Poveste 1.1

" - Buna. Incepe astfel timidul dialog din alta zi a celor doi. Raspunsul... tot un Buna spus asa de complezenta. Pentru ea parea ceva banal, alt tip care intra in vorba cu ea si probabil vrea un futai rapid. Dar pentru el era altceva."

 - Si despre ce iti place sa vorbesti?

 - Mi-ai spus ca tu esti altfel, sa vad din discutii. Dar in timpul asta era cam ocupata, un laptop in fata si cateva lucruri de facut.

 - Ce muzica iti place?, deja incepea cu o intrebare banala, parca ar conta, dar vroia sa inceapa de undeva discutia. Si macar asa ar vedea daca este atenta la discutie. 

 - Conteaza? Muzica mea, cea care imi place. Multumit? 

 - Merge... Dar adevarul este ca nu prea mergea, subiectele ar fi dat spre cele banale si vroia sa-i arate ca au ce vorbi si fara ceea ce si altii fac. 

Se apropie mai mult de ea, acum stau amandoi pe aceeasi banca, se uita atent la ea, vrea sa vada ce face, dar o intreaba. "Am putina treaba, vine raspunsul ei, dar pot fi si atenta la tine, ma descurc cu mai multe lucruri deodata." "Bine, atunci sa vedem ce gasim de discutam, mai placut." 

 - Crezi in Dumnezeu? Intrebarea asta pica precum o totala dilema, ce ciudat sa intrebi asa ceva cand vrei sa legi o legatura cu o fata, dar totusi propusese subiectul, astepta raspunsul. Dar si gandul ca ea se va ridica si va pleca, sau si mai rau, ca va incepe sa-l ignore il face sa-si regandeasca pozitia cu intrebarea. Dar raspunsul tot trebuie sa vina...

 - Da, oarecum cred. Dar de ce ma intrebi asta?
 - Asa, era un subiect mai dragut. Dar ce te face sa crezi?

 - Nu stiu, dar am putea sari peste asta, ce ai spune de altceva? Adica, poti gasi si altele. Apropo, ce varsta ai? 

 - Varsta... uite, iti propun ceva, mai vorbim acum, si daca iti place cum decurge, iti voi spune si varsta la final. Ce spui? Sa nu conteze un numar.

 - Bine. Dar sper ca ai subiecte mai bune. Si un zambet ii apare ei pe fata, putin ironic, stia ca l-a intepat cu replica ei.

 - Da, am. Daca te-as fi abordat cu vreun text de-ala siropos ce ai fi zis despre mine? Precum, "u cf pepushe, kauti aventura? numai kuta, sunt aci."

 - Ca esti alt tip care ia de la altii idei si le baga in conversatie cu mine. Probabil te-as fi ignorat. Vreau sa fie ceva personalizat macar.

Acum un zambet ii apare pe fata ei, iar el simte ca putin din zambetul ala l-a provocat si el cu replica sa. Si astfel au un punct de pornire. Dar uitandu-se la ceas, si soarele fiind aproape la apus el se ridica, cerandu-si scuze ca trebuie sa plece si se indeparteaza putin de locul unde statea ea. 

 - Hai ca mai vorbim. Pa. Si afisand un zambet de o fericire schitata pleaca spre casa. 

 - Pa. Pe un ton distant il saluta si ea, si zambeste putin acum, cand el nu mai e, cu gandul la ce subiect a avut la debut. 

Masina vine, zgomotul franei parca este un semnal pentru calatorii din statie. Cam cald afara, inghesuiala este, dar isi face loc si ajunge in transportul sau spre casa. Priveste pe geam in locul unde ea inca a ramas, ganduri multe ii trec acum prin minte, dar are timp si maine. 

O ultima zi

Si parca cu aceeasi frecventa de interludiu, inca o mica bucata din lista de 99 de lucruri de facut in viata vin si cele de astazi, nu stiu unde sa le incadrez, dar sigur in viata au loc.


#31# ... Curajul este o caracteristica indelung pretuita, si stimata desigur. Si lucrurl legat de curaj este sa intri intr-o bataie, sa infrunti ceva care stii ca te-ar putea ucide, sa simti cum iti creste adrenalina si sa iesi cu fruntea sus ca ai luat parte la ceva unde ti-a trebuit curaj si sa spui, "Am avut tupeu."

#31# ... Linguseala este ce faci cand pupi undeva bine pe cineva. Dar opusul este sa spui sincer in fata ceva real cuiva. Sa fie o sinceritate debordanta, si desi minciuna este buna, ajuta, dar sinceritatea ucide. "Verde in fata" si atunci parca te simti mai bine, ai fost sincer, si ai avut atitudine, un cuvant de spus.

#31# ... Sa fii insomniac o noapte (sau un anumit numar de ore) sau sa te trezesti cu putin inainte de ivirea zorilor si sa vezi rasaritul. Culorile acelea din zori le vei tine minte multa vreme, mai ales efortul de a te trezi (nu dormi) la ora aia. 

Inceput de proza...

