Munca atunci cand e de stat.

Astazi se incheie saptamana de munca (teoretic), si punctul culminant pe buzele tuturor pare a fi ziua de 1 Mai. Ei bine, eu mai "gica contra" si arunc niste bombe. Dar Fara Numar.


#31# ... Sa gasesti un loc de munca ce ti se potriveste si la care sa te duci cu placere. Sau sa castigi bani in viata asa cum iti place. Va fi 1 mai in orice zi.

#31# ... Sa iti faci o imagine de "om serios". Oamenii se catalogheaza intre ei in circa 30 secunde. Ce faci atunci e esenta a ce urmeaza. Fa-o bine.


#31# ... "Daca esti bun esti luat de prost", dar ce urmeaza contrazice. Ofera-te sa faci ceva si cand nu e ceva de castigat. Orgoliul personal va fi "gadilat" cand vei reusi fara sa fii constrans.

Frumusetea in ochii privitorului.

Din categoria "romania mea" vine si articolul de azi. Nu mai vorbesc de ea ca tara azi, ci de locuitori, mai precis despre femei. De prea multe ori se aude in jur, "romancele sunt cele mai frumoase" sau cate un strain care de asemenea ne lauda femeile cu frumusetea lor rapitoare. Dar oare e asa? Sa vedem...

Din punctul meu de vedere, nu, romancele nu sunt cele mai frumoase, mai sunt si braziliencele care au acel aer de exotism, apoi sunt femeile blonde ale Europei, din popoarele germanice, si nu in ultimul rand, sunt asiaticele din Thailanda sau din India. Au o frumusete care nu trebuie contestata. Dar atunci cum de sunt ale noastre mai frumoase? Chiar simplu de fapt...

Ale noastre sunt mai extrovertite fie pentru ca legea le permite, fie ca religia le permite. Nu poti sa vezi o indianca in deplinatatea formelor ei pentru ca sunt acoperite cu diverse vesmante. La fel si alte femei din Asia, sunt mascate sub zeci de sari-uri, pentru ca mai apoi unora sa le vezi doar ochii. La noi vezi de la cele mai adanci decolteuri pana la cele mai dezinhibate burice. Pantaloni cu talie joasa, parca ar spune "cu vedere la toate cele" (cum ar zice batrani) si machiaj uneori mult prea strident. Per total este o epatare erotica, pe ideea, "cu cat mai mult cu atat mai bine" si prin "mult" ma refer la parti din corp.

Pune in fata unui indian o romanca si una de-a lui. La a lui vede doar fata in cel mai bun caz, la a noastra ii vede si pizda daca se apleaca si e fusta destul de scurt!. Deci, "romancele sunt cele mai frumoase femei".

La Eliade, in nuvela de dragoste "Maitreyi" barbatul din poveste gasea o frumusete in misterul ce o invaluia pe ea. Si nu cauta sa o vada dezbracata tocmai pentru ca intelesese frumusestea.

Deci, nu prea avem nici cele mai frumoase femei, doar cele care epateaza cel mai mult, cele care taie mult mai mult din haine, cele mai dezbracate

O fi de vina criza sau ca suntem saraci. Cine stie.

Mai altfel din 99.

Ceva mai spiritual acum la lista de 99. Din inima si din natura.  

#31# ... Inainte de a pleca in tari straine pentru a petrece acolo vacanta sau pentru a te stabili acolo, porneste prin Romania si doar viziteaz-o fara prejudecati, descopera-i toate lucrurile care merita. Tara nu e de cacat, ci locuitorii ei.

#31# ... Fiecare tine la cineva in viata asta, fie ca spune, fie ca nu. Asa ca macar o data in viata, se merita sa-i suine pe cei la care tii, parinti, iubita/iubit, copii, si sa le spui “Te iubesc” si atat. Vor aprecia mai mult cand nu se asteapta. 

#31# ... Sa privesti un rasarit de soare, poate cu cineva alaturi si doar sa observi tusele de culori, si toata trezirea asta de dimineata a tot. Si apoi, spre seara, sa privesti apusul, mai portocaliu, parca de stingerea luminii. Ceva unic. 

Credinta.

Credinta voastra, in mentalitatea noastra:

Cand eram mic, ma rugam pentru o bicicleta.

Acum sunt mare, am furat o bicicleta si ma rog pentru iertare.

Din dragoste. Sau iubirea altfel.

Cum toate se caracterizeaza prin dualitatea, si iubirea o simti cu adevarat dupa ceva dezamagiri. Este ca rafinarea simturilor, tot trecand prin asa ceva ajungi sa vrei si sa stii ce vrei de la iubire. Nu prea exista dragoste sincera pentru ca toate sunt o suma a intamplarilor vechi din trecut. Insa poti iubi fara sa ai ceva in trecut, daca intalnesti pe cineva care iti prezinta rand pe rand sentimentele, iti spune primul "te iubesc" din viata ta, sau primul sincer si ajungi sa intelegi cum e, ce e. 


Mai exista si iubirea cunoscuta prin citirea si trairea ei prin ochii altora, din carti, sau ascultand ce altii iti spun despre ea. Nu vei ajunge sa o intelegi pe deplin, dar comparand cu ce ai tot aflat sau afli, intelegi cum sunt starile prin care treci. Ce e sigur, iubirea nu este pentru totdeauna, pentru ea nu merita sa te sinucizi, sau sa risti totul. Ea este doar o suma de trairi, sentimente, pe care merita sa le ai in viata, sa le simti pe toate deodata si le dai un nume, "iubire". 


Tot pun posturile astea despre iubire pentru ca vad in ultimul timp tendinta cu sinuciderile din dragoste si cu, poate, o proasta intelege a sentimentului. Prea multi il percep ca fiind sentimentul suprem, este, dar nici la modul tragic. Nu exista iubire unica, doar iubire pe parcursul vietii, simtita in diferite moduri.
vor mai fi sa vina astfel de articole. 

Atitudine prin viata.

#31# ... Nu o fi razbunarea buna, dar este cel mai dulce sentiment rau. Sa fii tradat, sa nu creada nimeni ca te mai poti ridica, si totusi sa reusesti, cu cineva alaturi sau singur si sa incepi sa reintorci "serviciile" din trecut. Moralitatea nu are ce cauta aici.  


