Adresa 1.2

Catre tine, 

Telespectatorule, cel care pe internet sau la tv, te uiti la reclame, pentru ca acum as zice ca ma adresez unei categorii, de mine numita "reclamo-telespectator". Sunt si eu asa ceva, asa ca te inteleg, de fapt ai putea intreba cum pot incerca sa fac o adresare catre o categorie din care si eu fac parte, lipsindu-mi astfel obiectivismul, si netratand la modul cel mai real subiectul constituent al adresarii. Dar totusi ma adresez, si telespectatorului dar si companiilor media, care sunt implicate in crearea materialelor pentru "reclamo-telespectator". Sunt companiile sau studiorile care fac reclame de orice gen, de la cele mai bune, pana la cele mai proaste. Dar sa nu uit cui ma adresez, asa ca nu o sa ma abat acum spre producatori, decat in final. Sigur, si tu ca si mine, ai fost cel putin o data in viata in situatia in care te uiti la un film sau ceva interesant si iti baga o reclama, iar tu nervos injuri sau te rupi de subiectul a ce urmareai. Daca peste asta poti trece, un alt punct din o reclama este de multe ori ilogic, si anume falsa prezentare a produselor. Daca e sa te increzi in aceste reclame, spoturi de promovare, orice produs, nu conteaza cu ce e comparat, e cel mai bun, e cel mai performant, dar ajungi in momentul cand cumperi produsul si descoperi ca nu e chiar asa impresionant. Vezi la altii produse mai ieftine, mai bune chiar, fata de "scumpetea" cumparata de tine. Dar totusi asta vinde, mai ales cand este cate o vedeta in spot, si oarecum te simti increzator sa cumperi, ca doar foloseste si vedeta aia.

Dar ea nu foloseste, doar promoveaza, dar privind-o cu un zambet perfect, cu corpul perfect, si cu ce mai are ea (sau el dupa caz) perfect, impactul compulsiv de a cumpara e garantat. Si cumperi, si injuri si vedeta si fabricantul, ca te simti nedreptatit si mai mult, simti cum ai fost inselat pe fata. Daca folosesti un telefon mobil sigur ai ajuns si la serviciul de Relatii Clienti, iar dincolo de flexibilitatea de la tv, acolo, la "relatii" intalnesti fel de fel de angajati, unii mai buni, altii si mai buni, si unii... de-a dreptul prosti, cu care daca ai cauta te-ai certa din orice. Si mai ai si ceva electronic, sa zicem ca un PC sau un telefon de la astia marii, precum Vodafone, sau Ultra Pro. Daca ai un telefon si-l duci la reparat, ai toate sansele sa astepti pana la vreo 2 saptamani si cand vine telefonul sa descoperi ca nici macar de partea importanta nu s-au ocupat. In rest sunt tari ei asa, la tv, cum zambesc frumos, au replici cursive, si mereu un raspuns. Dar a uitat cineva sa desparta realul de fictiune? Eu cred ca da, si fiecare telespectator ar trebui sa simta asa. Din 2 ore in care te uiti la un psot de orice, vezi cel putin 10 reclame diferite, cu doar 2-3 produse de baza, restul fiind alternative. Dar de la fiecare din cele 10 reclame afli ca "produsul asta a schimbat viata cuiva". Sunt convins ca a schimbat vieti, si mie mi-ar schimba viata, mai ales daca e electronic si Universul conspira sa mi se strice tocmai mie. Service-ul te toaca marunt, asa incat sa nu mai ceri, iar cei carora le pui intrebari, iti spun multe cuvinte care in fapt nu inseamna nimic. 

Poate este complexul secolului, al vitezei, totul sa fie bun, rapid, perfect, cand in jur sunt atatea defecte. Nu ai cum sa scoti ceva din cineva, sau ceva din ceva, daca astea au aparut de la inceput impreuna si asa vor coexista mereu. Reclama e o parte din televiziune. Nu exista una fara cealalta. Bine, ca se face reclama pe internet, este acelasi lucru, numai ca nu mai vezi vedete, ci doar apare o fereastra pop-up care iti comunica ceva. Bine, toate astea trebuie sa fie, si reclame si tu telespectatorule, si companiile de facut reclame. Dar cred ca am putea invata sa nu mai fim mintiti, ca se poate si mai bine. Acum nu e bine, acum e o stare aparenta de "perfect", dar cand ceva e fals, totul se surpa pornind de la o premiza gresita, concluzia fiind inzecita mai gresita. 

Telespectatorule, vreau sa-ti propun un targ, iti v-oi vinde ceva, un produs, nu conteaza ce, doar acorda atentie promovarii. 

«Vand 2 baieti muncitori, pot fi folositi la treburile casnice sau la orice doriti. Nu sunt prea destepti, poate si putin nebuni, probabil ca la "gogu-de-pe-strada" gasesti zeci la fel, dar eu ii promovez. Nu sunt "capu' la linie", dar nici "lanterna rosie" pe scara de productie, n-or fi ei niste bravi luptatori dar macar te fac sa razi. Unul din ei are barba, daca te incomodeaza, nu avem ce face, asa se livreaza el, si asa va ramane, nu e defect, dar nici garantie prea mult nu conteaza. Daca au probleme de sanatate sau orice alt fel de probleme, aveti o hartie ce atesta ca sunt asigurati (precum un service), dar pe care va rog sa nu va bazati, baietii de la camera de garda sunt cam ocupati (sau ii doare in pula de defectul produsului dumneavoastra) si poate dura o perioada nedeterminata. Atat, va multumiti, sa mai reveniti, mostre mai jos.»

... de la mine, n0strad@m.012. Februarie 31.

Tot argumente... ca 31 februarie.

12 motive pentru care sistemul comunist e mai bun. Dar de ce e mai bun comunismul? (merge si cu capitalismul, dar cum acum e capitalism, aleg si eu opusul, sa fiu mai "gica contra")

• Daca am iesi din comunism, automat intram in democratie. 
• Daca suntem democrati, atunci ne merge mai bine, libertatea e mai mare.
• Daca libertatea e mai mare, ajungi sa faci ce vrei.
• Daca faci ce vrei, ajungi sa nu stii ce sa faci si alegi o meserie la intamplare (a se citi "banoasa").
• Daca muncesti o sa ai bani si acum poti cumpara sau investi in ce vrei.
• Daca investesti in ce vrei, bagi la bursa si castigi mai multi bani.
• Daca ai multi multi multi bani, ajungi sa faci sex cand vrei. 
• Daca faci sex cand vrei, o sa faci exact cand esti beat sau drogat si nu stii cu cine. 
• Daca ai facut sex neprotejat sigur ai luat o boala venerica, de la vreo curva colerica. 
• Daca ai SIDA... pacat de tine, dar ai belit pula, si nu te mint... mori cu toti banii tai. 
• Daca nu ai SIDA, te doare undeva... bani ai, sex ai, capitalist esti. "Baiat de Bucuresti".
• Daca nu ai nimic, dar ai visat si te trezeste vecinu' sa-l ajuti cu ceva, spune-i scurt:    - Nu pot, am o boala venerica...  Ma doare-n pula de tine!

Aa, am uitat sa mai zic de comunism. De fapt e un banc, dar lungit fara rost. Macar se incheie frumos. Sa le raspundem si altora asa. Eu i-as raspunde lui Crin de la PNL astfel, boala venerica ma opreste sa votez... 

Tot noi... dar mai ascunsi.

Adevarurile omului, si care zac constient sau inconstient in noi.

1. Cea mai usor de mintit persoana suntem noi insine. Si ne mintim in mod constant, indiferent de situatie, de la "de maine ma apuc de invatat" pana la "am trait o viata frumoasa, implinita". 