Ciudat cum oamenii, sau mai bine zis doi oameni, pot sa treaca prin acelasi loc sau aceleasi locuri, poate chiar sa se si vada, dar ceva sa nu-i apropie sa-si vorbeasca. Acum ca suntem multi, sau ca lumea e mare, este adevarat, dar si ca suntem ignoranti sau pur si simplu uitam despre unele lucruri simple cat sunt de valoaroase, orice poate fi adevarat.

El ii arunca o privire parca in trecere, sa se opreasca, sa nu, era in dilema acum. Si s-a oprit. A admirat-o mai indeaproape, cu atentie pe unele detalii, destul cat sa le retina, filtrand ce nu era esential. Dar ea s-a ridicat si a plecat...

A doua zi spera sa o gaseasca acolo si asa era. Acelasi loc, aceeasi banca, acum tinea telefonul in mana si verifica ceva. Oare azi va avea curajul sa-i vorbeasca?, nici el nu stie. Alterneaza argumentele pro cu mai multe inventate de contra. Clipele trec repede, dar ceasul ii arata ca e cam tarziu si pleaca cu aceeasi dilema apasatoare...

Alta zi, din intamplare, iar o zareste acolo, acum cu locul schimbat, sta pe o banca ce da spre marele magazin. "Cica a treia oara e cu noroc," isi spune ca o impulsionare, si decide sa faca ceva... Ea se ridica si pleaca, dar el ii apare in fata.

" - Buna. Am observat ca treci des prin zona. Nu ai vrea sa vorbim, daca tot ne gasim pe-aici mai mereu? Promit ca va fi ceva diferit, incepem cu o conversatie. Ea privindu-l de la mica distanta, ar fi spus nu, alt obsedat, alt complexat care nu agata nimic si s-a gasit la ea. Dar totusi, o promisiune inseamna ceva. Bine, raspunse ea, vreau sa vad ce poti. Diferit spui, hmm, vom vedea, iti dau o sansa..."

Socializarea in viteza.

In momentele actuale socializare inseamna un stat pe internet, pe siteuri de socializare, si astfel sa vorbesti cu oameni din aproape toate colturile lumii si astfel se spune ca socializezi. Dar in postul de azi sa presupunem ca nu exista internet. Socant, stiu, nu ati mai avea cum sa injurati blogul asta, dar presupunem, deci teoretic. Nu exista internet...

O iesire in lume, o plimbare pe strada, un loc de munca unde exista o comunicare, o interactionare intre angajati schimba omul. Garderoba ti-o gandesti in raport cu o medie generala care iti place, astfel incat sa te simti tu bine cand esti in preajma acelor oameni, si alegi ceva intre "imi place" si "asa trebuie". Si tot acest iesit din casa aduce un contact cu lumea reala, cu care discuti, schimbi impresii despre multe, intelegi unele lucruri altfel si afli de la altii ce probabil nu stiai. Deci intr-un cuvant, cand un individ se raporteaza la mediul din jur, si survin in comportamentul sau schimbari in acest raport cu mediul avem un cuvant, "socializare". Si asa se face ea in lumea reala.

Un experiment prin care fiecare ar trebui sa treaca macar o data in viata... Sa te izolezi de lume, nu spun fara telefon sau tv, ci fara sa iesi din casa, pentru cateva zile, doua-trei, o saptamana, o luna. Cand se va incheia perioada si veti iesi, atunci se va intampla un lucru care se poate sa ne surprinda. Stam intr-o bucla de timp, ramanem la fel, dar lumea de afara s-a schimbat, viteza cu care ne iesim dintr-un mers care pare normal este impresionanta, intram repede in ritm, dar totusi in scurtul timp petrecut izolati s-a rupt contactul. Si obiceiurile vietii cotidiene se raporteaza la restul, la societate, obiceiuri din dimineata sau personale. Deci, ne definim ca oameni, ca indivizi unici prin contactul pe care il avem cu viata, cu societatea.

Si acum, intrebare de baraj... Internetul ne poate afecta atata? Este retorica, dar raspundeti...

Nu stiu... ce subiect.

O perioada cam lunga fara posturi, dar de azi vor fi cate 2-3 pe zi. Sau niciunul, dar cica speranta moare ultima. Si cum spuneam, tot 99... 

#31# ... Sa spui uneori si "nu stiu". Cand cineva va intreba ceva, sa existe si posibilitatea sa spui "nu stiu", fara sa mai incerci sa fii ceea ce nu esti. Stii, raspunzi, nu ai idee, exista totusi raspuns, "nu stiu", pentru ca oricum nu exista om care sa stie totul, astfel ca in viata tot va fi dat acest raspuns macar odata. 

#31# ... Sa auzi o melodie, care iti aduce un zambet, si sa suni pe cineva drag, asupra caruia melodia are acelasi efect si sa va bucurati impreuna de ceva frumos ivit din senin. 

#31# ... Se spune ca important este sa participi, o fi si asa, dar cel mai important si cei mai importanti ne simtim cand reusim ceva, trecand de la un simplu participant la un campion, dar punctul este ca... sa visezi, sa speri ca vei reusi, si incercand totul intru directia asta. 

Un ideal, un timp pentru tot.

Pe langa criza economica, mitinguri de protest si alte lucruri din prezent, sperantele par tot mai indepartate. Si de-a lungul timpului, tot mai multi filozofi sau chiar oameni simpli au ajuns la concluzia ca omul fara speranta este doar un animal.