#31# ... Sa ai cel putin un bun prieten in viata, pe care stii ca-l poti suna la ora 2 noaptea si totusi sa spuna, "da, vin imediat". Sa fie cel pe care sa-l stii aproape cand ai nevoie, sa fie cel care tine loc de frate cand esti singur la parinti. Prieten adevarat. Cati din asa prieteni ceva aveti? 


#31# ... Sa spui cel putin o data in viata, "acum ar trebui sa ma schimb". Avem nevoie de schimbari in viata, si ele trebuie facute atunci cand sunt necesare, fara sa ni se para prea greu. Dar cel putin o data ar fi bine sa fie pusa in aplicare, "de azi sunt mai altfel".  

Mai nimic. Dar bun.

S-a intamplat chiar in saptamana care tocmai se incheie azi. Dupa o luna de zile de multe lucruri impreuna, legatura s-a rupt. Si desi nu a fost atractie la prima, sau a doua vedere, totusi a fost ceva, altceva. Avea o forma asa placut si echilibrat sculptata, parca din mana celui mai bun lucrator cu forme, avea o asa adaptabilitate la mediu, stia ce imi place, desi unele lucruri erau cam mici pentru gustul meu, dar compensa prin marimea desavarsita a altora. Inlocuia un lung sir de altele asemanatoare, unele mai negre, altele mai albe, dar sigur era ceva cu totul desavarsit. 


Apoi a urmat o scurta escapada, de o zi, cu ceva banal, de care toti au auzit, stiu toti ce poate si ce face. Apoi am revenit la ce am descris mai sus. Si este asa cum stiam, nimic nu s-a schimbat, aceeasi usurinta in comunicare, ba chiar, plus bonusuri. Drumul nu a fost usor, dar clar nu greu. Doar mici pierderi care se pot reface in timp...


Despre ce vorbesc mai sus, despre nimic. Dar am pus in cuvinte mari o renuntare la un HTC Hero pentru a cumpara iPhone, pentru ca mai apoi sa revin la Hero. Dar ce frumos am spus-o, finuț, mai ca ar crede lumea ca eram romantic, in legatura cu vreo relatie.
Hai ca a fost buna descrierea.

Sa vina chinezii.

" - Si unde e fabricat?

  - Undeva prin Asia, mana de lucru ieftina.

  - A, e facut in China, pe vapor."

Urasc expresia, "e facut pe vapor". Mi se pare o aroganta maxima sa consideri ca o tara precum China este asa defavorizata incat are nevoie de binefacerea de afara, de la europeni sau de la americani. China se descurca bine mersi si fara noi restu, un sistem socialist bine pus la punct, in care mana de lucru este multa si ieftina, iar faptul ca sunt multi muncitori intr-o fabrica si ies produsele prea repede, parca nefiind supuse la prea multe teste nu ar trebui sa para asa "ieftineala" sau de proasta calitate. Sa ne aducem aminte de Romania din anii de comunism, cand livra atatea in afara, tot asa trebuiau sa gandeasca si cei care cumparau de la noi? Nu, nu gandeau asa, ci plecau de la premiza ca poate cei de la care cumpara se tin de treaba. Si se cam tineau.

In China se fac 3 sferturi din electronice si de alte lucruri din atatea domenii. iPhoneul, mult laudatul telefon de la americani, scrie pe el asa, "gandit in California, asamblat in China". Ce inseamna asta? Ca fac chinezii telefonul, iar ca designul a fost conceput in America, insa tot restu' este din China. Si au inregistrat vanzari de milioane. Numai in industria de telefonie se aduna mii de produse anual construite in China, Taiwan, Coreea (deci Asia), si ceva zeci de producatori cu sediile in tarile de mai inainte.
Mai ramane Nokia care isi face produsele in Europa, prin Ungaria, Finlanda si Romania. Si cred ca si Motorola isi face produsele in America. Dar China e preferata pentru ca e ieftina, sunt multi si saraci si dornici de munca, nu "snobi" si ingamfati ca europenii.

Ce inseamna lucrurile de mai sus? Ca toti cumparam "chinezarii", dar ca le folosim la maxim si ca sunt ale dracu' de bune.

#31#. La timpul lor.

Altele de prin lista. Mai jos sa se faca citire.

#31# ... Sintagmele "m-am plictisit" sau "nu gasesc nimic interesant de facut" ar trebui uitate, pentru ca nu exista plictiseala daca nu vrei. Nu situatiile ne plictisesc, ci omul nu-si da interesul sa schimbe ceva. Mereu poti gasi ceva de facut, dar cauta.

#31# ... Sa ajuti pe cineva desi nu doreste si refuza constant. Sa insisti, iar cand va reusi si datorita ajutorului tau, chiar si fara cuvinte, iti va multumi prin privire. Simpla bucurie de pe chip va fi de nepretuit.

#31# ... Uneori sa iei in calcul si ca "mai bine niciodata, decat mai tarziu". Toate isi au timpul lor, care nu revine, asa ca profita si fa-le la timpul lor.

Ceva. Cuvinte.

Nu am cuvinte mari, doar o simpla declaratie, sau poate o dedicatie. O amintire lasata peste timp, in ceva cuvinte, si un zambet care apare pe fata cand vei citi, cand recitesti aceste randuri.
Asta va ramane peste tot, peste timp si fapte. Un zambet intr-un rasarit, in zori de zi, un zambet spre somnul visarii, si un zambet cand gandul iti ajunge la amintirea mea...

Doar cuvinte, peste timp ramase in memorie. Le-am scris, putine sau nu, ele sunt ale mele. Doar fapte, facute tot de-a lungul timpului, ramase in "istorie". Bune sau rele, tot ale mele. 

Revin, de toate.

Putin din toate in noua lista de 3, pentru completarea celei mai mari, de 99.

#31# ... Sa citesti o carte, sa privesti un tablou, sa admiri o sculptura si sa te imaginezi putin in locul scriitorului, sa fii, fie si doar imaginativ, creatorul a ceva fara moarte.

#31# ... Stand pe o banca in parc sau intr-o plimbare pe strada, sa privesti la cei din jur si sa incerci sa iti imaginezi la ce se gandesc. Putina psihologie, fara urmari, doar ca sa vezi ce amprenta lasa viata, teoretic vorbind.

#31# ... Cel putin o data in viata sa reusesti pe cont propriu in ceva, sa depasesti un obstacol fara ajutorul parintilor sau al altora. Sentimentul de a invinge, pe propriile puteri este unic. 

Investitie in iubire.

