Altele de prin RO.

A fost realizat un sondaj acum ceva timp, sau mai recent. Si in acel sondaj au fost intrebati oameni de pe strada daca cei care contesta BOR-ul (Biserica Ortodoxa Romana) si religia ar trebui pedepsiti. Si intr-un numar incredibil de mare, oamenii au raspuns "da". Si atunci unde imi este liberul arbitru, libertatea de a vorbi? Nu mai este, dar asta chiar e o prostie, si nu pot concepe o societate in care esti cenzurat pentru ca esti criticul unei doctrine. 
Critica religiei a scos multe lucruri bune in timp, poate unele contestari au fost fara rost, dar totusi societatea nu a murit din critica ei. Si asa a ajuns Biserica Catolica sa nu mai omoara ereticii si contestatarii. Ce facem, renastem prin asta Reconquista sau noi Cruciade, unde paganii (noi, cei ce criticam) sunt alergati cu crucea? 
Sper ca astfel de prostii de legi nu vor intra niciodata in vigoare. Un CNA masiv, pentru ca biserica si religia mobilizeaza mai ceva ca alte doctrine.


In cadrul aceluiasi sondaj a mai fost o intrebare prinvind pedeapsa cu moartea. Acolo raspunsurile au fost in materie de 91% in favoarea reintroducerii pedepsei. Si cica astia sunt crestinii de azi. 
Nu zic ca este rau, pentru ca si eu doresc pedeapsa cu moartea, dar totusi traim intr-o noua societate, nu ca cea de acum ceva ani, cand era posibil. Avem legi, nerespectate sau corect urmate, avem o moralitate mai ridicata (teoretica rau, ca practic s-a dus de mult). Dar totusi urmam anumite reguli. 
Si exista reversul, in momentul in care legea greseste. Si trimit nevinovati la moarte. 


Atunci facem spiritism sa-i scoatem din mormant? 


Si in final, doar "ca sa ne radem", adaug un filmuleț ca de mult nu am mai facut asta. 
Si cica sa ajutam cersetorii.


IL AVETI AICI. DATI UN CLICK.


L-as ajuta, dar la cum arata si ce telefon are (ups, am dezvaluit secretul), cred ca are mai multi bani ca mine.

Din 99, alte 3

Desigur, lista continua, astazi cu alte 3 venite din putul gandirii, sau doar lovite din greseala pe subiect. Sa vedem ce-o sa iasa.

#31# ... Adrenalina e mai mult o stare data de un hormon. Asumarea unui risc, cand stresul este maxim, atunci adrenalina atinge cote ridicate. Sa simti palme transpirate desi nu ti-e frica, sa simti un nod in gat, dar sa nu fie fizic. Starea aceea de incordare este unica di trebuie simtita cel putin odata in viata. Asumarea riscurilor, cand nu stii urmarea.


#31# ... Sa scrii ceva pentru cineva, cei cu inspiratie o poezie, sau o poveste, sau macar un rand, dar sa fie din suflet si adresat cuiva, mamei, iubitei, tatalui, celui mai bun prieten. Oricui,  dar sa fie ganduri puse in scris. Este ceva deosebit si cel caruia ii sunt adresate va aprecia.


#31# ... Sa asculti o melodie fara sa judeci, sa asculti doar linia melodica, versurile, sa nu conteze genul, sa conteze doar cuvintele care pot schimba minti. Fara prejudecati din start.

Lista se profileaza bine, finalul va veni si el, dar probabil ca fiecare are o lista mai mare sau mai mica. Voi cum aveti lista voastra? 

99 in cate 3.

Voi continua acum articolul de aici, lista de 99. Cu alte 3.

#31# ... Nostalgia este ceva placut si ar trebui simtita de fiecare. Nu este obligatoriu sa fie simtita mereu, dar e frumos cand asculti o melodie, vezi o poza, sau vizionezi un film, sa te gandesti la ceva din trecut la care sa reflectezi cu placere. Poate si in cadrul unei discutii, ceva sa te duca cu mintea undeva in trecut si sa te surprinzi ca esti miscat(a) de un eveniment la care nu te-ai gandit prea mult.