De asemenea un om fara idealuri, este precum o corabie fara carma.

Si poate sunt niste lucruri prea exagerate, metaforizate, si de multe ori criticate. Dar realitatea spune iar altceva. Priviti un om batran, dar cu atentie. In alura si in privirea cuiva ajuns la pragul vietii cu mortii, vei vedea doar dezamagire, resemnare si renuntare. Stie ca nu mai are multe de facut, astfel ca nici nu-si mai fixeaza vreun lucru de realizat.



Un om a murit neterminand ce a inceput, iar altul moare avand resemnarea in gand cu mult inaintea momentului la care trebuie sa vina. Care a constientizat moartea, sfarsitul? Cel de-al doilea, traind cu teama coasei deasupra capului tot s-a stins, nescapand de ce ii era teama. Insa primul se va stinge incercand sa-si mai indeplineasca inca un ideal, pentru el fiind doar o pauza lunga din viata. Lunga rau, dar nu asteptand sfarsitul indelung.

Cat mai sus idealul, cu atat mai solicitant si mai placut cand il atingi. O fi viata doar o statie intre viata si moarte, dar merita traita.

Pasiuni si daruri scumpe.

Si tot in prag de weekend vin cu alta lista de lucruri de facut, de apreciat in viata.

#31# ... Sa faci schimb cu cineva de melodii si sa observi ca va regasiti sau ca te regasesti in melodia aceea. Mai frumos e cand cineva iti ghiceste melodia preferata. Sau tu ghicesti cuiva.

#31# ... Cum la aniversari se dau cadouri, pentru cel/cea care primeste ar fi mai frumos sa fie ceva facut special, gandit in acest scop. Sa se regaseasca in acel cadou si il va pretui mai mult.

#31# ... Sa investesti intr-o pasiune  (hobby), si chiar daca ceilalti iti spun ca pierzi timp sau bani, tu sa continui. Si satisfactia din final va suplini banii bagati.

Criza... de vorba.

"Pai, nu avem ce vorbi..."

Si asta fiind spusa intr-un cuplu de catre unul in parteneri.

Ai ce vorbi cu un cersetor de coltul strazii, ai ce vorbi cu vanzatoarea de la magazin, dar nu ai ce vorbi cu persoana careia i-ai spus ca o iubesti?

Ba ai ce vorbi, numai ca interesul este mai presus de ce inseamna iubire. Cand esti interesat de mai mult de o discutie platonica, vrei sa cuceresti pe cineva, sau ai nevoie de cineva alaturi, tragi de discutii, vorbesti despre tot si toate. Apoi interesul se pierde si nimic nu mai merita efortul, nici macar o discutie amarata.

Dar indiferent de situatie, asta e doar o scuza, cum ca, "nu avem ce vorbi." Poti face romane cu un strain, dar nu ai ce vorbi cu persoana iubita? Desigur ca ai ce vorbi, dar cand cineva va spune asta fie nu mai vrea sa fie in cuplul ala, fie doreste sa intinda coarda, fie, pur si simplu, nu mai are interes.

Rabdarea ajuta uneori, dar si raspunsurile indiferente de genul acesta demoralizeaza. Fiecare alege ce vrea, dar sunt alegeri care trebuie facute.

Oferta de munca.

Printre meseriile de baza dorite de tineri in Romania, mai nou, de vreo ceva ani, se inscrie si Psihologia in trendul asta de "ce vreau sa fiu cand o sa fiu mare." Dupa atatia medici care ies pe portile liceelor, dar se sperie pana la facultate, asa si multi se gandesc sa se faca psihlogi.

Dar pana la urma ce face un psiholog? Direct si la obiect, nimic. Mai detaliat insa...

Intri in cabinet, spui ce ai pe suflet, si cu ce probleme te confrunti, dupa ce ai terminat de spus, psihologul isi schimba pozitia corpului, se apleaca in fata peste birou, si spune, "si tu cum ai actiona?"

Si ajungi sa-ti raspunzi singur, mai si platesti, si te si deplasezi pana acolo. Iar apoi el cu un aer degajat, "ora a expirat, ne vedem data viitoare." Si uite cum ai ramas si cu dureri (sufletesti) si cu banii luati.

Imi deschid cabinet, gicamintemult .SRL, vreti sa veniti drept clienti? Ieftin...

Gandire pragmatica.

Un magar statea in mijlocul unei ferme, cu ochii in pamant, deschisi larg si fara sa se miste. Si animalele din jurul lui incep sa se intrebe la ce se gandeste magarul. Ba ca e prea batran pentru a-si mai face treaba, ba ca e prea fixist. Si tot felul de teorii.

Si se apropie un alt animal de la ferma de magarul ganditor, isi face curaj usor usor si intreaba, "auzi, dar tu la ce te gandesti?", o pauza prelunga, niciun cuvant de la interlocutor cand intr-un final acesta ridica privirea spunand, "la nimic."

Cum o fi sa te gandesti la nimic? O fi mare nimicul asta de toti ne gandim la el, sau toti il facem? Sau doar este cel mai facil raspuns. Niste intrebari simple, pornind de la, voi la ce va ganditi?... cand va ganditi.