Incerc o reluare a subiectului iubire, poate cu idei mai bune. Suferinta in si din iubire este o parte pe care ar trebui s-o privim ca fireasca pentru ca totul este intr-o dualitate astfel ca nu ai cum sa simti iubirea si fericirea adusa de iubire, fara sa simti putina (sau mai multa) suferinta. Dar directia catre care este indreptata suferinta e gresita.

Pornind de la sintagma, "sufera cel ce iubeste, cel iubit isi bate joc", noi romanii ajungem in cupluri sa dam vina doar pe "celalalt", noi nefiind vreodata vinovati de ce se intampla. Dar de fapt intr-un cuplu sunt 2, cu caractere diferite, cu trairi emotionale diferite. Niciodata dragostea nu va fi egal daruita, unul va iubi mai mult, altul mai putin, iar ironia e ca probabil niciodata nu stii care. Dar placut parca e sa iubesti, nu?

Dar revenind la suferinta, nu raneste celalalt, ci noi ne ranim pe noi insine. Investim sentimente, crezand ca si celalalt face la fel, in cantitate la fel de mare, iar in momentul aflarii contrariului, suferinta apare. De-asta suferim la orice despartire (daca suferim), nu ca celalalt ar fi facut cine stie, dar nu oferim cand trebuie si cui trebuie sentimentele. Sau in cantitati corecte. Avem pretentia de a fi iubiti doar pentru ca noua ni se pare sau credem ca iubim cel mai mult. Dar uneori poate pretentiile sunt cele nasc certuri in cuplu.

Exista si reversul, ca poti rani la fel de usor, prin simplul fapt ca cealalalta persoana investeste o mare parte din sentimente in relatie, are pretentii si tu aduci furtuna neoferind egal. Ceea ce nu prea e posibil, dar nu va intelege nici daca ii explici.

Si cam asa e cu suferinta in iubire, coplesirea de prea multe stari, poate duce la sufocarea noastra proprie. Si ajungem la suferinta, aproape la orice despartire. Solutia? Sa oferim, dar fara sa cerem neaparat de la altii. Oferire cu masura, treptat, si oprit "robinetul" cand e prea mult.

Magia coincidentei.

Ieri s-a ridicat restrictia cu zborul avioanelor, datorita faptului ca a trecut norul de cenusa care venea din Islanda. Pentru cei care nu stiu, un scurt rezumat: vulcan, eruptie, Islanda, vant, nor in aer, deasupra Europei, NU zboruri cu avionul, panica, stiri fatidice. Stop. Cam asa a fost. Si vreme de ceva zile numai despre asta a vuit Romania. Si mai toata lumea, Europa.

Nu conteaza ca nu aveau rost atatea buletine de stiri sau ca erau exagerate materialele prezentate, pentru ca venea un specialist spunand ca nu exista motive de ingrijorare si apoi 2-3, 10 moderatori despicau norul in particule si incepeau sa alarmeze populatia. Singurul lucru pe care vreau sa-l spun, este in randurile de mai jos.


Pana cu putin timp in urma era titlu de ziar gripa porcina, larma globala. Si suna ciudat, a conspiratie, dar norul apare exact cand lumea se trezeste din letargie, scoate capul din ingrijorarea cu gripa si incepe sa isi puna intrebari cat de veridica a fost epidemia. De murit se moare din orice gripa, normala sau de orice fel, netratata este fatala. Dar raman intrebarile despre vaccinuri si aranjamentul cu vanzarea lor. Si lumea, chiar populatia obisnuita, incepe sa se gandeasca la o conspiratie. Astfel ca apare dintr-o data norul, o saptamana devine titlu de ziar, si lumea uita de ce era important inainte de nor.


Este un fenoment natural, deci cam greu de orchestrat, dar coincidentele care apar par venite ca o masca peste ceva. Si cand se ridica, precum trucul unui magician, dispare si ce era sub masca. Ramane nimic. Doar magie. 

Talent de Nostradam.us

Horoscopul zilei:

Nenea misterios si ascuns, astrologul, spune asa:

Sanatatea: 

Astrele incep sa-ti zambeasca. Sanatatea e in floare.

Dragostea: 

Si iubirea e ajutata de surasul stelelor, cunosti dragostea vietii.

Bani: 

Probabil obtii profit mare, bunavointa astrelor care chiar surad larg.

Reluam, ca sa para oficial.

Sanatatea: 

Astrele incep sa-ti arate un fraged suras. Incepi sa pasesti mai repede catre groapa. Degete incrucisate. 

Dragostea: 

Astrologul mai arunca o bomba, cum ca agati si tu ceva, se lasa cu tavaleala, surasul e mai apasat. 

Bani: 

Si din fundul gradinii, nenea baga carbune si arunca pe plita incinsa stirea cum ca te loveste sacul de avere. Teapa, fac astrele misto, a fost 1 aprilie.

In pas de 3...

Revin cu alte lucruri la lista de 99 si ceva de prin oras, de prin scoala azi, poate asa ceva ar trebui simtit de mai multi.

#31# ... Sa-ti faci un timp in care sa asculti tu cat vorbesc altii si cand au tacut, sa incepi tu si sa vorbesti iar ei sa asculte. Poate la birou, in fata sefului, poate la scoala, poate in fata parintilor, oriunde. Sunt ideile tale.

#31# ... Vara sa te prinda ploaia poate in oras, poate in parc, poate in drum spre casa pe strada si lumea sa se grabeasca iar tu doar sa apreciezi momentul, sa nu conteze ploaia care cade. Sa te simti minunat atunci cand altii injura.

#31# ... Sa intalnesti pe cineva pe strada, undeva, si din privire sa creezi o legatura cu persoana aia. Un zambet, o mimica a fetei si cand te-ai departat sa te gandesti ca o clipa a facut cat zile intregi.

Acesta care scrie.

Am strans ceva "istorie" in spate, ceva posturi pe acest blog si ma gandeam ca trebuie si acest articol de autocaracterizare. Ce scop are blogul asta? Prima data, in zorii lui de viata m-am gandit sa fie ceva putin diferit in care sa apara niste idei proprii in contrast cu mediul si tara in care traim. Apoi am continuat ideea si am scris despre ce vad prin jur... Unele articole sunt cu idei de baza imprumutate de la altii, dar schimbat mult contextul pentru ca nu vreau sa vad lumea cum o vad si altii. 