2. Numarul necazurilor cresc invers proportional cu starea ta de bine. Cand una e sus, fii sigur ca cealalta va veni si o va trimite pe prima la "sub zero"... si asta chiar de multe ori pe viata. 

3. Desi toti prietenii cand au nevoie de ceva, spun, promit ca te vor ajuta oricand, doar sa le ceri, cand chiar ai nevoie de ajutor, "din intamplare" se tot... gaseste telefonul intr-o stare perpetua de... "nu are baterie frate".  

4. Credinta e mare in spiritul uman si de aceea ei uita sa lase credinta in fata cand e sa stea la vreo coada la bicerica. Aloo, credinta urla undeva in spate, e gravida, e in scaun cu rotile, ar fi o idee s-o lasati in fata... zic si eu.

5. Cand crezi ca nimic nu poate fi mai rau, chiar nu poate fi mai rau, dar un prieten sau cineva se va gasi sa spuna, "e nu!". Si multi  chiar se gandesc cum ar putea fi mai rau. Ce prieteni buni, mai dragi ca dusmani, nu alta. 

6. Un profesor stie mereu ce face un elev, cand copiaza sau cand "fenteaza", dar e mult mai amuzant sa vezi prin cate trece un om cand e supus la emotii precum teama, pierderea respectului, sau pierderea increderii. Si toate astea in nici 20 de minute.

7. Profetiile lui Nostradamus nu se dovedesc reale decat in momentul in care se produce o catastrofa si cineva cauta in nostradamus. Atunci totul capata sens...

8. Omul o fi evoluat din animal, dar inca poate "mirosi" sentimentele de moment ale celorlalti. Teama si ura sunt cel mai usor de simtit, si de exploatat. SI ne descurcam asa de bine...

9. Nimeni nu arunca mizerii pe strada, dar totusi, ca prin farmec, strazile sunt al dracu' de murdare. Nu ma credeti? Intrebati-i pe cei din jur daca arunca hartii pe jos, raspunsul va fi "nu". Si asa, 20 milioane de romani nu arunca, dar strazile "cresc" hartii si ambalaje.

10. Avem 4 clase si alea repetate de 10 ori, dar purtam pistoale cu noi, si arme albe acasa. 

11. Un om nu va stii niciodata ce e bine sau ce e rau. Va stii doar ce ar fi fost bine sau ce ar fi fost rau.

12. (si ceva de bine, cam tras de par) Mereu un om e ocupat, mai mult sau mai putin. Si cand zici "fac nimic", defapt verbul "a face" inseamna actiune astfel ca faci ceva. Buni sau rai, oamenii sunt printre noi, suntem noi, dar putem sa ne ajustam comportamentul. 

Adresare 1.1

Catre tine, 

Omul din Romania, care traiesti in 2009 si care ai prins si ceva vremuri de pana in 2000. Practic si direct, ma adresez romanului navigator pe internet, cititor de tabloide... traitor in Romania. Scriu aceste randuri tie cetatene, pentru ca nu am trait in alte tari straine, si nu am trait in atatea tari straine incat sa-mi pot da cu parerea de cum sunt aia. Dar cum Romania am ajuns s-o cunosc, zic eu, destul de bine, fac o adresare catre roman. Acum de ce te "frec" eu cu o adresare inutila? Pentru ca o luam in jos in prea multe domenii ca sa nu ne prabusim intr-un final, si aici nu ma refer la cum e tara dupa 20 ani de la Revolutie, sau cum merg treburile politice, ci ma refer si ma voi referi strict la socializarea dintre noi, in special la ceva ce pana nu demult era aproape o marca nationala, si anume, sintagma "romanu' stie sa fac haz de necaz". Potrivit acestei propozitii, cica am fi asa, un popor mai haios, care stie sa rada chiar si la necaz, si care nu se lasa intristat, deprimat de orice nimic din jur. O fi asa, n-o fi, asta o stie fiecare, o gandeste fiecare in mintea lui. Eu zic ca suntem si nu prea... Nu prea pentru ca deja necazurile se maresc (de parca ar fi fost vreodata mici) si noi parca am renuntat la lupta, dar in schimb am abordat "defensiva" si ne plangem, dar ne plangem in stil mare. Si nu prea mai suntem "haiosii" de demult, iar acel stereotip cum ca romanul rade oricand, numai sa-i mearga mai bine sau pentru ca asa ii merge mai bine, s-a cam dus. De ce zic asta? Si de ce iti spun tie asta? Simplu, pentru ca asa este...

Da, am facut mai sus o afirmatie, si probabil ca acum ma injuri deoarece nu ai inteles mare lucru, decat ca eu zic ca nu mai razi, nu mai ai simtul umorului, iar argumentul dat de mine este penibil si fara fond. Bine, atunci voi aprofunda...

Spun ce spun mai sus, si anume ca nu mai avem simtul umorului, pornind de la niste observatii involuntare facute in timp, in timpul navigarii pe net, sau in timp ce vorbeam cu alti oameni. Fara sa aiba vreo legatura cu perioada istorica, se pare, paradoxal as zice, ca romanul are simtul umorului direct proportional cu necazurile lui. Problemele si greutatile cresc, creste si hazul, creste pofta de a rade doar pentru bucuria de a... rade. Cand ai fost in perioada comunista, cozile erau mari, bani aveai, dar nimic in punga, atunci tu, romanul, aveai haz, scotea-i bancuri cu securistii de atunci, cu Ceusescu, cu (reala asimptotie la chimie a "tovarasei") Elena Ceausescu, cu care sunt zeci de bancuri cum ca nu stia exact cum sta treaba cu chimia, dar tot se baga in seama. Apoi era Bula, acest personaj vesnic prost, dar etern destept, care stie sa dea o replica, dar cateodata "si-o ia in bot" din greu, acest nume deja te face sa zambesti, fie si doar prin gandul ca daca schimbi "B" cu "P" iese un cuvant roamnesc vulgar. Si mai erau acele epigrame, ajunse chiar pana in timpurile de 2000, si desigur mai erau si niste epistole facute pe loc sau in timp, care starneau rasul prin modul de a rima si de a satiriza in acelasi timp. Probabil ca in istorie au fost multe astfel de motive de ras, contexte care iti aduceau hohote de ras in auz, dar cum nu am prins aceea perioada din plin (sau alte perioade mai vechi), ma opresc aici. Poate tu, romanule, mai stii si altii (personaje), si altele (bancuri, epigrame... etc.), daca stii, gandeste-te la ele, in timp ce citesti randurile de mai jos. 

Atunci si in timp erau astea, pe care inca le ai si de care inca mai poti rade, dar acum ce ai?

Acum ai doar niste clisee derivate din bancurile vechi, acum ai un Bula parca imbatranit si care si-a pierdut stilul unic de a te face sa razi, acum ai o "Alinuta" care este o mica curvistina, intrecuta doar de masa, acum ai... Internetul si sentimentul de asimilarea comportamentului, limbajului altora, la propriul tau limbaj, comportament, disparand putin cate putin, parti unice de personalitate. Folosesc Yahoo! Messenger, sau mai cunoscut sub numele de "mess" sau "mes" sau chiar "yahu". Si in listele alea am si cativa care trimit bancuri gasite pe net, si care bancuri probabil ca li s-au parut amuzante si au vrut sa razi cu ei. Bine, nu e nimic rau, nu ca ar fi prea mult bine, sa zicem ca e neutru. Dar trecand peste asta, ajung la momentul cand, poate, dau eu un banc, si nu la toti, ci doar catorva persoanei, sau chiar unei singure persoane. Si raspunsul loveste in plin... lol. Cica din lol trebuie sa inteleg ca rade cu pofta, ca i-a placut bancul, ca... multe. Dar as aprecia mai mult un smile, un semn grafic ca :))  si asa stiu ca bancul a "prins" mai bine. Tu ce apreciezi? Daca ti-as da un banc ai rade cu lol sau chiar ai rade, si ai rade cu un hohot pe care nu ti-l pot auzi, dar pe care vrei sa mi-l transmiti printr-un =)) (rotfl) sau printr-un :)) ?  