Si cum spuneam...

De fiecare data cand spui cuiva ca adevarul doare, te astepti sa primesti o palma peste ceafa si un mustrator, "ai grija ce spui, nu stii nimic." Asa ca ajungi sa crezi ca adevarul nu doare. Indiferent cum o fi, parca minciuna te scapa frumos din orice situatie.

Pentru adevar apelati la dusmani, la oamenii care va urasc, iar pentru minciuni (sau "adevarul omis") apelati cu incredere la familie, rude, prieteni. Cei din prima faza vor spune ce gandesc, adevarul, fara sa le pese de sentimentele voastre, pe cand cei din urma, din politete, din datorie morala, va vor minti cu gratie mereu.

Considerati-ma un dusman, un critic care va spune, "Pare c-o sa ploua."

Reteta succesului.

O viata de continua alergatura pentru a strange iar mai apoi sa ajungi la concluzia ca nu ai strans nimic, in definitiv plecand tot impachetat in lemn, cu mainile pe piept si 2 bani pe ochi. Si totusi...

Este prezenta in toti o lupta interioara si exterioara pentru fericire. Sa fie atinsa, simtita, pastrata si neeliberata. Ehe, vise... cand reteta fericirii este chiar simpla.

Pentru a fi fericit in viata trebuie sa te minti si sa te amagesti singur cu orice ocazie si cat mai des. Nestiind sau neconstientizand realitatea, viata chiar capata tente de roz.

Selectie naturala proasta.

Pana acum ceva ani a scrie pe blog insemna ceva, era o clasa de oameni care stiau ce vor sa spuna si se adresau direct si selectiv. Acum "vremea trece" astfel ca blogurile au ajuns tabloide. Sau blogosfera este ca si un subnutrit, cu totul la vedere, dar nesanatoasa din prima imagine. De fapt este o fuga, alergatura.

Zeci de copii prosti, cu pretentii de independenti desi nu au curajul sa-si asume ceva, se cred mari somitati si arunca niste cuvinte pe net, fiind liber si sub adapostul libertatii de exprimare. Dar prin cuvinte nu spun ceva, ci cauta trafic, pentru reclame prin AdSense sau o fuga pentru vizitatori. Asa ca pun ceva porno, ceva de scandal, ceva de tabloid etc. Si astfel totul se simplifica asa: fac blog, dau mass pe mess, pun reclame, castig bani.

Bai, scularea, banii se fac prin munca, nimeni nu castiga fara. Cei care fac bani pe net prin reclame au opinii si ceva de spus si nu au vizitatori prin mess.

Daca cititi acest blog, faceti-o pentru ca merita, daca nu, dati fuga la altii cu niste reclame pe bani si care va vinde niste ceva de orice.

Cuvintele si oamenii.

Un nou post de weekend, dar din 99 de lucruri facute mai de socializare.

#31# ... Sa incepi o discutie de la ceva, orice si totul sa creasca peste asteptari. Din idee in idee sa ajungi la un cu totul alt subiect, dar plecand de la primul. Rand pe rand.

#31# ... Sa reusesti sa mai surprinzi pe cineva, pe cei din jur, chiar si cand ei cred ca stiu totul despre tine. Asta inseamna sa mai lasi cate un atu ascuns. Surprinderea lor va fi totul.

#31# ... Cuvintele exista si le poate folosi oricine, dar scuza ca "nu-mi gasesc cuvintele" nu tine mereu. Marile surprize te lasa fara cuvinte, dar nu ai scuza cand tu ramai fara tocmai cand vrei sa descrii ceva. Cauta-le, gaseste-le. Exista.

O fi bine, o fi rau...

In viata omul si-a gasit alti oameni cu care sa discute anumite lucruri personale, in fata caruia sa-si deschida sufletul. Un fel de spovedanie, mai ales ca cel mai des in fata unui preot sau a unui psiholog se spovedeau oamenii generatiei vechi. In fata unui preot cica vorbesti liber, sincer si spui ce te framanta si el iti da un sfat. Bun sau rau, dar este ceva. Insa lucrurile se schimba.

Cum nici eu nu sunt fan al bisericii, inteleg de ce unii prefera sa nu mai creada. Astfel ca generatia tanara ia alte norme morale, si fata de cine ajung ei sa vorbeasca liber, cerand un sfat la greu? Aici e aici.

Ei nu mai au mijloace ca biserica pentru ca Internetul le-a devenit asa ceva. Biserica s-a mutat pe net, iar acolo poti realiza o spovedanie ca la carte (cartea Webului) dar lipsind patrafirul si un om batran in fata ta.

Se realizeaza o interconectare prin retele, zeci de forumuri in care daca pui o intrebare iti vor raspunde fel si fel de oameni. Nu conteaza ca nu ii cumosc, tocmai ideea ca nu vor da niciodata ochii cu ei le da puterea sa puna orice intrebare si sa expuna orice dilema. Tie iti ramane insa treaba sa discerni ce e bun sau rau.

O fi bine, o fi rau? Nu am zis ca va dau adevarul absolut cand in lumea mea... Pare c-o sa ploua.

Inspiratie si amintiri.

