pielii ca motiv sa zici "e tigan, deci infractor". In rest, celelalte aspecte din poza duc cu gandul la un infractor, care este vazut infractor si fara sa fie tigan. Ii spargi capul doar pentru ca e infractor si nu pentru ca e posibil sa fie tigan. Poate data viitoare va iese mai bine treaba cu campanii anti-discriminare, acum e doar penibil cum va ajutati de text pentru a retusa greselile din imagine.

Acum vine a doua imagine, cu morala subtila ca sa "nu discriminati doar dupa aparente".
Ei bine, "infractorul" de mai sus era de fapt un bun samaritean ce vroia s-o salveze pe fetita din foc. Si vine remarca ce caracterizeaza perfect cele doua imaginii, "de unde pula mea sa stiu ca ala asta vroia sa faca?", si asta rezuma totul. Da, aparentele pot sa insele, dar daca eu as fi crezut ca ăsta il ajuta pe vecin cu inundatia sau cu incediul, si el de fapt il jefuia pe vecin, nu tot intr-o situatie asemanatoare eram? Ba da, iar spiritul uman, mai ales cel romanesc,  in primul si in primul rand cand vede o persoana, indiferent ca e tigan, roman etc, femeie, barbat, copil, adult, cu o ranga in mana, cu o bandana la gura, nu sta sa ia in calcul incendiul si alte probleme pe care cel cu ranga ar vrea sa le rezolve. Poate doar sa le rezolve problema banilor/bijuteriilor prea grele, si are grija sa nu faca proprietarii hernie.
Acum revin la "vecinul indiscret" din primul comentariu. Ziceam ca exista cate o persoana asa, mai indiscreta, ce supravegheaza neoficial tot cartierul, e mai mereu treaza, stie cand vecinii se cearta intre ei etc., stiti cu totii cum e tipul asta de persoane. Si, cum se poate ca nimeni sa nu vada incendiul, dar minorul asta e acolo, momentul si locul potrivit, din "intamplare" are o ranga la el, usa e destul de firava ca sa o poata deschide cu ranga aia, iar bandana a gasit-o imediat.
Sau este unul dintre vecini? Da, sigur, iar ca un bun vecin ce e, nici nu mai sta sa sune la pompieri sau altele, sare fara frica in foc.

Gata cu critica pozelor. Le gasiti aici facute ca un cinematic. Oricum e clar deznodamantul, alta campanie inutila, prost facuta, si bazandu-se pe stereotipuri mai mult luate din afara (casa cu usa de lemn, masa de pe veranda etc.), clisee care nu se pot aplica la situatia din tara noastra.
Daca vezi pe cineva cu o ranga in mana, sau cu fata mascata niciodata nu vei crede ca e in misiune sa salveze pe cineva din vreun incendiu, intotdeuna va fi vazut ca ceea ce este in 99% din cazuri, un infractor, sau un viitor infractor. Dar e la moda acum asta cu eliminarea discriminarii, iar ideile noi, ce par surprinzatoare, prind bine la niste directori de marketing ce si-au facut firma de publicitate si nu au pic de idei de cum sta situatia in realitate.

Aceste campanii nu au finalitate dintr-un motiv corect, si cam singurul motiv real. Ei gasesc esenta lucrurilor dar o pun in niste afise/clipuri/idei foarte prost expuse, exprimate. Discriminarea nu numai ca este normală si face parte din fiecare om, in proportii mai mici sau mai mari, dar este si buna. Mai des este discriminata si blamata intentia oamenilor, stilul lor de viata iar apoi vine discriminarea etniei. Daca vezi un tigan avand 2-3 palate il injuri pentru ca probabil (posibil) a furat pentru a si le ridica, deci faci referire la etnie dar doar pentru a te lua de stilul de viata, de mediul in care traieste. Ca in timp asta se generalizeaza pentru intreaga etnie este prezent nu numai la noi, negrii din America, chinezii din Colentina, sau mafiotii italieni din unele orase americane fiind doar cateva de astfel de generalizari. 
Dar nu prea vezi tigani la costum, chiar si cu o culoare a pielii inchisa, care sa vorbeasca folosind limba romana corect, posibil citind o publicatie internationala de stiri sau economie. Si cum nu vezi, generalizarea este inevitabila, iar campaniile astea doar o incercare de ceva, ce anume? nici ei nu stiu.

6, 6 poarta-n ca.. Da, greseala... dar tot 6 cu 6.