#31# ... Sa simti tristete, dar cea pe care o simti in momentul in care pleaca cineva sau ceva din viata ta, insa stii ca se va intoarce. Desi exista si probabilitatea sa nu revina, dar cand cineva (ceva) ne lipseste, atunci apreciem cu adevarat persoana aceea (acel ceva). Te vor surprinde trairile acelor momente, cat lipseste.


#31# ... Sa alergi in preajma sarbatorilor dupa un cadou, dorit de cineva, si sa nu-l gasesti usor dar pe care sa stii ca il vrea foarte mult. Fericirea, entuziasmul, euforia de pe chipul persoanei careia il dai cadoul va compensa alergatura si tot stresul.

Fara... Si vorbire corecta.

Am lasat ACESTUI articol ultima parte, a treia, neincheiata, cea despre vorbirea corecta din punctul de vedere al societatii. Americanii au numit treaba asta, sa fii "politically corect". Asta inseamna ca sa nu mai spui "negru" sau "negrotei" sau "cioara", ci "afro-american", respectiv "rrom" in cazul tarii noastre. Sa nu mai spunem ce este evident, ci sa ne ascundem dupa niste termeni de parca acei termeni ar ascunde realitatea. Prin secolul 20 un american a scris o carte, fictionala insa, in care vorbea despre o societate care era chitita pe treaba cu "politically corect". Acolo, nu mai exista cuvantul "rau", ci era inlocuit cu varianta "ne-bun". Practic, prin acest tip de vorbire se incearca o schimbare a psihicului, inlaturarea elementelor negative inca din subconstient.


Da, sa spunem stop violentei, ca de la TV sau din jurul nostru o invatam, dar cum putem modifica un comportament prin vorbire? Nu prea putem, insa este o ascundere de fatada, adica la modul, "ne prefacem frumos, jucam cum vor astia, dar tot de capul nostru facem". Nu e rau sa schimbam unii termeni, sa nu mai fie atata violenta sau injurii prin vocabular, dar asta se schimba cand toata societatea se schimba, si nu prin niste cenzuri foarte proaste, facute doar ca sa parem ca acordam drepturi egale tuturor. Cand un american va spune "afro-american", in mintea lui va fi tot "negroteiu' ala", precum si cand un roman va spune "rrom", in mintea sa va fi tot cuvantul sau caracterizarea, "cioroiu' ala".


Nu ne schimbam in functie de cum bate vantul, dar unii vin cu niste idei de schimbare foarte proaste. Cenzura practica de CNA deseori este de neinteles, lasan parodii cum e Naomi sau Fernando de la Caransebes pe TV, dar interzic Parazitii sau Mafia pentru ca au versuri dure sau videoclipuri violente. Unde e cenzura? Sau daca este sa fie cenzura, atunci aplicata corect, nu asa.


Degeaba cenzurezi limbajul pe TV, cand in familie un copil va auzi de la ta-su, "du-te-n pizda ma-tii" sau de la ma-sa cine stie ce vorbire mult departe de "politically corect". Da, nu mai spunem public, "a dracu' cioara", dar tot vom gandi. Asta nu se schimba, atata timp cat nu se iau masuri reale. 


Alternative serioase si atunci lucrurile se pot schimba, sau ajungem si noi ca in urmatorul banc: 


«Bula si Alinuta in scara blocului, iar ea spune: "mama a zis sa spun "nu" la absolut orice mi-ai cere tu". Si replica lui Bula, poate politically corect, "ai avea ceva impotriva sa-mi sugi pula?".»

Vad ca nu mai avem mult pana acolo. Somnul CNA naste proști.

33 cu 3.

Inceput...

Un nou capitol pe blogul asta, venit ca idee de intemeiere din adancurile psihicului uman, negru si scuturat de praf, exact, imaginatie. Si capitolul va fi asa, o lista. Cu ce? Despre ceva pe care sa-l faci in viata cel putin o data. Si pentru ca fiecare are un alt top, un lucru de pe aceasta lista va lipsi, al 100-lea. Vor fi 99, grupate in cate 3 pe parcursul a 33 de posturi. Astept sugestii sau idei legat de astfel de lucruri. Eu incep acum. Ele sunt asa cum vreau eu, iar comentariilor le voi raspunde din punctul meu de vedere. 