Si dupa alte zile de absenta revin cu inca 3 in lista de 99 de lucruri. Mai mult de nostalgie si inspiratie.

#31# ... Fara talent sau cu el prezent, sa iei un creion, pix, orice, si sa mazgalesti ceva pe o foaie, apoi sa privesti ce ai realizat si sa te amuzi de ce ai gandit in momentul ala. Nu vei face milioane, dar iti va ramane in minte momentul.

#31# ... Sa asculti muzica, a ta preferata, si sa te surprinzi cum reusesti sa tii linia melodica fredonand versurile, pe care nu credeai ca le cunosti asa bine.

#31# ... Sa scrii un gand pe o foaie si sa uiti de ea. Peste ani s-o gasesti si atunci sa vezi ca trecutul iti poate trezi un zambet. Mai frumos este cand textul apartine cuiva drag.

De fatada.

Cica in '89 s-a luptat pentru libertate, de la cea pentru exprimare pana la cea la viata, la munca echitabila, egala. Acum suntem in 010, mai indoctrinati decat erau fostii in comunism, comertul ne ghideaza, fast-foodul a devenit litera de lege, iar sefia aplicata de altii se realizeaza prin "dezbina si cucereste" sau prin propaganda, si aia proasta.

Deci libertate de fatada, exprimarea nu e prea libera si avem doar o mica parte dintr-un real drept la munca. Dar cum sa vezi realitatea cand esti mintit prin orice se poate, politicienii mint, tvul minte, ziarele mint. Unde este adevarul?

Ei bine, adevarul este, dar nu prea vrem sa-l aflam, ne complacem intr-o perpetua tergiversare a situatiilor. Pentru a spune ceva pe fata, fata de politica sau persoane publice am ajuns sa spunem pamflet inaintea la orice. Iar apoi sa ne chinuim cu jocuri de cuvinte ca sa para ca putem spune orice, incercand un "capu la", decat un fix "pula".

E ca datul peste cap de 3 ori, ca sa pice sangele in cap.

Articolul de mai sus nu e un pamflet si daca cineva se regaseste in el, asa si trebuie si imi asum responsabilitatea. (Si ce frumos suna. "Finuţ"...)

Lectie... de iubire.

Nunta de aur, cei 50 de ani petrecuti impreuna de un cuplu s-au implinit acum ceva timp pentru cei doi. Varsta isi spunea cuvantul, 80 de ani in viata, ceva copii si nepoti, multe amintiri si regrete destule. Imobilizati la pat, accident vascular ea, resemnare pentru el. O noapte de iarna, caldura din camera dadea o senzatie de moleseala si ceasul schimba ora catre 9.

Familia le deplange situatia, ei nu participa la discutie, pe paturi separate par doar niste cobai ai discutiei, niste pietre grele in spatele familiei. Si deodata ea cere sa fie ridicata si dusa la el. Intrebarea "de ce?" nu prea isi are rostul, insa fiica tot i-o adreseaza. Dar o duce catre patul lui.

Pune mana ei imbatranita peste a lui, el intins pe spate, ea tinuta de brat de fiica, el priveste in gol pe tavan, iar lacrimile ii curg pe obraz, doar tace, amandoi sunt muti, dar simt la fel. Lacrimi i se scurg si ei pe obraz, si mana ii tremura peste a lui. Se scurg asa cateva minute bune...

Se privesc in ochi pret de cateva secunde si ea spune, "gata, du-ma inapoi, acum pot sa mor linistita."

Un nou capitol pe acest blog, poate era timpul, intitulat "Lectii." Nu stiu si poate nimeni nu stie ce e iubirea, dar sigur e starea prin care comunici si peste 50 ani fara sa vorbesti, doar simti si gandesti. La fel... Lectie de iubire.

Bucurii in viata.

Si la un inceput de weekend, o lista noua din 99, cateva de prin idei disparate de viata.

#31# ... Sa fii mandru de ceva, orice lucru marunt din viata, dar sa tii fruntea sus si sa fii un idol in ochii tai, toate alegerile fiind corecte in legatura cu acel lucru. Mandria n-o fi buna, dar sa fii mandru este totusi un unic sentiment.

#31# ... Pretuieste copilaria si amintirile din ea, dar si toate amintirile din trecut. Prezentul si viitorul sunt doua timpuri care pot fi schimbate, dar trecutul este acolo pentru a-l savura cand dorim, sau urandu-l, dar acolo va fi.

#31# ... Cum nimeni nu s-a nascut invatat, cel mai placut lucru este sa inveti ceva intr-un domeniu in care credeai ca stii tot. Si cineva mai incepator ca tine sa-ti spuna asta, si sa fii mandru cum ucenicii depasesc maestrii. 

Lectie. Daca vreti...

Versuri despre pizde, buci si cluburi. Nu sunt cuvinte aruncate, ci este doar sinteza sintetizata a rezumarii rezumatului muzicii. Tot jocul asta pleonastic de cuvinte nu este fara rost, pentru ca asa e si muzica, simpla dar facuta sa para grea, cu greseli desi nu ai unde.