Stilul cu care scriu este unul ironic si cu mult sarcasm tocmai pentru a critica si pentru a incerca o corectare a unor mentalitati. Ideea de baza a "31 februarie" este sa fie altfel, prin articole pornite de la idei banale. Niciun articol nu e lipsit de ceva personal, nu va asteptati sa fie un copy/paste de la altii. Ideile sunt aceleasi, si pot fi aceleasi, dar sub alta forma si cu aspecte noi. Ma deranjeaza sinuciderea prosteasca din iubire, la fel ca laudele aduse unor elevi dupa ce se sinucid, ba ca au fost buni, ba ca nu intelege nimeni de ce au ales moartea. Imi place Romania cu toate problemele ei, nefiind nici pe departe vreun ultras care nu vrea sa plece. As pleca, dar nu as da-o pe altele. Imi place cel mai mult Bucurestiul si nu inteleg de ce vor atatia sa-l distruga prin ignoranta care nu ne da pace, aruncand mizeria pe jos si neapreciind ce e frumos si ce trebuie pastrat. Parcurile renasc primavara, dar mor treptat pana la iarna.

Acum legat de ce scriu, totul este cu un motiv, poate ideea vine de la un articol de ziar sau de pe internet. De multe ori, si asta se observa in articole, sunt subiecte banale dar extrapolate si extinse prin opiniile mele. Alte articole sunt scrise plecand de la plictiseala, de fapt vreau sa scriu, dar imi lipseste motivarea, asa ca incept cu ceva, si ajung sa extind la mai multe idei. Si asa am gasit motivarea. Nu vreau sa castig nimic cu blogul asta, nefiind reclame pe el, vreau doar sa fie citit, si vreau opinii prin comentarii la articolele puse. Nu este o cursa dupa trafic, ci vreau cititori care stiu ce vor in viata si carora sa nu li se scoale parul pe spate doar pentru ca nu pup bine pe cei pe care ei ii pupa. Nu ma mint cu ideea ca sunt cine stie ce scriitor, daca ideile sunt bune, si textul vine, dar cand sunt textele facute pentru a mai spune o morala in cuvinte mai multe, atunci se simte lipsa de interes. 

Nu ma astept sa fiu placut de cei care citesc, dar daca un post de-al meu dau ceva de gandit cuiva, atunci este o mica reusita. Si altii spun ce spun eu, dar eu reusesc sa o fac cu un stil propriu, si castigand prin faptul ca sunt greu de urmarit in idei, desi concluzia se poate citi la finalul postului. De fapt nu sunt cuvinte goale, ci sunt cuvinte multe pentru a da exemplu, ca daca vin si spun, "Boc e prost, spargandu-i ta-su oua in cap", atunci lumea devine indiferenta, ca nu spun nimic nou, dar facand o poveste dupa asta, devine mai interesant. De fapt, prea multi isi umplu timpul citind texte praf pe net, pe alte bloguri, asa ca macar aici sa primiti critica si mistouri dar sa inchideti pagina cu un zambet vag (sau nu) pe buze. 

Nu prea ma intereseaza daca ma plac oamenii, pentru ca daca as incerca sa ma fac placut, as fi de acord cu retele sociale, cu mentalitatea de "turma" sau cu mersul in linie. Ar fi ca in bancul acela in care se face o coada si primul din capu' la coada e intrebat, "de ce stati aici?", si raspunsul frapant este ca, "nu stiu, dar sunt primul". Asa ca eu nu iau parte la coada daca nu stiu de ce. Astfel ca nu prea vreau sa plac, vreau sa lovesc cu replici, si prin articole, rand pe rand sa fiu ironic si sarcastic cu orice tip uman. Chiar cu mine. Nu urasc minciuna, sunt rau, violent, meschin si chiar sadic cu animalele, mint daca imi este mie prielnic momentul, dar fiind si sincer cand am fata de cine. Nu scriu de foame, nu am 25 kile cu tot cu ambalaj, nu caut bani prin internet, aia se fac in realitate, nu prin siteuri obscure, alergand dupa clickuri pe reclame ca un irlandez cautand o comoara la capatul curcubeului. 

Vad care posturi sunt mai citite, si vad cum cele ironice si amuzante in acelasi timp par sa atraga. Ciudat, pentru ca fix in alea critic mult sau sunt ironic si ajung la concluzia ca toti avem cate ceva de spus dar lasam pe altii sa spuna pentru noi. Ei bine, eu spun pentru mine. Spun prin aceeasi necredinta in Dzeu, prin lipsa de orientare data de divinitate si prin cuvinte vulgare cand au rost, nepunand punct cu "pula mea", ci punand din punctuatie. Inchei aici, pun... Punct.

Iubire. Senzatie de atasare.

De-a lungul timpului majoritatea scriitorilor si mai toti oamenii au incercat sa afle semnificatia iubirii in natura umana si de ce ne modifica asa. As fi un demagog daca as rescrie ideilor, insa esenta o scriu in aceste ganduri de debut ale articolului. Eminescu vedea iubirea printr-un romantism molipsitor, comparand iubita cu stelele si cu terestrul, Eliade o vedea ca fiind o cale de cunoastere, trebuie un ritual ca sa intelegi iubirea, iar Rebreanu a simplificat-o pana la "sufera cel ce iubeste, cel iubit isi bate joc", tratand viclenia lui Ion. Ei, si alti scriitori, moderni au dat diferite intelesuri acestui termen, "iubirea". Acum incerc si eu, simplificat, si mult ironic sau chiar real sa adun niste ganduri.


In primul rand, partea iubirii dinspre copii catre parinti si viceversa, cand este sentimentul de iubire aparut din perioada petrecuta impreuna, de cand te nasti pana constientizezi iubirea. Un copil orfan nu va intelege sentimentul de iubire fata de parinti, pentru ca nu are normele de, "mama e cea care ma apara", "tata e modelul meu in viata", stiu doar ca "tata e un nene care m-a parasit, fugind de responsabilitati", iar "mama e o tanti lipsita de sentimentul matern". Asa ca el pierde partea asta... Ii ramane doar dorinta de a avea macar o data in viata asa ceva.