Dupa ultimele articole ce au abordat omul impartit in cele doua categorii componente, barbatul si femeia, astazi voi intocmi o lista de, ati ghicit, 12 puncte cu mici/mari "adevaruri" despre fiecare dintre cele doua categorii. Pentru a fi impartial si obiectiv - ati zambit?!... Reformulez, pentru a incerca sa raman impartial, voi incepe cu barbatii si cu un adevar despre acestia, iar apoi le voi intercala pentru a scoate o comparatie (sau nu) la finalul articolului. Acum cititi si ganditi-va daca sunt intr-adevar reale aceste puncte sau doar mituri trecute prin timp si ramase in constiinta general umana.

Ma voi rezuma la cate 6 puncte de fiecare. Lectura placuta.

1. Sexul este pe un loc de cinste in alegerile unui barbat astfel ca se gandesc la sex 90% din timpul vietii lor, sau odata la fiecare 7 secunde. Ironie sau nu, stim bine ca barbati ar putea sa treaca usor peste orice durere de cap, orice problema a "amicilor", sau orice problema ar avea copii la scoala daca o femeie ii ofera sex.

2. Inca nu se pot citi ganduri dar femeile cred ca pot realiza asta destul de bine. Sau ele inteleg doar ce vor, avand deja o pre-parere si cam greu le-o schimbi. Intr-o discutie cu o femeie indiferent de cat de direct, clar, concis vorbeste barbatul, ea tot va crede ca mai e ceva, si inca ceva, si reusesc sa-i faca pe unii barbati sa se simta vinovati pentru ca nu recunosc si ce nu au facut.

3. Daca esti barbat, cei din jur nu vor veni la tine cu intrebari de ordin emotional, sentimental, si amicii nu te vor intreba cat de bine le sta cu ultima vestimentatie. Cand o femeie intreaba cat de bine e imbracata, barbatul  va gasi mereu o replica seaca la care femeia va spune "lasa ca o iau pe cealalta, tu nu te pricepi deloc".

4. O femeie, indiferent de cat de bine crezi ca o cunosti, in momentul unei certuri va reusi sa te lase fara cuvinte prin modul cum par sa-si aduca aminte toate detaliile din trecut. Replicile lovesc direct la tinta si grimasa de pe fata barbatului e unitatea cu care masoara eficienta cuvintelor. Cearta dupa cearta, ce am scris mai sus, va spori, ele reusind mereu sa se scoata frumos, iar barbatul ajunge sa aduca buchete imense de flori doar pentru ca exista posibilitatea ca ea sa aiba dreptate (niciodata nefiind siguri de vina).

5. Expresia "buricul pamantului" sigur a fost spusa de un barbat. De ce? Pentru ca barbatii vor sa fie laudati si reusesc sa faca o competitie din orice. Iar castigatorul competitiei (de fapt majoritatea barbatilor) vrea sa primeasca zeci, sute de complimente in care sa-i fie "preaslavita" prestatia. Revenind la competitie, barbatii au inventat concursurile de "cine mananca mai mult", sau "cine da un «capac» (bea o bere pe nerasuflate) mai repede " etc. Practic, nu conteaza contextul, ci testul.

6. Oricat de posesive ar fi femeile fata de partenerul lor, ele nu vor ca si acestia sa fie la fel. Cand ea se intalneste cu "fostul" la un pranz, la o cafea, sau la o plimbare, va spune ca intre ei nu mai e nimic, ca s-au intalnit ca amici. Va spune ca nu ar fi fost o problema sa-ti zica de intalnire, dar fie a uitat, fie ii pasa prea mult de sentimentele tale si nu vrea sa te raneasca cu nimicuri. Reversul, iesitul tau cu "fosta", declanseaza insa "cataclismul" (nu incercati)...

7. (cu gandul tot la competitie zic:) Interactionarea dintre un barbat si o femeie declanseaza o mica "batalie a sexelor". Indiferent ca "locul de lupta" este serviciul, statia de RATB, hypermarketul, scoala etc., intre barbatul si femeia ce au de facut acelasi lucru incepe o "lupta", un concurs, din care doar unul iese invingator. (P.S.: Barbatul mereu va zice ca el a castigat...)