P.S.: vor fi numerotate cu "#31#" tocmai pentru ca nu eu le decid ordinea, ci voi, unele au importanta mai mare, altele mai mica. Le dau fara numar, ca pe la romani.
...
#31# ... Sa bei atat de mult sau de prost incat sa te imbeti rau, sa se invarta camera cu tine, poate si sa lesini si mai multe. Toate pentru a-ti da tie insuti un raspuns: "bai, beau pentru ca imi place starea aia" sau contrariul, "nu mai pun gura pe alcool vreodata".


#31# ... Sa te indragostesti, la modul ca sa simti ca insemni ceva pentru altcineva, care nu e din familie, si ca persoana aia te tine in gandurile ei, dandu-ti mesaje si fiind geloasa, sau preocupandu-se sa-ti fie bine. Mai frumos este sa te indragostesti si ea (sau el, dar ma refer la persoana) sa nu stie ce simti.


#31# ... Sa simti macar o data in viata ce inseamna sa fii "vanator". Sa traiesti aceea placere de a vana ceva, de a urmari ceva, si facandu-ti planuri ce vei face dupa ce reusesti. Conteaza planurile facute intre timp, strategia, si tot ce tine de a avea aceea rabdare si a astepta. Asta e frumusetea, cand s-a incheiat, dispare magia.

Fara... Si astept "suge.stii".

Voi continua acum articolul de AICI, inceput pe 15 martie, abordand a doua parte din ce incepusem acolo.

De la ce pornise totul? De la citatul "Fara homo, metro sau transsexuali", si am ajuns sa abordez problema mea fata de minoritatile sexuale. 

Acum este vorba de a doua parte, acei transsexuali, care ma deranjeaza prin 2-3 lucruri care chiar nu ar trebui sa fie acceptate.

Bine, e totusi un lucru mai logic, mai normal sa vrei sa devii ceva, din femeie in barbat sau viceversa decat sa fii homo sau metrosexual, vedeti, tot "chestia" cu... "dar eu si homo tot activ sunt". Adica sa fii ala care e "deasupra". Mai "smecher".

Acum nu am nicio statistica oficiala, dar din cate vad, sunt mai multi barbati care vor sa fie femei decat invers. Inteleg astfel ca printre noi sunt atat de multe pizde, si fara sa ma refer la purtatoarele de drept, ci la castratii astia care vor sa se faca femei.

Biologic vorbind, incepand din momentul cand embrionul e fertilizat de spermatozoid, se face o selectie naturala. Adica femeile ajung femei pentru ca vor beneficia mai mult de hormonul numit estrogen si barbatii beneficiaza de testosteron. 

Ambele au acelasi scop, sa ne defineasca niste caracteristici care sa ne diferentieze in "barbati" si "femei".

Ei bine, testosteronul defineste masa musculara, maxilarul lat, si sonstitutia masculina de la barbati.

Estrogenul este cel care da fragiditatea frumoasa a femeilor, care da tenul fara fire (prea negre sau mari) de par sau care le da vocea mai subtire. 

Tragand linie, e clar ca din momentul in care vezi "luminita de la capatul tunelului" esti asa cum esti. Nu esti un barbat in corp de femeie, pentru ca oricum nu stii cum e un barbat si e o idee castigata in timp. 

Si nu te simti femeie in corp de barbat, pentru ca te-ai nascut barbat, fizic vorbind. Dar pentru ambele cazuri inveti comportamentul in timp.

Hainele din copilarie, "cocolosirea" data de parinti, si modul cum ai invatat unele lucruri. 

Dar neținând cont de toate astea, unii sau unele ajung sa vrea sa isi schimbe sexul si se supun unor tratamente cu hormoni (cei de care vorbeam mai sus) si ajung sa-si taie ce au, sa lege altceva, si la final sa-si traga o rochie (sau pantaloni) si sa se comporte ca sexul pe care si l-au dorit.

Si ies la produs sau ce? 

Ca sa nu vorbesc mult si fara rost, cel mai cunoscut transsexual e Naomi. Unu' care era si inca e barbat dar si-a tras 2 țâțe si o fusta peste pula si se crede femeie.