Acum pana si in realitate lol e omniprezent, cand spui un banc si astepti o reactie de haz din partea celuilalt, el cu o lipsa de grimasa pe fata, spune un simplu... lol. Si ti s-a cam luat de spus bancuri. Ne lipseste Bula si ceilalti, sau ne lipseste cheful de a-i face pe ceilalti sa rada, sau de a rade noi? Sau ce ne lipseste? Pun 2-3 bancuri mai jos, asa ca PS, ca bonus, sa vad daca iti pot starni rasul. Daca nu razi, te rog, la comentarii nu pune un lol, prefer doar un comentariu neutru, sau chiar o injuratura decat un lol sau rotfl.

Daca si tie iti lipsesc bancurile, glumele noastre, ale tale mai vechi, spune de ce. Asta e parerea mea, ca eu, tu, ne-am pierdut adevarata socializare cu ceilalti si ca in loc sa comunica mai mult prin Internet de fapt comunicam mai putin, iar in loc sa incercam sa spunem noi o gluma facuta de noi, preferam un search pe Google si sigur gasim ceva. Eu am gasit? Daca razi la bancurile de mai jos, inseamna ca am gasit, si daca razi, incearca sa le tii minte, si spune-le, prin viugrai ar fi mai bine, si altora, spune-le celor din jur, poate cineva din familie. Gasesti tu, cica tu, romanul, noi, romanii, am fi mai destepti ca altii...

... de la n0strad@m.012 . Februarie31 

Bonusul februarie 31:

Pe langa un satier trece un om bogat. Bula lucra acolo si din neatentie scapa o caramida si striga:
−  Cade!
Bogatul se fereste si pentru ca i-a salvat viata, drept rasplata, ii ofera lui Bula jumatate din averea sa.
Dupa un timp, Bula se intalneste cu Strula. Acesta il intreaba:
−  Cum te-ai imbogatit?
Si Bula i-a povestit totul. Strula face si el la fel, insa el este balbait si cand trece tipul bogat, Strula da sa strige, dar ii iese altfel:
−  C... c... c... Na! Ca l-am omorat!

Tata,ce inseamna logodna?
Si incepe tatal si da explicatie lunga si ambiguua. Apoi intreaba:

- Ai priceput?
Copil derutat, raspunde:

- Nu! Da-mi un exemplu!
Tatal sta si se gandeste 10 secunde apoi zice:

- E ca si cum ti-as lua o bicicleta de Craciun si nu te-as lasa sa o incalici pana la Paste! 

Bula la scoala afla de la invatatoare ca trebuia sa vina inspectia in ziua urmatoare, insa aceasta nu vroia ca el sa vina la scoala. Dar el a insistat si astfel invatatoarea a fost obligata sa-l primeasca.

Dupa ce iese Bula din clasa, invatatoarea le spune fetelor sa fuga din clasa cand Bula incepe sa vorbeasca urat. A doua zi inspectia ii intreaba pe copii daca stiu ce s-a mai construit pe strada lor, si sa numeasca acele constructii.

Bula se agita si era cu mana pe sus astfel ca inspectorii il pune sa zica.
El se ridica, ia o pozitie decenta si ca un elev silitor spune: 

- Pe strada mea s-a construit un magazin non-stop de futai.
Fetele cand aud asta o iau la fuga.

Dar Bula intransigent si serios, spune cu un ton rece:

- Stati fetelor! Inca nu s-a deschis!

Adresare 1.0

Catre tine, 

  

Cititorule de zi cu zi al internetului, al blogurilor, al siteurilor, a tot ce este in mediul online, un articol fac pentru a ma adresa direct tie. Tu esti cel cautat de toti "postatori" astia de pe net, tu esti idealul, esti animalul vanat cu scopul declarat sau nu, ca sa le faci tarfic lor pe minunilor sau mizeriilor lor de siteuri, bloguri, sau alte "n-uri" de pe aici, din web. Dar cam cat iti este destinat cu adevarat tie? Din ce se vede, la o prima, la o a doua vedere, s-ar zice ca totul este facut pentru cititor, pentru cel care cauta informatii, cauta opinii, cauta... cauta orice. Dar in fapt, prea putine sunt facute pentu tine. Sunt sute, ba chiar mii de bloguri de tot cacatul, facute la minut, cu 3 articole scrise intr-o limba greu de deslusit, atat de forma cat si de fond. Dar ei toti se bazeaza pe ceva, ca tu esti interesat doar de cum suna din start. Daca discuta ceva mai diferit de monden, de ce e in viata de zi cu zi, deja iti pierzi interesul. Sunt bloguri bune, siteuri foarte bune, dar cam sufera unele dintre ele la "spectatori", pentru ca sunt altfel ei. Discuta altfel, si trateaza orice problema altfel pentru ca ei, poate unii, chiar cred ca ce spun e retinut de cineva. Dar de fapt nu dai 2 bani pe ei, pe astia, "gura mare", "stie tot", pentru ca tu ii vrei pe cei care pupa-n cur vedetele din monden, care sustin un candidat politic sau altul, sau gadila la "melodie" vreun "sus-pus".

Ai ajuns pe blogul meu, te intrebi probabil "ce dracu', al formator de opinii inchipuit!". Da, poate sunt formator de opinii, poate sunt doar unul care scrie nimic, dar care poate in nimicul ala, gasesti ceva mai bun, mai agreabil decat ce gasesti la altii. Dar nu vei citi, pentru ca nu apar la TV, nu ma sti decat ca pe un alt mergator pe strada, sau alt cumparator pe care l-ai vazut la magazin. Poate am avut ocazia sa vorbim, ti-am lasat un gust amar, si de atunci ma eviti, dar nu-mi citesti articolele pentru ca sunt lungi, sunt grele ca limba, dar grele pentru ca am un limbaj cu multe cuvinte, si ma intereseaza mesajul final. Nu pot sa-ti pun pe prima pagina 3 bancuri, bag 100 smileuri de Yahoo, gen ( :)))))))):)))))):))))))))):)))):)))) =)))) =)))) ). Muzica pusa pe blog e diferita in functie de articol. Nu asculti asa ceva. Probabil esti un snob, pentru care muzica clasica inseamna totul, sau esti un manelist, ce crede ca nu e de el ce hip-hop, rap, romante, etno pun aici. 

Te consider important, indiferent de ce asculti, ma intereseaza mai mult parerea ta, dar parerea ta pertinenta, nu sa ma injuri doar pentru ca sunt altfel, gandesc altfel, sau scriu despre altcineva altceva. Esti gata sa devii tu mai important? 

Sau in continuare te vei lasa purtat de valul modenului, al ce e in mass-media, si sa mergi laolalta cu "turma" marii majoritati din societate? Daca tu nu ai face audienta la TV, daca nu ai cumpara tabloide, atunci nici ele nu ar mai continua sa existe. Nu poti sa te plangi de societate, pentru ca esti in ea, esti o parte, mica sau mare, din aceeasi societate in care stam toti. Renunta la ce nu-ti place, convinge-i si pe altii ca nu e bun, sau ca ce crezi tu e mai bine. O societate se bazeaza pe fiecare individ in parte, iar Internetul e la fel, se bazeaza pe fiecare "internaut". 