8. Daca barbatul vrea sex mai mereu, femeia a invatat sa foloseasca aceasta dorinta a lui ca atuu pentru ea. Ori ca este dupa o cearta, ori ca este cand barbatul vine obosit, o femei, folosind "sexul", reuseste mai repede sau mai lent sa-l faca sa spuna ca ea, sau sa faca ce doreste ea. Desigur, dupa ce isi primesc portia de sex, dar care s-a terminat in 10 min, barbatii sunt mai deschisi la a-si oferi ajutorul. Deci barbatul e multumit, iar pentru femeie a meritat, ea asigurandu-si un "hamal" personal.

9. Barbatul e econom doar cand nu vede in fiecare ora produsele pe care a dat bani. Astfel ca lenjeria intima a unui barbat pe 6 luni consta intr-o cutie de chiloti de 3 bucati (pret: 10 lei). Incaltamintea insumata este doar o pereche de adidasi sau pantofi, purtati pana apare prima ruptura (pret: 30-100 lei), uneori, daca vine iarna, mai baga banii intr-o pereche de "ceva" waterproof - daca merge 2 ore prin zapada si nu ia apa, e "super" (pret: 50-100 lei). Costumul de nunta (pret chirie: 50-100 €).

10. Femeile cara dupa ele o geanta plina de mici/mari truse de farduri, rujuri, totul pentru a se aranja. Acasa este "colectia" si mai mare, rujurile avand propriul rand in dulapul din baie, multe fiind nefolosite, dar totusi cand vor intra intr-un magazin de "make-up" isi vor mai cumpara alte 2-3 rujuri, rimeluri, tuburi cu fond de ten, creme etc. Si uimitor, reusesc sa tina socoteala tuturor produselor. Dar in geanta tot vor cauta 5-10 min randul de chei.

  

Comparatia din final? Am scris cam mult la fiecare punct, asa ca nu mai scriu opinia mea, va las pe voi sa o schitati pe a voastra. Dar cred ca deja aveti prejudecatile facute. Dar poate din ironii mai scapam de mituri inutile.

Secolul vitezei, dar inteles gresit.

Pana sa facem trecerea in anii 2000 in mileniul trei, secolul 21 era si inca este vazut ca secolul vitezei, cand omenirea ar trebui sa cunoasca cea mai mare dezvoltare din toate timpurile. Azi nu voi scrie despre cercetari si alte progrese ale omului, ci voi scrie despre ceva intalnit tot mai frecvent printre oameni, si anume "viteza". Dar nu viteza in sensul de rapiditate, ci viteza in sensul de nerabdare, cum nimeni parca nu mai are timp pentru o discutie, pentru a astepta, sau pentru a ajuta.

Pentru inceput ma leg de oamenii care vor sa urce in mijloacele de transport in comun dar nu au rabdare ca ceilalti sa coboare si se avanta in interiorul vehicului, spunand ca se grabesc. Situatia sta cam asa, in fata autobuzelor mai mereu se imbulzesc cei care urca si cand usile se deschid ei uita complet ca ar trebui mai intai sa-i lase pe ceilalti sa coboare. Uita si dau navala inauntru, tu cel care cobori fiind uneori luat pe nepregatite si astfel "traficul" se imparte in doua sensuri, totul devenind timp pierdut aiurea. Nici daca esti pregatit pentru asta tot nu esti pe deplin constient de cum vor reactiona cei care urca.

Daca nu urca pana nu au coborat cei din autobuz, cei de afara formeaza in stanga si dreapta niste mini-cozi, mijlocul devenind culoarul pe unde se face coborarea, mai mereu in sir indian. Iar graba este atat de mare incat cei din stanga si din dreapta nu mai asteapta sa coboare toti care au de gand sa coboare, si cand se face putin loc, ei se vor baga imediat sa urce. Si pentru ce? Pentru ca se grabesc, asta fiind cea mai invocata scuza. Apoi poate cea ca aia din autobuz nu se misca destul de repede.
Asa, ai reusit sa ajungi in masina inainte ca ultimul om sa coboare. Fii mandru, ai innotat contra curentului si ai invins. Acum, ti se pare cumva ca autobuzul va porni in momentul in care ai urcat? Ei bine nu, nu va porni, iar timpul teoretic pe care il castigi grabit fiind, il pierzi dublu sau triplu cand astepti in masina. Si totusi nimeni nu pare sa vada ca in definitv nu castigi timp asa, ci mai mult pierzi, iar daca tu ajungi primul inauntru nu inseamna ca si ceilalti s-au terminat de coborat sau de urcat, deci plecarea nu se face. Privind obiectiv, fara sa gandesti la fel, realizezi ironicul si paradoxalul situatiei, dar daca ii intrebi pe cei grabiti de ce au facut asta nu numai ca nu vor avea un raspuns coerent, ci mai mult vor zice ca asa e mai bine, economisind timp, nefiind obligati sa astepte toti "adormitii".