Lectii:

Ai anii tineretii, vrei sa canti dar si oaia este mai pe bit ca tine, idealul este sus, dar tu nu stii nimic, balesti din plin la alte "pasarici" la tv, ai postere cu "vedetele" tale preferate? Vai, dar cred ca vrei sa te faci cantareata. Atunci gura mare, vorbeste, omu e tare si-l intalnesti. Gata, ai rezolvat treaba, apari pe tv. Sau omu e pe bancheta si tu-l rezolvi frumos.

Am vorbit de curvele din muzica si ciudat... nu m-am referit la femei.

Acum ati invatat lectia, cine vrea poate. Hai, tutorialul se aplica si pentru televiziune, doar ca sunt mai multi oameni... de discutat cu ei. Interviul e oricum usor, e... oral.

Cam da.

Noi radare anuntate triumfator ca mult slavitele "ucigase" de viteza prea mare. Dar teapa acum, detectoarele vechi de radar se descurca foarte bine in a le depista. Ce? Adica bani dati degeaba? Cam da...

Este vorba de radarele politiei de la circulatie, cele ultra moderne, ultra bune, prea perfecte, infailibile, si au mai cumparat si 450 de bucati. Cu nume pompos, Autovision BEE III. Si cam atat, se rupe filmul. De fapt sunt aceleasi vechi idei, nu aduc ceva nou, putun actualizate, dar propaganda facuta pe spatele lor a insemnat mai mult decat tehnologia bagata in ele.

Youtube este siteul de luat idei cum sa fie fentate. Ideea care ramane, ca romanul e usor de impresionat, si asa il fraiesresti repede, ca la alba-neagra. Teapa pe fata si iti multumeste ca l-ai fraierit.

Cobaii reali.

Nu doar soarecii de laborator, cobaii, pot fi usor de manipulat prin trucuri destul de usoare, insa cel mai rapid manipulabil este omul. Mai ales ca se spune ca cine sapa groapa altuia, cade singur in ea, astfel ca labirintul in care se invarte un cobai, poate fi aplicat si la om, dar putin diferit.

Se ia o camera, se scoate din ecuatie timpul, iar pentru asta arunci fiecare ceas pe care il gasesti, iar sensul de timp dispare, nu ma este. Apoi ii dai lumina artificiala, alba, clara mai tot timpul din cele 24h, astfel ca nu mai ai zi-noapte, doar zi. Si in final, arunci toate oglinzile, si asa cel bagat in aceasta camera nu va vedea oboseala, semnele neintretinerii.

Si obtii astfel un cazino. Se mai intreaba cineva de unde dependenta?

Vorbe de final.

Batranul se ridica in sezut pe marginea patului, tanarul din fata lui ii pune un prosop in jurul gatului si intinde spuma de ras. Atent incepe sa-l barbiereasca, parul alb, imbatranit ramane pe aparat, si fata ramane mai curata. Cuvinte nu se spun, boala l-a slabit, nu mai are asa multe de zis. Tanarul incearca sa se tina tare, desi lacrimi ar avea, amintirile i se trezesc mai apasat in memorie. Acum ii da un ajutor omului care i-a trezit in copilarie interesul pentru istorie si pentru razboaie, de la care a invatat atatea, si lectii intregi de viata. Amintiri pline, adunate in ani, acum anii batranului se duc, moartea il paste la fiecare pas. Fara cuvinte, si tanarul isi incheie treaba. 


Se pregateste sa plece, cel de pe pat da sa spuna ceva, se duce mai aproape de el, si asculta: "bine ca te mai vad si eu, pana data viitoare nu cred ca mai traiesc" si mana slabita, prin strangerea ei, apasa si mai mult cuvinte in inima tanarului. Incearca sa nu planga, dar vorbele ii rasuna in minte, si se incurajeaza singur, "vom vorbi, nu mori inca." Da sa iasa pe usa, se opreste, priveste inapoi si aude, "ai grija de tine, vezi cum faci si adu-ti aminte si de mine." Usa se inchide in spate, acelasi sunet metalic al clantei ramane ca surd ecou.


Telefonul suna, o veste venita, nepotul raspunde, "a murit ieri". Vestea mortii, batranul s-a stins, la 4 zile dupa ultimul lor dialog.

Atitudine, s-o vad.

Atitudinea este ceva pe care fiecare ar trebui s-o aiba, poate unii se nasc cu ea, tupeul din vene, dar altii o invata, invatati...


#31# ... Sa iei decizia pe moment, daca locul de munca te nemultumeste, spune "gata". Daca in relatie esti nemultumit(a), spune "stop". Ia decizii si incepe de la 0. Mai rau nu are cum sa fie, fie si doar experienta si tot castigi. 


#31# ... Ai tupeul sa nu taci cand alti 1000 sustin diferit de tine, asuma-ti cuvantul si vorbeste, spune-ti parerea si urmeaza o regula: nu stii, vei invata, nu poti, vei fi ajutat, nu vrei... nu renunta.


#31# ... Aratati respectul si de cel mai neinsemnat om dar si in fata celor mai importanti. Cei 7 ani de acasa nu se arata prin diplome de scoala, ci prin fapte si comportament. Vreau sa-i vad... 

MicDex.

Metrosexualitatea asa cum se poate explica in ceva cuvinte, mai succint. 