Ce vrei? Vrei altceva? Dar nu, cea mai buna intrebare este asta: De fapt, stii ce vrei? 

Raspunde-ti la asta si apoi cere o schimbare.

... de la mine, n0strad@m.012

Putin din fiecare. Doar 12.

1. Femeile conduc mai prost ca barbatii si pentru impartialitate, cel care observa asta este un barbat.

2. Nu exista oameni bogati sau saraci, doar ca ai auzit de niste oameni care au mai multi bani ca tine.

3. Daca gasesti niste bani pe jos, e frumos sa intrebi in jur ai cui sunt. Ah, dar ce ghinion, nu vezi pe nimeni in jur.

4. Nu exista istorie, ci doar evenimente asupra carora am cazut cu totii de acord. 

5. Un barbat va spune, "femeile sunt mai destepte ca barbatii", doar cand va dori sex gratis.

6. La orice replica de-a barbatului, o femeie gaseste inca 10 ca sa-i inchida gura, dar in mod absolut aleatoriu si paradoxal o alege pe a 11-a, cea care "loveste direct la tinta".

7. Sintagma "parca as vorbi cu un copil" e prost inteleasa. Copii sunt, poate, singuri oameni care iau totul foarte in serios, numai ca noi ii luam in gluma si vorbim cu ei ca atare. 

8. Eva a fost facuta dupa Adam pentru ca "arhitectul" D-zeu sa realizeze perfectiunea, doar cand un barbat vrea sa flateze o femeie. Sau cand e atat de libidinos, incat crede ca femeia se "uda" imediat cand spune el asta. 

9. Daca meseria de marinar ar fi luata in serios, flotele lumii s-ar schimba pe piata neagra de catre viitorii presedinti ai lumii. Basescu a fost primul din noua generatie.

10. Omul e pe pamant, potrivit unor religii, ca sa faca bine celor din jur. Daca toti facem asa mult bine, raul chiar a disparut? 

11. Oamenii au perfectionat in timp ideea de societate, de marire si pretuire a unora, a celor mai buni. Dar tot oamenii au ajuns sa distruga in timp scurt alti oameni.

12. Cand vrei sa argumentezi ceva si nu stii cum, ajuta sa bagi niste procente. Asta merge in 60% din cazuri. 

Manelisti sau mai bine... "manelisti"?

Subiectul general e ca a murit Gheorghe Dinica. Nu o sa vorbesc despre el prea mult, din simplul motiv ca decesul lui e tratat de prea multi, fie pe Internet, fie la TV. Ce o sa fac insa va fi sa vorbesc despre un subiect prea putin tratat, dar urmarile lui le luam ca atare. Legat de Dinica, altceva ar trebui sa ne intristeze, nu neaparat moartea sa, ci moartea lor. "Lor" fiind toti marii artisti, ajunsi acum la peste 50 ani, unii chiar peste 80 ani, iar odata cu ei moare industria de arte teatralo-cinematografice, teatrul romanesc, cinematografia si chiar muzica romaneasca. Lista celor dusi e mare, lista celor care au ramas e mica, iar lista celor care vin, cei tineri, este foarte mica. Gheorghe Dinica nu este un om, nu este un actor, nu este un artist, ci este toate la un loc, dar si multe altele, el reusind in toata cariera sa devina "oameni". Prin rolurile sale, in comedii, drame sau actiune, el a interpretat rolul "tipului rau", rolul pe care putini il accepta, este un "negativ" prin excelenta. Dar "rau" nu numai cu cruzime, dar si prin lucrurile nedorite la un om, blamate de moralitate. Lascarica este un Dinica parsiv, sau este Bastus, crud, dar care se pocaieste, ramanand un citat celebru pentru acel episod.Este "oameni" pentru ca toti ne regasim in rolurile sale, in cel putin unul, fie prin parsivitate, fie prin lasitate, sau chiar inselaciune si profitare de pe urma altora ("Filantropica"). Cei de acum chiar nu pot fi comparati cu astfel de nume mari. Si ca tot a venit vorba de nume mari, articolul asta nu este despre un om, despre filme, sau teatru, ci va fi un articol despre demagogie, moda si "turma" in... muzica. Probabil stiti ca Dinica a fost si un lautar bun, la "Sarpele Rosu" ciocnind pahare cu Nelu Ploiesteanu, sau Stefan Iordache si multi altii.

Acum ca am spus cate ceva despre ce a fost Dinica, cunoscut atat ca actor cat si ca lautar, muzicant, revin la muzica, subiectul pe care ma voi concentra mai departe. In ziua de azi, comparativ cu perioadele trecute, mesajul sau sentimentele transmise de piese nu mai conteaza decat in mica masura, contand insa "moda" si ideea liber promovata ca "daca ei asculta, si tu trebuie sa asculti". Ca doar nu poti sa fii diferit de cei din jur, nu te gasesti tu sa ai pareri contrare. Acum tendinta este cam asa: "nu ascult manele, sa nu aud asa ceva. - Dar ce asculti? - Paiii, ascult asa... Techno, pop, dance, rock si ... clubbing, muzica de club". 

Asa, si? Eu intrebam de muzica, nu cate cuvinte stii in engleza sau cate moduri de a face zgomot stii. Aa, asta e muzica? Atunci da, jos manelele!!!, asta e mult mai buna. Ia sa vedem, mai bine zis sa ascultam, cat de buna e muzica asta. Urmatoarea melodie cica ar fi un mare... sau a fost... un mare hit pe afara si prin tara, in cluburi. 

Daca asta inseamna muzica, eu vreau sa asurzesc pe loc, asa ceva nu este muzica, sunt doar 2 fraze, repetate mecanic timp de 3 minute. Dar cine sunt eu sa ma pun in calea gusturilor oamenilor. Daca va place... auditie placuta. De parca ai avea ce sa asculti...

Acum vorbind serios, cum sa poti tine capu' sus cand spui ca asculti asa ceva, dar sa-i injuri pe cei cu manele? Dupa parerea mea, muzica actuala, in special pop-ul facut de trupele din Romania cu versuri in engleza, este chiar mai "manea" decat manelele. Dar ce inseamna pana la urma o manea? Si de unde dispretul pentru acest gen de muzica? Fundamental, eu dispretuiesc genul manele din 2 motive: versuri prea simple, cu  rime facile, in care se neglijeaza minimul de gramatica. Al doilea motiv este ca urasc melodiile care nu au un mesaj, indiferent de gen, fie manele, pop, rock sau ce alte "minunatii" de genuri exista. Manelele, nu toate insa majoritatea, au niste versuri care spun nimic, doar sunt cuvinte aruncate acolo si facute sa rimeze. Acum ii inteleg si pe manelisti. De ce sa faci ceva complex cand oricum ce prinde la public sunt "ceva" simplu, potpuriuri care dupa 2 auditii, sa le poti fredona. Astfel ca, rime ca "soare, mare, stea, belea" sunt mai mult decat evidente si raspandite prin acest gen. Si oricum, ascultatorul decide seriozitatea din melodie, atata timp cat ascultatorii se multumesc cu ceva banal, asta in orice gen de muzica, atunci cantaretii nu au motive sa faca melodii puternic sentimentale, care sa transmita valuri de emotii sau sa mobilezeze mase prin ce spune.