Continuand subiectul voi aborda o alta categorie de oameni cu care avem de a face mai mereu. Este vorba de cei care au locul de munca la rubrica "prestari servicii". Nu va ganditi acum la prostituate sau altceva. Nu, aici e vorba de ospatari, de functionarii publici, de casieritele de la Stat etc. Mai pe larg abordez descrierea ospatarilor si modul unora dintre ei de a se comporta, de a te servi. Zic "unii" ca poate nu sunt toti la fel, dar 1 din 2 sunt asa.
Este cazul cand sunteti intr-un restaurant, mai mic, mai mare, si la masa vine sa va ia comanda un ospatar. Inca de la inceput iti dai seama de ce chef are dupa modul cum te saluta, cum te impulsioneaza sa comanzi mai mult sau mai putin. Apoi vine momentul cand dai comanda si cand, dupa mult sau putin timp, vine ce ati comandat. Pe fata ospatarului se vede o grimasa de dispret, sau un chip neutru, zambetul fiind schitat poate la sfarsit, mai mult din obligatie. Nu zic ca ei sunt obligati sa-ti zambeasca, sau sa fie veseli pentru tine, dar in momentul in care meseria ta presupune o oarecare doza de socializare, nu strica sa afisezi o fata mai vesela. Nu-ti va sta in gat mancarea pentru ca nu ti-a zambit chelnerul, daca ai intrat sa mananci inseamna ca ai pofta, dar la sfarsit acelasi chelner dispretuitor asteapta un bacsic, de preferat cat mai mare. Se spune ca in alte tari dai bacsis mare ospatarului cu zambetul pe buze, servirea meritand apreciata. Cum se face ca altii pot fi rabdatori, pot sa te faca sa te simti bine, iar la noi te simti de parca esti in plus si deranjezi? In alte tari se pare ca ei au invatat lectia cum ca bacsisul nu este obligatoriu, ci este o recunoastere a modului de servire. La noi parca ar fi o lege nescrisa ce impune bani pentru ospatar obligatoriu. Iar el nici macar 10 minute nu ar pierde parand o gazda primitoare, tu fiind un musafir in restaurantul in care el lucreaza.
Poti sa-l freci cu comenzi mici, insipide zeci de minute la rand si sa-l faci sa piarda timpul, asa ca nu are ce timp sa piarda. Este o meserie, este in timpul programului de munca astfel ca timpul lui este de fapt al clientului.


Si in final scriu despre lipsa rabdarii in discutiile cu ceilalti. Cum aparent lumea parca nu mai are cateva minute pentru o discutie cu cineva, pentru a sfatui pe cineva cand acesta ar avea nevoie. Parintii "moderni" sunt mai preocupati de slujba decat sa mai vorbeasca cu copii lor, sa-i ajute pe acestia doar prin discutii, copii fiind mai deschisi in a spune ce probleme au cand stiu ca tu vei fi acolo mereu pentru ei. Sau in relatia cu alte rude, alti apropiati, prin discutii mai dese poti face mai mult pentru ei decat ai face prin ajutorul fizic, material dat odata pe an.
Cand cauti o adresa sau vrei sa afli ceva si intrebi un om pe strada prea multi raspund cu un simplu "nu stiu", din mers fara sa se gandeasca macar daca stie sau nu. Cateodata te intrebi daca nu cumva a zis "nu stiu" numai ca sa scape de tine, treburile lui fiind mult prea importante pentru a-ti acorda 2 minute in care sa afli unde e o strada, unde e ceva ce cauti. Persoanele in varsta spun ca cei tineri nu mai au rabdare, dar nici ei nefiind prea rabdatori. Ai crede ca un om mai batran are timp sa stea sa-ti explice ceva, sa vorbeasca doar de dragul de a socializa, dar nu, printre ei fiind multi ce parca se grabesc mai ceva ca unii la 20 ani. Dar uimitor e ca tot aceiasi oameni in varsta grabiti pierd timpul dezvoltand discutii inutile, dar demne de "romane", pornind doar de la o simpla nemultumire sau situatie din statia de RATB sau din mijloacele de transport in comun. Si ajung ca in 2-3 statii sa povesteasca de nepoti, copii si altele pe care nu ai avea de ce sa le discutii cu un strain, el nestiind despre ce vorbesti si nu-l intereseaza. Dar sa nu-i deranjam ca ei se grabesc.