Apoi este iubirea mai complexa, cea pe care o simti fata de o persoana de sex opus, cea care are si manifestari fizice. Vine partea cand esti in etapa de tatonare, cand cuvantul "indragostit" caracterizeaza o pleiada de trairi si poate de manifestari fizice. Asta este mereu greu de inteles de ce o simtim, dar poate cel mai simplu raspuns va fi urmatorul. Noi oamenii am evoluat pe parcursul secolelor, ajungand sa judecam inainte sa actionam, lasand in urma pornirile carnale, astfel ca si iubirea a aparut, inlocuind dorinta si necesitatea (pentru rasa) de reproducere. "Fluturasii" din stomac, si "pielea de gaina" sau ce alte manifestari mai sunt, pot fi descrise ca fiind euforia de a intalni un partener de viata cu care imparti niste lucruri comune, astfel ca bucuria momentului cand realizezi acest lucru iti da "fluturasi" si tot restul. Da, este iubire, nu mai suntem porniti de aceeasi traire carnala, dar spunand despre iubire in cuvinte mari, siropoase, care nu inseamna nimic este iar o greseala.


Un barbat iubeste doar 7 ani, pe cand o femeie 5 ani. De ce? Pentru ca disparre atractia fizica, iar la animale, sosirea acestui termen inseamna ruperea relatiilor, dar la noi apare altceva, rutina. Astfel ca un cuplu legat vreme de mai mult de 1 an, are sanse sa ramana in continuare un cuplu deoarece au amintiri comune, au momente frumoase si poate ca ramane nostalgia ca "frumosul" relatiei va reveni, "fluturasii" de la inceput. Deci simtim ceva, ca este iubire sau nostalgie pentru trecut, este ceva. Este ceva care ne face sa intemeiem familii si sa stam in relatii mai mult de o partida de sex. 

Iubirea este suma de trairi de la inceput, de la primul moment cand auzi "da" la intrebarea, "vrei sa fii iubita/iubitul meu?", pana la "pana cand moartea va va desparti". De la primii "fluturasi" si pana la momentul cand iti vezi nepotii alaturi de cel/cea drag(a) poti spune ca iubesti, dar am ajuns sa avem acest cuvant pentru a rezuma totul. Ca suntem atasati de rutina de a privi un zambet in dimineata, sau un noapte buna soptit la plecarea catre somn, sau ca suntem legati de acele mici/mari momente frumoase in doi. Dar un lucru e cert, primul "te iubesc" spus, este singurul sincer intru-totul, restul se altereaza, in bine sau rau, dar primul este din inima si privirea cuiva care spune asta este unica. Si atunci ai iar totul intr-un singur lucru... iubirea.

Sa ne emancipam... [Lectii]

Un nou articol pe saptamana asta, si un subiect mai aparte, dar tot din categoria "romani" sau "cam asa... e pe la noi". Dupa "ciorbita de vacuta", acele diminutive mult indragite de bodegi obscure, sau de restaurante care se vor de clasa, acum vin cu ceva din clasa de snobism de pe la noi. 

Se intampla de multe ori sa vedem in jurul nostru acesti oameni care pozeaza in "moderatori". Adica sunt cei care la o intrunire in familie dau din gura mult si despre multe, dar mare parte din ce spun este in gol. Sunt cei care cand te duci in grup la restaurant iau meniul si se lauda cu ce au mancat si incep sa-ti recomande, "aia e delicioasa", "dar de-asta am mancat eu... (candva)". Ei, despre astia voi vorbi azi, dar extinzand putin...

Se intampla sa mergi la o terasa, intr-un bar sau club si sa bei ceva, si sa vezi pe vreunul care pana acum 1-2 ani era pe lista la apa plata cu lamaie, iar mai nou sa-ti recomande cine stie ce bautura sau sa "sufere" la cel mai crunt mod si sa-si ia vreun cocktail sofisticat doar ca sa epateze. Nu e nimic rau in a da sfaturi, si poate cineva sa te asculte si sa aleaga ce e bun, dar cand o faci doar din dorinta de a te da mare deja e prea mult. Nu spun ca altii, din alte tari, nu au specimenele lor de asa ceva, dar pe astia ii vad la noi, si nu ma pot lega de altii. 

Mai sunt apoi genul, "mojici la suflet". Care sunt asa zgarciti sau "stransi la punga", sau rai, egoisti, incat isi comanda o masa cu bautura numai pentru ei, nu stiu din ce motiv. Sunt genul care spun ca le place o bautura, bere sau vin, sau wisky ceva, si comanda mai mult, isi aseaza totul in fata lor si incep si toarna. Dar nu ar fi tentati sa spuna, "fac cinste". Nimic rau, de banul lui face ce vrea, dar nu ai de ce sa epatezi asa. Bine, te imbeti ca porcu', si este mai bine? Primesti o bere de la restul? Nu prea, doar ramai cu o barfa in spate, "al dracu' taran si asta, o bere nu ar da". Si in timp astia devin oamenii de evitat, pentru ca daca e gratis beau cat ii duce, iar cand e pe banul lor baga tot doar in ei. 

Alt snobism ar fi sa-ti iei masina mai scumpa decat casa in care esti, mai scumpa decat apartamentul din blocul ceausist. Sau sa-ti faci un imprumut/credit la banca doar ca sa iti satisfaci dorinta bipeda de deplasare pe 4 roti. Nu conteaza ca de pe pereti se scurge igrasia, ca ploua in casa mai ceva ca afara, desi afara e soare. Nu conteaza nici ca este gaurit covorul primit in dar de la bunica, tu ai SUV ce pula ta, te dai cu masina prin oras, pe la rude si acasa faci foame sa achiti rata. 

Forme de snobism sau simpla emancipare prost inteleasa.

Aceiasi vechi noi.

Desi nu mai vroiam sa spun de religie prea curand dupa Paste, se pare ca ortodcsii din Romania nu se dezic de la nimic si mai apar pe scena cu ceva. Azi a fost Ziua mirului sau ceva, si desigur ca oamenii s-au strans cu zecile pe acolo doar doar vor ajunge sa dea si ei un pumn. Pardon, nu vor sa dea pumni? Atunci de ce e gramada aia de oameni cand era vorba sa fim credinciosi, sa fim mai buni? Si nenea ala cu burta, da, Patriarh parca e, ce pazeste pe acolo, doar sa arunce cu apa sfintita in multime? Si probabil in minte sa spun, "lua-v-ar dracu' pe toti, ca stricati imaginea aici", iar printre dinti sa spuna, "Mantuieste-i Doamne pe credinciosii tai". 

Greu cu dualitatea asta, mai ales ca omul este "curva" cu multe fete. Nu inteleg niciodata de ce ajunge credinta, religia sa mobilizeze asa mase de oameni pentru ceva asa de fizic, de terestru cum e mirul sau apa sfintita.