Se mai spune ca manelele sunt imaginea inculturii, prostiei in Romania, in societatea noastra. Si ca toate mitocaniile pornesc de la acest gen de muzica. Ok, manele transmit incultura, prostia si sunt facute cu gandul la bani. Insa daca "mitocanii" din Romania ar asculta Chopin, Mozart, Stevie Wonder, Michael Jackson etc., asta le-ar influenta modul de comportare? Nu, dar cei din jur ar influenta, dar cum conteaza "ce zice lumea", atunci nu muzica misca mase, ci masele misca alte mase. Avem acum acest gen, cica techno sau "de club" sau cum s-o mai numi el. De ce ai asculta asa ceva cand esti acasa, pe strada, sau chiar de ce ai asculta asa ceva la radio? Pentru ca in momentul cand asculti asa ceva, in 4 minute iti sunt redate aceleasi beat-uri pe care in 10 secunde le-ai si invatat, iar fiecare beat tine cam 2 secunde. Dar trecand peste minciuna cu "Dj-ing", ajung la versuri si aici incepe adevaratul paradox. Nimeni nu mai stie limba romana, ci au invatat mai nou engleza, iar pe orice album, este imperativ necesar sa ai cel putin o melodie in engleza. Ca poate esti remarcat si sa ai ce sa prezinti celor din afara cand esti chemat la concerte acolo. Preventiv, nu? ...
Dar nu prezența melodiilor in alte limbi este factorul deranjant, ca doar e bine sa mai auzi si ceva diferit, in alta limba, insa problema sta in versuri. Daca in manele sunt penibile, aici totul este inzecit. Numai ca pe fundal nu e un acordeon, un tambal, si o orga, ci avem... Dj, mixare, beat-uri si track-uri. Rimele sunt tot mai des alcatuie din "high, fly, way, stay si play".
Nu sunt compozitor, dar cum tot romanul e poet, incerc mai jos o rima in engleza, sa vad daca imi pot porni o cariera.

  I want with me you to stay
  Another dream rushes to the sky
  Can't we be there? Come love, let's fly
  No worries, just to love you may.

Si pot continua asa fara oprire, inca zeci de ani. Asa ca, ce pula mea ies albumele asa greu? Aa, am uitat ca versul nu inseamna tot, mai trebuie inregistrate, editate, mixate si puse pe un album frumos impachetat.
Deci sa am cam la vreo 15 piese maxim pe un album pop/dance, fiecare fiind de cel mult 3 minute. Un mic calcul duce la 10 zile de compus si inregistrat, si inca 1 luna, asa, cu ragaz de o bere de un suc, 1 luna pentru editare audio, pentru efecte, mixare si punere la tempo cu fundalul... si cam atat. Astfel spunand am terminat, uite albumul acum e gata. Puteti sa-mi spuneti "Februarie31 Records" ca tot se poarta, si ma pot numi compozitor si manager muzical.

Sunt rau si ironic? Da, putin, dar in esenta cam asa stau lucrurile, iar rimele nu sunt diferite de ce avem in manele. Dar ce au manelele? Nu prea au, adica nu au un "piar" (adica PR = Public Relations) bun care sa le scoata in fata, nu au niste reprezentati mai "Doctor Honorius Causa" si sunt mai des ascultate doar dupa o anumita cantitate de alcool pe care sa o ai in sange.
Da, cantareti de manele nu dau pe afara de cultura, dar nici cu pop-ul, dance-ul romanesc nu ridic fruntea din pamant. Nu vad acolo masteranzi in canto, sau absolventi de 10 a Conservatorului. Sau macar acolo, o facultate ceva, dar ce conteaza o facultate cand pe bani o faci oricum, si obtii foaia aia. Marcel Pavel a facut o cariera in muzica fara sa fi avut liceul terminat, pe Moga nu-l intreaba nimeni de Teoria Relativitatii, Keo nu este oprit dupa concert sa explice principiile analizei matematice, iar trupa Simplu nu o vad oprita pentru a fi chestionata in legatura cu marimea medie a IQ-ului la oameni.

Că se exprima mai frumos astia din muzica usoara (dar usoara rau) e adevarat, dar asta nu ii face mai destepti sau mai prostii ca manelistii sau ca noi ceilalti. Un om il judeci dupa alte criterii si nu dupa cum vorbeste, ce cuvinte foloseste sau ce teoreme matematice/fizice iti poate demonstra pe un servetel. Daca am judeca dupa asa ceva, in jur am "scutura" prietenii si am ramane cu 1-2 mai elevati. Insa manelistii sunt priviti asa cum se intampla in prezent prin asocierile facute in ultimii ani. De la prezența tot mai mare a limbii engleze la noi, pana la accesul mai mare la Internet, românului i s-a inoculat ideea ca "faci asa, ca asa trebuie. - De ce asa? - De d-aia!!!" si astfel a patruns popul in muzica, a patruns danceul si prostia de "amuzica", cea de club, Dj-ieala.

Uitam trecutul? Desigur ca da. Uitam ca acum 10 ani trupe ca Andre aveau versuri de manele dar pe ritm pop. Sau cum Genius strangea mii de fani, fiind niste manelisti mai stilati, mai moderni, mai "scuturati" de lanturi si ritmuri de acordeon. L.A. avea zeci, sute de fani care puteau spune fara greseala versurile melodiilor lor. Ce era L.A.? Era o trupa dance-manelizata. Versuri si idei de manele dar puse pe genul dance. Si aveau succes. 
Intrebati orice persoana de peste 25 ani ce muzica era in difuzoare acum 10 ani, acum 15 ani? Era Fata Morgana cu melodii de liberare pentru militari, melodii care trezeau nostalgii chiar si celor de mult liberati cei in varsta. Era Tomis Junior care avea versurile prezente mai peste tot, de la bloc pana la padure, pana la vila. Sau mai era Nicu Paleru cu ritmurile lui de petrecere, de baut.
Erau multi, erau ceea ce si noi suntem. Acum ne prefacem, ne futem in cur cu muzica techno, cu club, cand in anii '90 discotecile rasunau de manele, dar si de ceva pop, dar si de romantele lui Gica Petrescu.
Dar acum suntem moderni. Suntem pe dracu'. Ascultam orice fel de muzica, dar depinde cati mai asculta ca noi. 

Gheorghe Dinica era ocazional lautar, o categorie "urata" de rockeri, de poperi si de restu. Dar e Dinica, deci putem asculta ritmuri asa, e o legenda. Dar putem asculta si romantele lui Gica Petrescu, un mare petrecaret din Bucurestiul de acum sau de alta data. Ascultam cand e cazul un Dan Spataru, care in cariera lui a compus o melodie pentru fiecare dintre noi, pentru fiecare sentiment. Dar nu ascultam Angela Similea ca e invechita, nici Mirabela Dauer ca muzica ei e "veche, antica si de demult" si nici Irina Loghin nu ascultam ca e muzica populara. Nimeni nu asculta populara, e Caahhhhh!!!

Poti baga modernism in romani, poti baga engleza, si altele de prin Occident, dar nu poti scoate ce e romanul. Ii place sa petreaca si face asta pe ritmuri care ii plac, ca uneori se abtine, e din cauza criticii venita din partea societatii. Dupa 2-3 pahare de vin, sau dupa o bere, dupa un wisky, inhibitiile dispar si atunci nu se mai tine cont de ce e la "moda", sau de "ce zice lumea". Asculta ce-i place... Mai da si cate o dedicatie daca simte asta...
Dar macar stim ce ascultam? Sau ascultam doar ce asculta si altii mai multi? Normal ca urmam trendul si ascultam cu "turma", desi muzica acum la "moda" e nimic, spune nimic, trezeste nimic in noi.    Da' e la moda, frate!!!
Deci mai stiti care sunt manelele? Lautarii sunt Dj acum si cu un nume nou e mai bine? ...pai e, ca... acum freaca platanu si nu acordeonu'. Iar maneaua, populara, romanta, e un mix pe platane, sau un "fly high" pe album. Iar manelistii? Buni au ramas doar cei care erau, ca cei care vin, se comporta ca cei din pop/dance/rock/club. Dar "manelistii"? Aici sunt multi... mai greu e sa-i vedem.