Ne grabim pentru ca apoi sa pierdem fara sens timpul castigat. Si lumea este surprinsa cand pierzi cateva minute, cateva ore dezbatand pe o tema ce pare banala, sau ca incerci sa schimbi o opinie prin argumente si apoi prin timp investit. Dar de fapt nu investesti timp, pentru ca nu ai avea de ce sa investesti, de fapt il folosesti, si asta conteaza, cum il folosesti. Pe noapte multi dorm 8 ore. V-ati gandit cat timp pierdeti asa? Multi stau la o cafea cu 4-5 tigari cam o ora. Multi citesc un ziar 30-60 minute pentru ca apoi sa spuna ce nemultumiti sunt de ce au citit.
Cam asa se foloseste timpul. Nu ar fi mai bine sa dormim 6 ore pe noapte, sa stam 30 minute la cafea, sa citim un ziar in 10 minute? Si cu timpul obtinut sa-l folosim altfel? Sa-l folosim in scopuri ce-l necesita cu adevarat. Cum il folosim si cum il percepem, depinde de noi.

Mascam ce nu vrem sa vedem.

Da, sfarsit de saptamana lucratoare, sfarsit de zi. Azi abordez un subiect pentru care multi se cearta, zeci de polemici si talk-show-uri televizate, majoritatea fiind monopolizate de cuvantul ce da esenta subiectului. Voi scrie azi despre "violenta". Da, violenta din jursi violenta uneori prezenta la televizor, prin emisiuni diverse sau in desenele animate. Fiind CNA-ul pe faza probabil ca se autosesizeza (sau va primi sesizari) si va amenda violenta din audio-vizual. Sau ca sa rezum, vor face mai nimic.

Pornind de la desene animate...
Inca de la Walt Disney, inceputul anilor secolului trecut, acest mare nume in animatie a produs niste caractere, niste personaje ce in timp au devenit cunoscut mai pe tot globul. Desenele fiind o spunere a vietii, dar altfel, era si este normal ca ea sa preia anumite sentimente, porniri si manifestari umane. Astfel ca aceasta industrie a placut publicului, in special publicului pana in 12 ani, si in timp iti aduci aminte cu placere despre ce facea Mickey Mouse, sau ce farse mai punea in scena Buggs Bunny porcusorului ce il urmarea cu scopul vanatorii. Si momentele de fugarire a lui Jerry de catre Tom, sau viceversa uneori, erau si inca sunt faze amuzante, glume spuse prin 2 personaje.
Fiind sentimente si porniri asemanatoare omului, cum am spus mai sus, era normal ca din aceste desene sa nu lipseasca atasamentul fata de cineva, iubirea parintilor fata de copii, si desigur... Violenta. Era un mod violent de urmarire intre Tom si Jerry, dar totusi la sfarsit cei doi supravietuiau si mai "trageau" un episod in alta zi. Inca de la aparitia lor, violenta a fost si ea acolo, pentru ca uneori e amuzanta, sa vezi pe cineva nervos iar apoi sa-l vezi ca i se naruie planul exact cand vroia sa devina mai destructiv (a se citi "violent").

... televiziunea cotidiana...
Inafara de desene, la TV mai sunt si emisiuni si filme, dar si stiri. Iin acestea desigur ca vei gasi si violenta intr-o doza mai mica sau mai mare. La stiri vezi un material in care un betiv injura cameranul, scoate un topor, o arma alba si incearca (are tendinta) sa omoare pe cineva. Sau un alt material filmat de vreun "cameraman" amator cu telefonul mobil, in care de la niste injuraturi in trafic, 2 sau mai multi soferi trag pe dreapta si se pregatesc sa se ia la bataie, de multe ori chiar reusind sa-si imparta niste pumni, picioare. Si in filmele americane violenta este din plin, fiind suficiente 2-3 nume de actori si va vin in minte filme cu ei. Ca van Damme nu mai cauzeaza nimeni asa batai, sangele fiind doar o culoare a vestimentatiei, el finalizand filmul cu o sfoara in aer. Sau ca Rocky termina un meci cu zeci de vanatai si ochii tumefiati iar este un exemplu de violenta dar in ring, si la care voi reveni mai in josul paginii. Da, este sub un scenariu, dar multi uita asta. Deci cenzura doar scoate filmul de pe TV, din cinematografe, dar in oameni tot ramane violenta si impulsul de a raspunde la o jignire cu un pumn.