Mirul e o mare "chestie" facuta din uleiuri, facuta cu ritual si care are o aroma specifica. De pe 1 aprilie au inceput sa faca acest Mir, pe care sa-l imparta acum oamenilor care vor veni sa-l ia. Asa, si nu prinzi mir acum, la impartirea asta generala, dar poti sa te duci la orice manastire din Romania si sa-ti cumperi de acolo cat mir vrei. Oricum nu ai nevoie decat o sticluta de care gasesti sa cumperi ca suvenir, cu care sa faci semnul crucii pe frunte, ca un bun credincios.

Si Dumnezeu nu cred ca va uita daca nu intindeti un ulei pe frunte. E frumos ritualul, cand esti la plecare sa faci o mirungere, dar nici o calcare in picioare nu se merita, mai ales cand sunt alternative de a procura acel ceva. Mirul.

Dar asta este un subiect bun de stiri, iar ne dam in "stamba" dupa lucruri de nimic, ca la deschidere de magazine, ca la orice lucrul gratis. Doar pe vremea comunismului mai vedeai cozi lungi unde oamenii stateau doar de dragul de a sta, nu stiau de multe ori la ce, dar stateau ca doar nu si-ar da locul. Si cum Revolutia a schimbat doar oameni, nu si mentalitatea care conduce, ajungem tot la asa ceva.

Un alt articol de critica, ironica, dar tot nu ajuta la nimic. Se pare ca ordinea si ce mai ravnim sa fim raman toate doar un vis. Ramanem la fel, harapareti si pomanagii. 

Si un punct de mijloc cu 3.

O alta lista de lucruri, tot 3, dar ajung cu astea la borna 24. Inca mai sunt multe, si idei mai sunt, dar date treptat voi ajunge si la 99. Sa vedem ce parere aveti de astea.

#31# ... Sa vezi un film cu cineva, iar acel sa starneasca un zambet doar pentru ca te poti regasi ca personaj in acel film. Si mai frumos este daca esti un cuplu si amandoi va regasiti in personajele din film. Placut de cautat asa ceva, dar si mai placut daca se nimereste de la sine.

#31# ...  Sa cheltui aproape toti banii pe ceva, pe un produs sau pe ceva la care visezi, sa te uiti in portofel, sa fie pe zero, dar sa ai acel ceva. Va fi o alinare mai mare in recuperarea banilor. 

#31# ... Sa pui la punct o lista, "ce sa faci in viata", cum este si lista asta, dar nu cu reguli ca litera de lege, ci un mic ghidaj, sa te bucuri din plin de momente cand vin. 

"Putintel" din toate.

Ca de la romani, un put de inspiratie infinit, mai scot azi inca o perla de articol. Perla in sensul de prostie scoasa din tipare, ca perla in sensul de stralucire nu este. Este doar un post in care sa critic o atitudine de pe la noi. Nu neaparat una rea, dar una putin ipocrita uneori. Ma refer la folosirea de diminutive care uneori nu iti ajuta cu nimic comunicarea. 

Primele sunt cele de la restaurante cand pe meniu vad mereu o "ciorbiță de văcuță" sau "ciorbiță de burtă". Chiar va simtiti mai umani cand cititi asa nume de mancare, decat "ciorba de burta"? Vaca aia moarta dupa o lovitura in cap si transata intr-un abator de prin tara nu cred ca se simte mai emancipata daca ii spui "văcuță". Sau nu cred ca se simte mai "doamna" dupa ce a fost taiata in parti mici, mici, mici, de catre un macelar cu burta mai mare decat buturuga pe care taie.

Si urmatoare fiind "ciorbita de burta" iar este destul de ipocrit. Mananci resturile de intestine si de organe ale animalului, taiate marunt, marunt, dar te strofoci sa-i spui "ciorbita". Nu are rost asa diminutiva, bine ca nu mai are si un "burtica" pe acolo si sa iasa o "ciorbita de burtica". Chiar ca te imbie sa mananci cu pofta, si sa te simti ca un copil care nu stie sa pronunte. E placut sa te prostesti putin, dar nici realitatea nu strica.

Apoi, in continuare sunt acele diminutive folosite de oamenii mari in preajma copiilor. De parca cei mici nu trebuie sa invete limba corect, ci cu acele cuvinte pocite. Inteleg ca unele sunt necesare, sa fie mai usor de acomodat cei mici, dar nici la modul de a poci fiecare cuvant ca sa para ca vorbesti pe limba lor.

Cam atat pentru azi, pentru cei care s-au enervat, le doresc vizionare placuta si poate comentarii, daca aveti.

Romania mea. Frumoasa pe 31 februarie.

Toata lumea spune ca Romania e o tara frumoasa, chiar mai frumoasa decat multe afara, dar ca nu avem grija de ea. Pentru mine nu exista limita asta "este mai frumoasa ca altele", ci am ajuns la o concluzie cum ar fi Romania asta.

Imaginati-va cea mai frumoasa femeie, poate alba sau neagra, poate inalta sau scunda, dar sa fie idealul vostru de frumusete feminina. Poate sa aiba cel mai frumos par sau cei mai frumosi ochi, dar sa fie cea de care sa spuneti, "asta e cea mai frumoasa".

Acum ca avem material didactic, sa incepem...

Aveti imaginea acestei femei in minte si acum adaugati pe rand urmatoarele:

O pereche de blugi zdrentarosi, un maieu alb dar rupt si murdar de vaselina, niste negi mari pe fata cu par iesind din ei, dar par sa faca o concurenta si celor mai grosi busteni din padure. Mai adaugati-i o mustata cat o zi de post apoi niste unghii cu noroi sub ele, roase si inegale, care vad unghiera doar la nastere si moarte. Ca tot sunteti in ritm, mai bagati in imagine asa: niste par la subrat si degete ingalbenite de la tigarile fumate incontinuu si un talent la tras flegme mai ceva ca un barbat.

Hai ca merge chiar bine cu portretul tarii. Ca sa inchei imaginea asta, mai pun ceva. Un talent de a comunica precum o maimuta in calduri, adica "uga uga uga", si niste bale ce i se scurg din coltul gurii cand vede 2 lei.

Asta este Romania mea. A ta cum?

Doreai s-o futi la inceputul articolului, la final vrei s-o impusti sa nu dea nastere la altii ca ea.

Asta e Romania, imperfecta, dar cu o transformare chiar ajunge sa fie cea mai frumoasa. Ce alegem, futem sau impuscam?