In final las 2 melodii foarte bune, cu o morala ce merita ascultata. Prima este Irina Loghin - "Deschide gropare mormantul", iar cea de-a doua este Gheorghe Dinica - "Am muncit si nopti si zile". 

Frumoasa tara... pacat ca e locuita.

Premiul Nobel de anul acesta pentru literatura a fost castigat de un cetatean roman, Herta Muller. De fapt ea intra la capitolul "disidenti", dar chiar si asa, odata in viata (bine, de mai multe ori) a cunoscut viata in Romania. Primirea Nobelului este o stire veche, indelung dezbatuta, si intoarsa pe toate partile, ba pe la TV, ba pe la radio, cei care au comentat fiind fie cunoscatori fie simpli oameni. Rezumatul evenimentului este cam asa, decernarea acestui premiu a dus la urmatoarea situatie, Herta a refuzat o premiere din partea statului roman, iar statul a dat inainte cu felicitarea ei, cu incercarea de a o face sa accepte o medalie de la Romania. Asa rau am ajuns? Nu mai putem gasi nimic bun in Romania, nimic de premiat, nici macar un veteran de razboi, incat aproape rugam in genunchi un fost locuitor, inca cetatean, ca sa accepte o premiere. Un cetatean care de peste 20 ani nu mai stie ce-i in Romania, stie doar vechea vreme, cand comunistii erau la putere. A plecat din motive de ea cunoscute, a facut bine sau rau, numai ea stie, nimeni nu are dreptul s-o condamne pentru ca a ales asa. Dar avem tot dreptul sa atacam modul de a actiona al statului roman. In principiu feliciti orice cetatean care face numele tarii cunoscut, prin forte proprii sau cu ajutor. Dar este gresit sa insisti atata, cetateanul sa-ti zica cum ca nu vrea, iar tu sa dai inainte, sa intorci obrazul la nesfarsit. Si asta numai pentru ca seful statului sau ministrul Culturii langa Herta (sau oricare altu/alta) cand isi dau mana, iar ea tine o diploma pe care scrie "Romania felicita ...". Felicitari pentru premiu, si gata, oricum nu ne are prea mult la suflet, si cum iubire cu forta nu se poate, ramane respectuosi si atat. 

Acum d-na Herta mai vine pe prima pagina cu o acuzatie la adresa (oare? sa fie? chiar ala?) fostului regim comunist. Nu stau sa detaliez povestea, pe scurt insa ea e cam asa. Vorbind despre rolul Bisericii, Herta Muller a declarat ca Biserica Evanghelica ar trebui anchetata in privinta colaborarilor ei cu regimul comunist, dand ca exemplu Biserica Ortodoxa, cunoscuta pentru fostele colaborari cu Securitatea. Organizatiilor Evanghelice din Germania normal ca au sarit "cu gura" si au replicat pe masura acuzelor: „Noi nu putem spune deocamdată nimic, deoarece, nu cunoaştem sursa prezentată de autoare, dar o clarificare a situaţiei este în interesul nostru”. Daca vreti sa stiti toate detaliile, AICI este stirea completa. 

Sunt enervanti cei care vin acum, dupa ani, si acuza regimul comunist. Sau cei care spun ca nu au colaborat cu Securitatea, si ca ei sunt "curati". Asa si? Cu ce ne mai incalzeste in 2009? Trecutul e in spate, e acolo cu un rost, ca sa nu-l repetam. Care dintre toti demagogii astia nu s-ar fi "vandut" Securitatii? Acum Dinescu e mare curajos, mai sunt inca 2-3 care dau "din gura" mai ceva ca o prostituata care face un oral. Astia au coaie acum cat roata de la camion, dar pusi in fata unor decizii fortate nici ei nu stiu cum ar actiona. Chiar trebuie sa fim asa demagogi? Asa deontologi? "Eu nu, nu as face asta", dar in trecut uita ca exact asa a facut. "Dar cum sa faci asa ceva, e impotriva moralitatii", dar peste nici 2 luni face exact cum spune ca nu e bine. 

Ciudat cum suntem noi, noi romanii, vrem sa fim primii, dar cand castigam fara munca, sau fara prea multa munca. Cand se impune ceva munca, primul lucru pe care putini romani il vor este sa "ridice mana" si sa-si asume rolul de "primul". Voluntariatul este acceptat rar, si asta cand are ceva de castigat, fie si o semnatura pe vreo scrisoare de intentie. 

Dar ultimul e bine? Nu prea e bine, dar romanul nu stie sa fie ultimul. De fapt uraste ultimul loc, mai ales cand asta presupune o "coada", probabil e o replica din trecutul nostru sub un regim comunist. Un exemplu de asa caz este la intrare/iesire de undeva. Fie ca este vorba de trasnportul in comun, de statul la ghiseu, de intratul la moaste etc.. Inteleg ca nu e bine sa fii ultimul si sa treaca "viata" pe langa tine, dar cand este vorba doar de minute de asteptat, chiar nu se poate? Cum sunt si cei care sunt buluc la coboratul/urcatul in RATB, se baga in fata, imping, isi dau coate, si ajung sa fie primii. Asa si? Dupa asta stau ceva timp sa-si aranjeze imbracamintea pe ei, ca s-a sifonat cand urcau, dar niciodata nu sunt ei de vina pentru ca s-a sifonat, ci "nesimtitii care se inghesuie".  

Mai sunt momentele cand spun ca tara e urata, nu au ce sa iubeasca la asa tara. Injura ani de zile prostiile din Romania, defectele tarii, si tot ce-i irita pe ei. Nu zic ca e perfecta Romania, dar sigur nu e cea mai josnica tara. Si cui nu-i place, granitele sunt deschise, mai sunt alte 26 de state din care sa aleaga. Un vers bun care se potriveste acestei situatii, si acestei categorii de romani, "Nu-i tara de cacat, ci locuitorii ei". Nu cumva noi, oameni, transformam mediul in care traim? Ba da, si cum "nimeni nu arunca gunoaie pe jos", totusi orasele, in special Bucuresti, sunt murdare, cu hartii si alte ambaje pe strazi. Mai jos las un filmulet, in care este prezentata Rusia, dar nu cu ce are mai frumos, ci cu stereotipurile ei, cu ce are mai ironic, mai urat. Dar totusi este iubita pentru asta, si naste un zambet cand te gandesti "uite, si eu am facut asta". La noi astfel de imagini sunt privite ca ironice si atat, adica, baga-le sa mai avem si noi de ce rade, dar astfel de situatii tot cetateanul acelei tari le face, fie ca e el roman, rus sau american, tot un cetatean (sau mai multi) cade in penibil. Dar altii scot partea buna din orice, noi o scoatem doar cand ne pica bine. 

Eu iubesc in Romania muntii, literatura si stereotipurile noastre la care in cele din urma fiecare ajunge. Ce iubiti la Romania? 

Ei iubesc Rusia, dar cred ca noi am fi foarte critici la asa imagini: 

Romania-i OTV? Sau Ei sunt "OTV"?