Nimic prea rau, adica daca nu devine moda, ma doare prea putin, dar pizda asta parvenita vrea sa se faca si "diva" si prostalaii de la tv ii canta in struna, chemandu-l in emisiuni tv, si lasandu-l sa-si etaleze talentu' (sper ca se observa ironia din topor).

Sincer, nu inteleg de ce aleg sa-si faca operatiile astea. De fapt stiu de ce, dar nu inteleg in contextul social si moral. O viata tinuta intre seringi cu hormoni, pastile de antibiotice si anabolizante. Unde e placerea? Ca schimbi un organ cu altul? Cam asta e singurul castig.

Dar pe langa "marea complacere", este prostia asta cu "sa-i facem sa nu se simta diferiti". Dar sunt DIFERITI.

Nu vreau ca peste ani sa vada copii mei astfel de specimene, nici trans, nici homo, nici nimic. Vreau epurare sexuala, vreau ca cei care vor sa faca asta, sa nu se stie de ei, sa devina acelasi subiect tabu si sa fie chiar si pedepse.

Daca imi spune cineva ca unui homosexual nu i se scoala pula cand vede o femeie dezbracata, atunci am dreptul sa nu cred. 

Inca are in corp aceiasi hormoni care il excita, numai ca a inlocuit o gaura cu alta. 

Nu ne nastem homosexuali sau in vreun alt fel, ci doar invatam in timp, prin proastele exemple si proasta educatie din jur, invatam ca este normal, ca oarecum este innascut. 

Din momentul permiterii casatoriei intre persoane de acelasi sex, se duce limita care trebuie sa existe. Nu ca ar fi religia o piedica, sau alte prostii. 

Dar logic gandind, unde ajungem? Ne futem toti in cur si cu vibrator (in cazul lesbienelor) si cine mai face copii? 

Ajungem sa facem copii in eprubeta, si aia se nasc cu ideea ca sunt ghei, ca doar daca "mama" e asa, "tata" e asa, atunci si el e asa.

Trebuie oprit avantul asta spre liberarizare. Spre prostii de genul asta, si sa renuntam la ideea de acceptare asa facila a tot ce e nou.

Nu suntem Somoda sa reinviem Gomora. Nu stiu ce sunt astea doua, dar suna bine, asa-i? 

La subiect, si punctual. Nu homo, nu minoritati sexuale, nu transsexuali, nu acceptarea lor ca ceva normal. Ganditi in viitor si lasati prostiile din prezent. Unde ajungem? 

La ce ajungem? O planeta de "poponauti"? Sau de pidoznici care se dau la fund?
Tot ce e la moda in prezent, si tot ce suna bine acum, nu inseamna ca e bine si pentru totdeauna. 

Mai urmeaza ultima parte, aia cu "politically corect", adica sa ne auto-cenzuram sau altii sa ne cenzureze, ca sa nu "jignim" prin termenii si cuvintele folosite.

Semneaza... n0strad@m.012

Fara... Si poze cu maimuta.

"Fara homo, metro, sau transsexuali..."

Un citat dintr-o melodie a trupei CIA (Craiova Independent Artists).

Poate ca nu are mare legatura cu ceea ce voi scrie, sau este chiar esenta. De ceva ani, sau mai bine zis zeci de ani, a ajuns o "moda" sa fim "politically corect" in vorbire, prostie luata de la Americani, si sa fim ingaduitori cu "minoritatile sexuale". 

Niste termeni fluturati pe sub nasul nostru, pe sub pix si vorbire, doar asa sa fim la "moda". Articolul si problema mea... In general, cam tot ce tine de "minoritatile sexuale", ca in alt articol voi reveni cu acei oameni care promoveaza "vorbirea corecta" si desigur non-violenta. 

Acum, punctul de start in acest articol e citatul de la inceput. Nu vreau nimic din prostiile de afara, am minte si pot gandi singur, decid pentru mine, si astfel decid sa critic prostia si imensa greseala cu "libertatea sexuala". 

In primul rand, daca nu se poate schimba totul, sa renuntam macar la un stereotip des intalnit in randul celor care accepta minoritatile. Ma refer la faptul ca multi spun ca s-au nascut in corpul gresit, ca ei de fapt sunt niste femei in corpuri de barbati si viceversa. 