Si pentru explicatie ma leg de Hustler (cautati istoria revistei Hustler) si de anii 70-90. Atunci barbatii erau sexy cu par, pentru ca pana la urma asa iti imaginezi un barbat, nu ras ca un cur de bebelus. Dar standardele s-au schimbat iar acum moda asta, cu barbatii care sa-si faca manichiura mai des ca femeia, si sa se ingrijeasca mai ceva ca don'soara de langa ei. Nu e rau sa ai o igiena, dar e rau cand devine o prostie.


Inteleg unele transformari dar de la cele mici, aranjari de imagine, pana la implanturi cu botox si operatii estetice doar pentru a fura 2-3 ani in plus este o prefacatorie. Unui barbat ii sta bine cu stil, nu cu tinerete aparenta si stilul lipseste cu desavarsire, cel putin la cei din Romania.

Puncte puncte.

Nu e mare articolul dar este doar o impresie sau o suma de impresii despre ce e in jur. Nu ca as fi mare filozof, dar nici ignorant nu sunt ca nu l-am citit pe Kant, dar aici am dreptul al o opinie. Si despre ce ma leg, despre cei care traiesc viata altora. 

"Tocilarii" internetului care nu stiu sa lege doua cuvinte in viata sociala si care se crispeaza si la cea mai mica insulta. Aici scrie un anonim, apasand niste taste in mod repetat punand niste litere in cuvinte  si apoi in fraze. Dar ce spun eu e departe de moralitate, de buna conduita, insa niciun blog de pe tot internetul nu o sa va arate esenta vietii. Toate sunt prin ochii altora. Cititi-le ca pe niste povesti, nuvele, experiente de viata si luati ce merita, adica mai nimic.

Posesorii de hi5 si alte "feisbucisme" inteleg foarte bine dependenta, traind jumatate (sau mai mult) din timp in viata sociala. Cand iesi din casa si te dor ochii de la lumina soarelui inseamna ca ai stat prea mult in interior si ca ceva nu e in regula. Luati prea in seama niste cuvinte aparute pe aici, pentru ca aveti asteptari (poate) mari de la mine, de la altii. Nu vreau sa mai vad oameni cu propozitii de genul, "dar ce cul e ala". Deja traiti viata altora si unde e a voastra? Atunci cand tehnologia e pierduta si devine doar un mijloc de dependenta sunteti pe un drum sigur, viata va ia in gluma. Si ce spun aici nu sunt vorbe de manifest, este doar un semi-dialog, eu vorbesc (adica scriu) si voi eventual cititi.

Cred ca de la o prostie ca asta a plecat si Chirila cu scrisoare lui catre liceeni, asa ca daca ma vedeti pe la tv incercand sa par mai inteligent decat imi permite natura, inseamna ca primesc destui bani cat sa ma prefac asa mult ca imi pasa de "niste unii" care nu stiu sau nu ai vointa de a lua hotarari, de a gandi pentru ei. 

Nu stiu de ce am scris ce este mai sus, dar... Pare c-o sa ploua. Punct.

Pare c-o sa ploua.

Un grup de oameni, discutiile sunt aprinse, alte dezbateri in timpul petrecut impreuna. O pauza scurta si este dintr-o zi calda de primavara. Si ca orice foc de paie, si discutia asa acid pornita deja moare, zambetele sunt urmele ultimelor rasete de la glume. Dar dispar si acestea treptat.

Gata, subiectul deja poate fi declarat mort. Aceeasi liniste mormantala in jur, doar o adiere de vant si razele de soare. Privesc oamenii unul la altul...

Unul se uita si in sus, se lasa putin pe calcaie apoi pe varfuri si spune:

" - Ce vreme, pare c-o sa ploua."

Un zambet apare, un subiect se gaseste si tumultul discutiei de mai devreme se regaseste acum iar in vocile lor. S-a dat scanteia focului de paie.

Azi nu aveam despre ce sa scriu pe blog si vroiam ceva sa spun:

- Pare c-o sa ploua.

Nu sunt.

Un medic intr-o emisiune tv, si moderatorul il intreaba:
" - Ati luat vreodata mita sau spaga?"

Acesta se uita putin prin public, se uita din nou la moderator si spune:

" - Dar tu ai lua bani de la altii, medic fiind?"

Moderatorul zambeste tacut si incercand sa para persoana moralista si integra:

" - Nu, ca depun un juramant si atunci nu mi-as permite."

Doctorul se uita din nou in ochii lui si spune sec:

" - Bravo domnule. Dar stii, sunt orice in viata, dar... Nu sunt Prost."

Ce ne facem cu mana noastra...

Partea cealalta a baricadei, din frontul cuvintelor vulgare intocmesc azi o lista de lucruri de facut mai altfel.

#31# ... Sa nu sari in sus la orice cuvant vulgar auzit in jur, pentru ca toti le folosim, copii de la noi le invata, nu le descopera ei. Le afla din ecleziasticele dialoguri parintesti. Sa ne asumam greseala de a profera astfel de cuvinte si ca folosirea lor este normala si chiar frecventa. Fara ofuscari inutile.