Acum cativa ani, CNA-ul a retras licenta de difuzare OTV-ului, din diferite motive, nu ele fiind importante, ci faptul ca OTV-ul a avut mai mereu o atitudine diferita fata de monden, fata de ce se intampla in cotidian. Mistouri s-au facut multe pe seama "televiziunii de garsoniera", iar, in ciuda ratingului destul de bun, si a cotei de piata bune, firmele de publicitate nu se inghesuie sa-si faca reclama la ei. De obicei cei care isi fac reclama prin OTV sunt firme mici, aflate la inceput sau care nu au o clientela prea mare, sunt restaurantele dintre blocuri, sau firmele .SRL prea mici pentru a plati taxa de la posturile "mari".
Asta s-a intamplat cam de prin 2000, mai mult dupa 2003, pana in 2007-2008. Din '03 incepe ascensiunea OTV-ului, atunci consacrandu-se Dan Diaconescu cu talk-show-urile de miezul noptii despre rapirea a 3 ziaristi romani in Irak. Si de-a lungul timpului cazurile s-au stranse, "Elodia" fiind deja national cunoscut, la fel si cu Magda Ciumac si diverse astfel de personaje si intamplari. Dar a venit si reversul, cu replici de genul "otv-izarea Romaniei", "Romania ca Otv" etc., celelalte posturi mari, ca ProTV, Antena 1 etc. refuzand sa aduca in studiorile lor persoanele deja invitate la OTV. Astfel ca aceasta televiziune, in garsoniera ei acolo, a devenit mai mult un exemplu de genul "asa nu", moderatori concurentei fiind ferventi si ironici cand pomeneau numele sau faceau aluzii la OTV.
La ce cazuri prezenta Diaconescu, uneori ironia era inevitabile, dar ei dadeau inainte, iar cota lor crestea destul de bine, dar imaginea scadea cu episoadele "Elodia" sau cu crime/fantome ce au parte de zeci de ore de direct. Anul asta OTV-ul a fost mutata intr-un sediu nou, cu aparatura si tehnica de televiziune de ultim "trend", cu panouri digitale ce tin loc de TV-uri, cu mese sensibile la atingere in dreptul moderatorului, si cu alte sute de modificari. Produsul finit este o televiziune ce are sediu de 2009, cu diferite moduri de a filma fiecare element al unei emisiuni.
Odata cu schimbarea decorului, Diaconescu a vrut si o mentalitate noua. A vrut sa schimbe modul in care este privita televiziunea lui, in acest sens eliminand din programul "Dan Diaconescu Direct", si aducand angajati noi precum Oana Zavoranu. Acum au apus vremurile in care noaptea incepea si se sfarsea cu Diaconescu, Lazarus si nea Petrica la aceeasi masa dezbatand ore si ore in sir nimic, si iar nimic, adica un subiect banal sau fara folos. Zavoranu se descurca bine, ea reusind sa taie "macaroana" oricui invitat/telespectator ce doar se contrazice sau care zice nimic, izbutind sa modereze o emisiune in care nu mai se cearta invitatii intre ei, moderatorul doar admirand cum creste audienta.
Per total lucrurile par sa mearga tot mai bine pentru OTV, se face trecerea de la garsoniera la sediu, dar in ritm propriu, pas cu pas fiind schimbate lucrurile ce nu le sunt utile. Dar desi ei sunt pe plus, celelalte 2-3 televiziuni, sau mai bine zis trusturi, par sa scada vertiginos in relatarea faptelor.

Daca pana acum 1-2 ani OTV-ul era oaia neagra a mass-media televizata din Romania, acum cine are rolul asta? Intrebarea nu e fara rost. Ultimul an a adus in grila trusturilor Intact (Antenele 1-4) si MediaPro (Protv, Acasa, Pro Cinema etc.) formate de emisiuni care nu cu mult timp in urma erau blamate fiind vazute ila OTV, erau considerate "paria" societatii.
Acum avem la Media Pro, pe Acasa, cateva seriale cu si despre tigani. Nu ar fi rau, dar in ritmul asta e dezgustator, minoritatile fiind tratate mai nou ca majoritati pentru care se arata un interes mare. Rating bun au avut seriale, era normal ca ei sa continue pe acest plan, dar este o fata a ce asemanau ei inainte cu OTV-ul.
La ProTV, in 2007 a fost Catalin Maruta, pentru a fi pe orarul pe care inainte era Teo, acum avand o emisiune pare-se ca de semi-talk-show cu completari de monden si banal. Invitatii "any time" adica tipul "daca nu e nimic mai bun, cheama-l pe asta" sunt Simona Sensual, fostele fete de prin Playboy sau orice cantaret de muzica populara, dar unul mai necunoscu pentru care ei "fabrica" ceva, in bine sau rau.
Pe Antena 1 lista e destul de... Seara, cam dupa 11, intra (sau intra) la difuzare "Un show pacatos", cu Dan Capatos, unde emisiunea pare a fi un "DDD" de OTV de la inceputuri... Ca "showmani, doar cateva nume: Elevul Porno, Profa Porno, Nikita, travestiti si 2-5 vedete care se cearta pe ceva, nu conteaza motivul ceartei.
Tot la fel este si "Acces direct", doar ca aici moderator e Madalin Ionescu, iar bandul de studio lipseste, desi Capatos il are. Ei iau diferite scandaluri, apoi iau cateva psrsoane implicate in scandal si pornesc un subiect in emisiune. Invitatii sunt diversi dar cei "any time" sunt de regula Fernando de la Caransebes, cei care au legatura cu Columbeanu (Irinel sau Monica) sau mai nou Luis Lazarus si Stelian Ogica (ce se cred pe ring).

Subiectele practic nu mai conteaza, prea putine fiind cu adevarat tratate cum trebuie, cu dezbaterea ambelor parti si cu "cartile pe fata". De cele mai multe ori totul se transforma in cearta in direct, iar daca e ciudat sau extravagant este luat ca subiect. Pentru audienta planul e mai mereu acelasi, ii baga pe "competitori" cu 10-20 minute inainte de direct in studio, si astfel incep discutiile, iar cand emisiunea incepe ei sunt deja incalziti si show-ul e asigurat.

Care mai este OTV-ul? Sau tocmai OTV-ul nu mai este asa, doar prejudecata ramanand, iar ceilalti preluand tipul de subiecte? Normal, telespectatorul cere emisiunea, audientele fiind destul de mari pentru "Happy Hour" sau "Acces direct", astfel ca ei dau inainte, adevarul fiind redundant, scandalul fiind baza si episoadele cat mai multe pentru fiecare caz in parte.

Si fac si schimb de idei. Cand este subiectul "Mihaela Runceanu" la "Acces direct", Maruta intra doar putin in subiect, urmand sa preia ideea ziua urmatoare... Asta se intampla toata saptamana, subiectele fiind pasate de la unii la altii, pe cand OTV-ul, de cand cu noul sediu, trece printr-o metamorfoza, tratand subiecte doar cat sunt de actualitate. Cel putin acum la inceput "viitorul suna bine", sa vedem mai tarziu. Dar Media Pro si Intact par molipsite de acest gen de show-uri. O fi bine, n-o fi bine, audientele zic ca este bine.

Doar trecutul asta exista?

Bravo Romania! Bravo Mungiu! Bravo tuturor!... Felicitari, acum suntem si noi pe harta. Despre ce vorbesc? Nu ati auzit? Filmul lui Cristian Mungiu, "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" a luat premiul Palme D'Or la Cannes. 

Cum? E subiect vechi? 