Dar ce alegem, sa punem in practica pana la data de 31 februarie. Sa nu fie prea tarziu...

Si mai bag 3...

#31# ... O cafea bauta dimineata, sau inlocuita cu rasaritul Soarelui, alaturi de un ziar sau niste stiri, la tv sau radio.

#31# ... Sa trimiti un sms de sarbatori sau sa suni pe cineva cu care nu ai mai vorbit de mult si sa stie ca inca mai este o parte din amintirile tale si ca nu este istorie.


#31# ... Sa mergi pana in "panzele albe" pentru ceva in care crezi si pe care il sustii. Indiferent ce este, atata timp cat ai argumente sau crezi cu tarie in ce sustii, atunci incapanatarea are rost.

Cam astea au fost lucrurile de tinut minte pentru a le face. Chiar nu stiu daca are vreun rost lista asta pentru cineva, dar ce este pus in ea sunt momente care ar trebui sa fie in viata fiecaruia. 

De printre doi.

Am spus si la comentarii ca acest articol va fi inevitabil si iata-l ca azi vine. Este despre alinturi si nu orice, cele din cuplu. Nu ca ar fi cine stie ce scule de bascule, dar sunt asa enervante uneori incat chiar merita un articol, fie si numai ca sa fac misto de ele. 

Si asa incepe articolul...


Un cuplu presupune o intimitate, o reciprocitate (adica iubire) si o siguranta in celalalt. Ei bine, din toate astea (cred) oamenii au ajuns la concluzia ca trebuie sa se si alinte. Si nu oricum, cu variante light ale numelui sau ceva mai subtire, ci direct dragalasenii, ceva profund, de sa-ti bati copii pe "muzica" alinturilor in fiecare dimineata. De obicei femeile vin cu treaba asta, cu alintul si incep sa le spuna barbatilor fie "tigruţ", sau "ursuleţ". La faza asta m-as simti ofensat, fie ca sunt considerat "blanos" sau nespalat. "Tigrule" sau mai frumosul "tigruţule" deja e depasit, pana si in Spider-Man a fost folosit, deci este fara fond. Ori iti spune ca ai dintii murdari sau prea mari, caz in care putea sa-ti zica direct "lopătosule", sau vrea sa ajunga din animal in animal la "boule" si gata. 


Avem din gama alinturilor "corporale" urmatoarele, "guriţă", "urechiușe", "ochișori" etc., intelegeti ce spun. Ei, unde e logica in folosirea acestor "componente" de corp? Adica vrei sa-i spui subtil ca urechile ii sunt murdare, ca pișe ochii prea des sau ca are cearcane si nu stii cum? Personal, "guriţă" mi se pare cel mai stupid. Cum sa alinti pe cineva cu un asa cuvant. Este ca si cum ai cere o muie dar ti-e rusine sa o zici. "Gurita, iei si tu problema in buze azi?". Asa? Sau vrei sa te pisicesti, prostesti la modul "imi dai si mie gurita ta dulce ca mierea?". Poti s-o faci si fara sa dai in penibil strigand-o "guriţă" pe unde apuci. Guriţă in sus si in jos, si uite prostu' cum e luat de prost. 


Dar desigur nimic nu e mai presus in topul penibilului ca "pui". Sa-mi strig iubita "pui", eu m-as simti zoofil si numai auzind asta dar sa mai pronunt. Ce dracu', este om, tot cu "guriţa" de mai sus si cu ce mai are, asa ca lasa "pui" pentru altele. Macar s-o strigi "puicuţo", pari mai bun in ale agatarii, dar nu "pui". Sau toti zoofili s-au cuplat in cate doi si nu stiam eu? 

Dupa astea de hardcore, avem si ceva de interludiu. Avem "pisi", care este asa folosit in ultima vreme, incat nu stii pe cine striga cand striga, pe tine sau pe prietena ei, sau pe vecinu' de la 2. Urmat indeaproape este "pufuleţ (pufulete)" sau "bursucel". Vrei cumva sa-i spui ca s-a ingrasat si iar ti-e teama ca are matura in mana? Eviti cat poti prostiile aste de alinturi, ca in mintea ei va fi vartej cand le va auzi. "Bursucel, iar ai gatit mult azi?". Si tare mi-e ca o sa-ti dea un semn... ca nu-i place... mov sub ochi. 


Ei, dar nu puteam sa evit incestul. Mai sunt barbatii care isi striga iubitele cu alintul "mami". Aici e clar, ai vreo fantezie pentru ma-ta sau sigur ai probleme din copilarie. Cum e ca in timpul sexului sa se trezeasca animalul si sa-ti spuna "mami" la ureche soptit. Fie te gandesti ca asta se crede calare pe ma-sa, fie crezi ca a ajuns la orgasm si nu-si da seama ce spune.


Si in final, de softcore, avem cuvantul "dragoste". Aici sunt in dilema, daca un barbat cere un futai cand spune alintul asta, sau doar nu stie altceva. Si "baby" sau diversele lui alterari, ca "beibi" sau "beby". O copiere de la americani, asa, sa nu zici ca nu alinti si tu cu ceva. 


P.S.: Sa nu uit alinturile care ma amuza pe mine, "mufu si mufa". Si de fiecare data in minte am o intrebare, "daca el mufu si ea mufa, acum astia doi nu se mai fut, mai nou se mufeaza?".

Dupa Paste, ceva "lait".

Indoctrinati de religie, imbuibati de mancare si bautura, putin mahmuri. Si vin eu sa va mai deranjez cu o lista de alte 3 lucruri frumoase sau care merita facute in viata. Suportati-ma si pe mine, printre sticlele de vin si printre micii de porc. Ca doar nu sunt eu un Iisus sculat din mormant, dar nici un Dzeu nou. Sunt cu o lista si care se scrie acum...


#31# ... Sa te bati cu bulgari de zapada, sa simti frigul si apa prin haine, dar sa fii incins de la joaca. Sa stai pe spate in zapada si sa vezi cerul deasupra. Sa profiti de iarna din plin, iar bataile cu bulgari sunt cele mai placute. 


#31# ... Sa tai un animal. Sa experimentezi si latura asta "animala" a noastra, de a vedea cum se scurge viata din ceva in propriile noastre maini. Toti suntem miscati de treaba asta, dar nu recunoastem. Ne simtim niste zei atunci, asta fiind esenta. 