... si realitatea.

In definitv nu-si are rostul o discutie "Violenta. Da sau nu cenzurarii ei in audio-vizual?" pentru ca nu ceea ce vedem la televizor ne modeleaza comportamentul sau reactiile. Copii nu iau la modul serios violenta sub forma amuzanta din desene, ci ei o percep mai mult ca o reactie normala declansata de o stare de enervare. De ce o percep ei ca fiind normala? Pentru ca si ei, mici fiind, reactioneaza instinctiv cu violenta cand sunt nervosi, chiar daca nu au mai vazut reactii violente inainte. Desi avem mii de ani de evolutie, instinctele de supravietuire si lupta in societate nu au murit complet, iar cei din CNA sau mamele mult prea grijulii si care cred ca isi pot tine copii intr-un balon de plastic ar trebui sa stea mai mult prin zonele cu locurile de joaca ale copiilor, sau in curtile scolilor/gradinitelor. Vor avea surpriza sa auda de la cei mici niste injuraturi pe care multi nu le zic intr-o viata. Si ultima data cand m-am interesat in desene nu apareau injuraturi tipic romanesti, si nici in filme, actori nu invata-se-ra cuvinte ca "pula" sau "pizda".

Dar ne mintim asa oficial, ca interzicand ceva sau cenzurand ceva, gata eradicam totul. Dar nimic nu se sterge, ci doar ne ascundem "gunoiul sub covor" si in timp se aduna un munte. A mai fost un proiect de lege care presupunea ca buletinele de stiri sa difuzeze o stire negativa urmata de una pozitiva, si omul privitor de acasa ar fi trebuit sa aiba o viata mai buna si sa nu mai fie negativist. Aceste masuri sunt doar de fatada, nu poti sa te faci ca nu vezi ce e in jurul tau, dar sa fii tortionar cu ce e pe la televizor, unde mare parte din ce se vede este regizat. Mai sunt telespectatori sau mici/mari oameni ce mai apar pe la TV care se simt deranjati, lezati de vreun limbaj mai obscen al vreunui moderator sau al unui invitat iar apoi prin blogurile personale sau prin ziare (se mai intampla sa fie ziaristi) isi manifesta indignarea de parca ar fi fost castrati cu ciobul de sticla.Nu este mai simpla solutia de a opri televizorul? Sau de a comuta pe alt canal TV? Da, este mai simpla, dar asa pot fi si ei la moda atacand violenta sau alte lucruri santionate de CNA.

Realitatea ne arata ca si daca nu deschizi televizorul de cand te nasti si pana mori, tot te confrunti cu violenta. Daca am trai intr-o lume utopica, in care ar exista doar bine, atunci astfel de sanctiuni ar fi mult mai eficiente. Dar pana in anii '70 nu prea era mare accesul la informare prin televiziuni dar totusi viata era mai grea ca acum. Parintii in loc sa se mai ofuscheze asa des de ce vad prin mass-media ar trebui sa stea mai mult cu copii, nu sa le puna bona si gata, rezolva educatia lor cu o straina si un televizor. Oarecum e de inteles de ce reactioneaza parintii asa. E mult mai usor sa dai vina pe altii decat sa vezi cu ce ai gresit tu, sau ce poti face tu mai bine. Oare ei au ajuns mai pacifisti pentru ca nu au avut desene violente si injuraturi televizate? Raspunsul e sigur "nu", iar ce fac ei cand comenteaza este doar un foc de paie ce nu-si are un scop real si cu aplicare in educatia si dezvoltarea viitoare a copilului.

Si ca o prelungire a ideii de "violenta" ajung la istorie si la cum era lumea (mult mai sangeroasa) cand nici masina nu exista, daramite televizorul. Nu era Tepes mai ingaduitor cu trasul in teapa, iar Stefan cel Mare la fel de multi omora la banchete daca se enerva. In incheiere reiau o idee de la inceput, desenele, adica televiziunea si tot ce presupune ea, sunt doar o alta fata a realitatii, o transpunere putin modificata cat sa nu ingrozeasca, sau cat sa placa publicului.