Atunci de ce inca mai auzim la TV despre filmul asta?
Premiul a fost luat in 2007, dar inca mai sunt emisiuni, spoturi radio-TV, nu multe, in care inca este spus acest nume, si premiul castigat in 2007. De ce s-a facut atata caz atunci? Pentru ca e un premiu important, iar adjudecarea lui de catre un regizor roman inseamna ceva, mai ales ca trata un subiect aparte pentru romani, "restrictiile comuniste" in special interzicerea avortului. Da, a fost o bucurie, o euforie nationala atunci, dar gata, cred ca ar fi cazul sa mai trecem si la alt nivel, adica la nivelul anului 2009. De ce se mai face caz acum? Pentru ca ne place sa traim in, si din trecut. Fie ca trecutul e rau, fie ca e bun, noi ne complacem in a ne raporta la el. 

Scurta critica a filmului...

Per total bun, dar nu foarte bun, nici demn de laudele primite. Il vad ridicat la nivelul de Palme D'Or doar de subiectul lui, "greutatea unui avort in vreme comunista", in rest el fiind chiar banal, nearatand mare lucru. Rezumatul ar fi cam asa, una ramane gravida, are o prietena cu care e la facultate, aia ii face legatura cu un medic, se intalnesc la hotel, prietena se fute cu el ca sa-i plateasca, ala face "treaba", adica provoaca avortul si filmul se incheie. 

Poate sunt eu nascut si crescut in Romania si nu ma mai surprinde genul asta de filme, stiind mare parte din problemele intampinate de oameni atunci. Poate pentru niste europeni ca elvetienii, francezii sau germanii, subiectul e dur, filmul e bun, si totul e de Palme D'Or. Bine si asa, ne bucuram ca mai suntem compatimiti, dar gata, ei ne-au uitat deja in 2 ani, cred ca e timpul sa lasam filmul asta in istoria lui, cu premiul la capataiul lui.

Trecand mai departe, Mungiu recidiveaza in 2009 cu un nou film, sugestiv intitulat "Amintiri din epoca de aur". Ce subiect trateaza? Cu vadita surprindere, subiectul este "legende din perioada comunista". Baiatu' asta are ceva cu perioada aia? E o simpla coincidenta sau mi se pare mie... 

Ce declara Mungiu, despre ce gasim in film: "Pentru filmul Amintiti din Epoca de Aur, am adunat laolalta impreuna cu Hanno Hoefer cele mai simpatice legende urbane din perioada comunista. Ele circulau uneori ca bancuri, alteori cine le spunea pretindea ca stie el precis cui s-au intamplat.

Eu am ales sase dintre legendele culese, pe cele mai hazlii si mai relevante pentru perioada si le-am transformat in scenarii. Dupa ele, am turnat cele doua parti ale filmului Amintiri din Epoca de Aur: Tovarasi, frumoasa e viata! si Dragoste in timpul liber."

Deci subiectul este asa bun incat ei, pentru noi, l-au trunchiat in 3 parti, deja suna a Stapanul Inelelor. 

Deja sunt suflate filmele cu ce a fost in perioada aia. Apar si au aparut prea multe. Si 95% din ele nici macar nu au aparut in afara, ca asa aveau oarece public, dar aici, in Romania, populatia trecuta de 30 ani stiu cam cum era atunci, iar populatia sub 30, intre 30-20, nu prea o mai intereseaza cum vede un regizor o perioada, ei nu prea au prins astfel ca nu au de ce sa arate interes pentru asa ceva. Iar cei sub 20 ani, cine vrea sa afle ceva se intereseaza, astfel de filme fiind doar un subiect pentru trecerea timpului, adica maxim 5 minute.

Poate voi reveni cu un comentariu al filmului, acum vreau sa scriu ceva de bine, ceva care unora le va trezi nostalgia pentru copilarie. Ce am zis de filmele astea e doar ca sa intru in subictul "Romania socialista". Acum ca am facut introducerea, sa privim ce insemna perioada aia. Si nu numai aia. Ci perioada pana in 2000, pana in '96. Cand pentru copii, pentru adulti de azi, lucrurile erau mai simple si poate, mai frumoase.

Filmul de mai sus se numeste "Amintiri ..." (restul de "... din epoca de aur" nu mai conteaza). Amintirile exista, dar ale cui? Ei spun "legende urbane". Asta inseamna ca cei din zonele rurale sunt exclusi? Ei nu impart aceleasi amintiri? Poate descrierea este prea contractata, poate mai trebuia adaugat ceva, sau simplu, poate ca e doar un film de "trecerea timpului". Amintirile epocii cred ca sunt altele, si nu tin cont daca erai la sat sau la oras. Amintiri din copilarie, din adolescenta sau de la maturitate. Chiar si dupa '89 momentele acelea au continuat pentru copii ce au venit, si personal am prins perioada anilor '90, pana la ruperea ritmului prin 2000, maximul fiind in 2002. Atunci au inceput calculatoarele sa apara la preturi mai mici, iar totul a luat o directie noua, cica cea a "secolului vitezei". Acum avem viteza, dar atunci ce aveam? 

Nu e corect aveam, ci mai corect ar fi "erau". 

Erau momentele in care aveai ca racoritoare Cico, fara Cola, Pepsi, Sprite etc., desi Cola si Pepsi era pe piata, la magazin cereai "un Cico", fie ca vanzatoarea iti dadea un Brifcor, un Cola, un Pepsi, sau un Frutti Fresh, nu conta, era Cico. Toti copii stiau pe de rost "Tom si Jerry", sau "Batman si Robin" sau un personaj mai vechi, Mihaela. Atunci se juca "fata ascunselea", "sotron" sau "tara tara vrem ostasi", si nu CS (Counter-Strike) sau Fifa in multiplayer, ci fotbal cu o minge de cauciuc, cumparata cu bani din cheta, care daca se spargea iar se strangea o saptamana pentru una. Nu existau genuri de filme, ci doar "americane" si restu, iar muzica era cea de aici, de la noi, autohtona. Ca mai venea in concert un Michael Jackson sau niste trupe rock, indiferent de ce ascultai, erai entuziasmat sa vezi ceva nou. Acum se revolta multi ca sunt ideile de a baga uniforme in scoala, dar oricum se poarta uniforma, si fiecare poarta uniforma, fie ca e genul de muzica, fie ca e stilul de viata. Uniforma de atunci era doar pentru 8 ore maxim, astea sunt 24/7. 

Cei de peste 35-40 ani mai "retraiesc" momentele prin plangeri ca atunci nu aveau nimic, adica aveau bani, dar cam greu cu cumpararea produselor. Se cumpara mai greu, dar in timp majoritatea si-au facut "pile" la alimentara, la carne etc. si faceau astfel incat sa cumpere ce era mai bun, mai proaspat. Era "joc de societate", aveai cu ce sa te lauzi. Parca nimic nu s-a schimbat. Ca acum, oamenii care se bagau pe sub pielea celorlalti, "baietii destepti" traiau bine, prindeau smantana buna, pastrama, in timp ce "coada" astepta portia de "salam cu soia". 

Atunci mai era si un respect, si o siguranta pe strazi, lucrul la care tanjim azi. La scoala carte se facea ceva mai bine, cartile erau citite, si nu doar tinute sa stranga praful. Pana in 2000 copii aveau ceva, lipsa grijilor unor adulti. Nu contau banii, numarul fetelor "agatate", hainele de pe tine, daca erau de firma sau nu, iar in locul cluburilor erau dicotecile, cu zeci de ritmuri pe seara, dar care fiecare era bun ca sa te relaxeze. Si mai era ceva, mersul la cofetarie, cu prietenii, sau cu fetele, era ceva unic, cu amandine sau savarine, cu paharul de Cico, cu glumele intre prieteni. 

Cam asa ar fi lista "amintirilor...". Asa filme nu scoatem din industrie? Sau doar subiecte socante putem? Dar speranta moare ultima.