#31# ... Sa fii macar o data in viata contra curentului. Daca cineva spune ceva, sau ca vrea un anumit lucru, tu sa vii cu argumente (eventual bune si practice) cum ca doresti altceva. Vei fi departe de turma, si te vei simti mai bine cand (probabil) lumea va dori mai tarziu ceea ce tu ai dorit de la inceput. 

Ca de sarbatoare, 3 lucruri.

Si acum ceva frumos, continui articolul cu talentul de mai devreme. Putin nostalgic, putin de viitor, si putin "lup moralist". Primul punct cred ca ar trebui facut de oricine macar odata in viata. Apoi al doilea este... dar mai bine cititi si vedeti.

#31# ... O plimbare prin parc, cu o persoana de sex opus, sa privesti pomii inverziti, sa simti razele de soare si sa auzi galagia facuta de ceilalti si sa te uiti la persoana cu care esti si ea sa fie punctul de reper in aparentul haos din parc. Printre mess, internet si telefoane mobile, o astfel de plimbare este binevenita si le veti da dreptate nostalgicilor care o povestesc din tineretea lor.


#31# ... Sa fii macar in anumite momente chibzuit cu banii, sa pui "sub saltea" de zile negre. Vei avea o euforie aparte, un entuziasm placut cand vei da peste ei si iti vor fi utili. Dar nici zgarciti, dar sa spun, "atenti cu banii" si rau nu are cum sa fie.


#31# ... Sa spui in anturaj macar odata "nu". Cand vei fi tentat sa faci ceva, atunci sa gandesti, sa nu te lasi influentat si sa stii ce iti poate fi util si ca ce vor altii iti poate face rau. Anturajul nu este familie, doar un grup in care auzi des "frate", si simti la greu un cutit infipt in spate.

Cam atat pentru azi. Poate si in zilele astea de sarbatoare voi mai pune cate ceva. Nu prea pun suflet sau patima in Paste, apreciez ce are bun, asa ca tot sarcastic (probabil) voi fi. Fara urari de mai bine, ca binele si-l face fiecare. 

Munca si dar.

Azi este un articol mai asa de vacanta de Paste, ca doar cu toti sunteti cu gandul la ea. Si pentru ca o sarbatoare inseamna un motiv de bucurie, vreau astazi sa nu mai critic (decat putin), ci sa va prezint ceva ce am gasit si eu recent pe vastul internet. Arta, intr-un cuvant mare ARTA. 

Dar intai de arta promisa la inceput, trebuie sa fac si un mic comentariu. 

La noi, in Romania, cel mai des se discuta de talent cand cineva ajunge sus, prin munca proprie sau prin ajutor si atunci avem atatea sintagme incat sa-i pupam picioarele si sa pupam in cur pana ne vedem fata in el. Si ma refer la sintagme precum, "talentul ei/lui nu cunoaste limite" sau "a avut noroc de la Dzeu de talent cu carul".

Dar ce inseamna cu adevarat sa ai talent? 

In viata ne impartim in doua categorii de oameni, cei care au talent si cei care muncesc foarte mult pentru a ajunge sa aiba talent. Prima categorie sunt oamenii care pun mana pe pix si scriu opere intregi, pun mana pe vioara de la 3 ani si compun arii intregi. Ca acestia au fost Mozart, Eminescu si (chiar) Maradona. Un talent debordant si au reusit in timp sa si-l foloseasca pe deplin. In urma lor au ramas zeci de fapte istorice.

Apoi a doua categorie, cei care muncesc. Si aici sunt multi. Ei practic se definesc bidimensional asa: au un scop si au o vointa de fier. Muncesc din greu, fie ca sunt chirurgi si invata si practica pana le iese perfect, fie ca sunt fotbalistii dintr-o echipa care constituie baza, cu picioarele pe pamant, fie ca sunt scriitori care citesc zeci de carti, fac mii de ciorne pana le iese romanul sau poezia mult visata. Ei sunt cei de jos, mai "din topor", dar care ajung de un stil rafinat, tocmai pentru ca au stiut si trecut prin greul provocarilor.

Nu ridic in slavi pe nimeni, doar vreau sa facem o diferentiere. Nu exista talent decat cand faci ceva mare, in rest munca este cea care te duce pe culmile succesului, si nu exista talent daca nu-l exploatezi la maxim, daca il lasi ascuns atunci va disparea. Avem talent sau trebuie sa muncim, dar este mai placut cand ai talent.

In continuare va las niste ... ARTA ca sa vedeti ce inseamna talentul. Privit cu atentie fiecare detaliu. Si cititi cuvintele de sub poze, la final. 

Nu, nu m-am apucat sa promovez pornografia prin fotografie. Nu ca n-ar fi pornografie, dar ce vedeti mai sus nu sunt fotografii. Sunt... picturi in ulei.

Exact cineva chiar are suma de talent necesara pentru a realiza asa ceva. Munca nu mai compenseaza aici, doar vorbim de talent. Fara cuvinte. Astept comentarii... daca mai sunt cuvinte pentru a descrie un asa realism. 

Autoarea este Alyssa Monks, si AICI puteti vedea mai multe lucrari de-ale ei. Merita sa aruncati o privire. 

Tot 99.

Cum ideile nu inceteaza sa vina, nici numarul de lucruri care trebuie facute in viata nu are cum sa scada. Sunt deja la 12 idei, si mai multe sunt pe drum sa vina. Dar sa trecem la cele de azi.

#31# ... Risc asumat si sa vorbesti cu cineva strain. Indiferent unde, online sau pe strada, la telefon sau in hypermarket, dar sa simti din discutie senzatia ca este un prieten vechi, cu glume la care zambesti si care pare ca stie sa te faca sa zambesti. Un strain dar cu sentiment de atasament tocmai pentru ca te surprinde prin comportament.

#31# ... Sa te duci la un examen, la o lucrare si sa fi de la inceput sigur pe tine. Nimic sa nu fie greu, si orice subiect ar pica, fara maxim nu pleci. Sa te lauzi inainte sa afli rezultatul si apoi sa demonstrezi ceea ce ai afirmat cand afli rezultatul. Maxim din tot.


#31# ... (asta as vrea eu sa-l vad/fac) Stirile de la ora 5 interzise si apoi sa se discute de violenta desenelor animate. Sa dispara babele violate si taranii beti de la stirile alea. Sa simt ca exista o miscare de interzicere a programelor proaste si sa nu fie doar de fatada.