Bai, sa te iei de gat cu natura, daca nu e cea mai "subtire" scuza. Cum dracu' niciunul de-asta nu s-a nascut in corp de om, si el de fapt e un porc biped sau un gibon cu mai putin par? Nu, asta nu, doar cu sexul e schimbarea.

Homosexualitatea nu e innascuta, o faci ca vrei si se invata. Tipicul homoului de rand este cam asa: 20 kile cu tot cu amblaj, cel mai prost din curtea scolii, tocilarul din ultima banca, ochelaristul care isi indeasa camasa in pantaloni si cu care nu vorbeste nicio fata.

Si de ce ar vorbi fetele cu el, cand nu stie sa spuna 3 vorbe fara "precipitatii" si sa aiba o atitudine ferma. 

Tipul asta de om, de "mascul", ajunge intr-o zi sa citeasca ceva despre ghei. Adica o formulare la modul... "daca esti fara fete, daca niciuna nu vorbeste cu tine, daca schija din pantaloni nu se scoala la vederea a 2 sani, atunci treci dracu' in tabara cealalta ca e clar ca nu e de la tine la buci si țâțe".

Si asa "pleaca" acest "cel mai prost din curtea scolii" in partea de teren a «baietilor veseli» si se da la fund din lumea buna si trece el personal la dat in fund sau luat acolo.

Deci, unde e partea cu "înnăscut"? Nu prea e, este doar stereotipie falsa.

Despre Imparatul Cezar se spunea ca este, "barbatul tuturor femeilor si femeia tuturor barbatilor". De ce? Cel mai probabil ca era asa "luat" dupa chefurile romane, incat nu mai conta gaura si nici daca da sau ia. Si a cam luat-o, dar totul e tabu, ca deh, e innascut. Cleopatra nu vad sa se fi plans. 

In al doilea rand, sunt deranjanti metrosexualii. Aceste "pizde" cu aere de masculi, care se ingrijesc, se fardeaza, se duc la manichiurista si coafor mai ceva ca femeia din viata lor. Aa, si sa nu uit ca se duc si la epilare, ca parul a ajuns "câh" de cand se trag in poze cu titlul de metrosexuali.

Si apar astia, spani, uneori cu patratele si dau si ei din gura incercand sa agate ceva, iar uneori le iese. Dar ma intreb, unde ajungem in ritmul asta? 

Facem concurenta femeilor la coafor, discutam despre farduri, fixativ si oja in pauzele de cafea? 

Nu zic sa fii taranul de la coltul mesei care pute de iti face firele de par carare (si sunt fire de par din nas), dar sa stii unde sa pastrezi o limita.

Nu inteleg de ce un barbat trebuie sa se fardeze, sa se dea cu lac pe unghii sau sa aiba pieptul lipsit de par. Unde e testosteronul din voi, si unde este "esenta" de barbat din voi. 

E de apreciat o femeie frumoasa, aranjata, stilata, fara par la subrat sau fara par pe maini. Sau prin cine stie ce alte locuri. Dar e dezgustator sa vezi un barbat cu strat de fard prin firele de par de pe fata, cu barba atent nerasa, ca sa fie la moda. Dezgustator.

Uitati-va la barbatii de langa femeile din jurul vostru, vi se pare ca isi aleg un "baietel vesel" ca jumatate sau ca-l prefera pe cel cu putin par pe piept, fara lac pe unghii, si fara aere de emasculat.

Practic, pun un "=" intre metrosexual si emasculat. Si e o castrare pe care si-o fac cu mana lor.

Luati o revista de prin anii '70 despre barbati, si vedeti realitatea, care nu s-a schimbat nici pana acum. Si lasati si parul pe piept, aveti sanse mai mari sa agati o femeie spunandu-i textu', "hai sa faci poze cu maimuta". 

Va zambi sau chiar va rade, si atunci aveti un punct de pornire. Fara castrari de fatada. 

Revin cu ultima parte, despre transsexuali si vorbirea corecta, in zilele urmatoare.

Semneaza... n0strad@m.012