#31# ... Violenta cica este urata, dar oricat ai vrea sa discuti cu unele persoane pur si simplu acelea nu inteleg cu vorba buna. Nu spun ca aplicare peste tot, dar la o palma luata sa fie si o palma data. Pana la urma avem doar doi obraji, astfel ca apelezi si la pumni dupa a doua palma.

#31# ... Sa nu mai judecam "vinovat" din prima, si sa mai dam si prezumtia de nevinovatie. Increderea este greu de castigat, dar conteaza si sa lasam pe ceilalti sa ne castige increderea. Pornind de la "lasa ca stiu eu cum sta treaba" se poate sa gresim. O sansa nu e greu de dat. 

Aruncati ca din...

Da, se incheie weekendul ne-muncitorilor azi, alta "sarbatoare" privita prin mici si bere, ca doar suntem ucigasi de mici... cu bere si mustar. Acum sa revenim si pe net. Ca doar am eu un pitic pe creier cu munca asta de fatada, aduc in atentia celor care pica pe blogul asta alt lucru de luat in seama. 


Un angajator si-a deschis o firma si a vrut sa agajeze somerii din jur, sa ajute economia locala, astfel ca pune anunt. Vin oamenii, trece prin interviuri si totusi nu gaseste decat cativa pe care mai mult decat probabil ca ii numara pe degetele de la o mana. De ce? Pentru ca avea un salariu de 700 lei la semnare, si ei aveau 600 lei din somaj. Astfel ca au spus din start, "dar nu imi puteti da adeverinta ca nu ma angajati?" Si ne mai plangem, sau macar aia din conducere se mai plang ca nu ne merge economia. Dar din ce cauza? E usor sa dam vina pe conducere, Boc fiind prost in ale administratiei, dar si noi suntem ai dracu' de alergatori, dar de munca. Daca ar fi sa mergem la maraton luam sigur aurul, dar pe proba de "fugitori de munca".


Suntem o tara de intretinuti ai sistemului de asigurari sociale, ai sistemului de somaj si nu facem nimic sa schimbam. Doar ne plangem si atat. Lasam mormane de gunoi la padure, ca doar "ne distram", de parca asta ar scuza orice. Atitudinea se ia de jos, masele schimba tara, nu niste lideri. Dar cand masele se dau pe frectie... o iei fix in mana cu schimbarea.  

Vezi la marketing...

Titlul poate nu spune nimic, marketingul fiind ceva care promoveaza ceva, parca. Dar articolul este despre aparente si esente. Femeile mereu par a fi contra barbatilor, ele nu vor sex de la prima intalnire, vor iubire, romantism si tot restul de cerinte pe care le mai doresc ele. Dar oare e asa? Sa luam pe puncte... 


Faza cu sexul, ca nu le place asa mult cum le place barbatilor. Ba le place, dar lor nu li se scoala nimic, nu trebuie sa mascheze nimic, se pot abtine, si au invatat asta in secole de evolutie. Apoi este treaba ca ele nu accept sex fara sentimente. Ba din contra, ele sunt cele care pot face sex si fara sa simta ceva, sunt mai multe prostituate femei decat barbati, deci total platonic si fac sex. Bine, acum veti spune ca de fapt barbatii sunt aia cu bale la gura care vor sex. Da, vor, dar nici lor nu le displace, dar si-au dat seama (constient sau nu) ca daca ele se dau ca nu le place sexul, "boul" se chinuie mai mult si mai mult, si asa il tin ocupat. Si merge de minune. O gaura barbatilor si gata, i-ai rezolvat, sunt mai usor de manipulat pe "magistrala" asta de porniri, sa zicem, animalice. 

Partea a doua este ca femeile sunt cele care sufera din iubire. Nu stiu cat de adevarat este din moment ce ele parasesc mai repede si mai usor cand vine vorba de schimbat parteneri. Nu sunt chiar asa fidele, trebuie doar ceva nou care sa le trezeasca interesul si deja "invechitul" nu mai este bun. Cuvintele frumoase prea multe le vor face sa fie mai sigure ca pot manipula mai usor, astfel ca vor intinde coarda repetat pana nu va mai tine, si atunci cu un clipit si un "te rog, iarta-ma" si (eventual) o partida de sex au terminat. Si reiau cu intinsul corzii...

Nu vor cu adevarat sentimente, pentru ca daca ar vrea ar sta mai mult cu un barbat care le ofera toate astea. Unele stau, dar sunt si altele care pur si simplu vor totul, unul pentru ceva, altul pentru romantism si cuvinte frumoase, etc. Nu se multumesc cu putin pentru ca stiu ca barbatii pot fi usor de manipulati si intr-adevar sunt. 

De ce fac asta? Pentru ca e placut sa vezi atatia agitandu-se sa-ti capteze atentia si pentru ca mereu vor sa aiba alternativa. Daca unul cedeaza, simplul clipit spre celalalt va rezolva problema. Cine pe cine inseala? Nimeni pe nimeni, doar ca unii pun mai mult intr-o relatie, sau intr-o idee si ceilalti "dezamagesc" prin faptul ca nu se ridica la nivelul pretentiilor celuilalt. 

I-au facut pe barbati la "nivel de marketing". Si pentru asta aplauze...

Daca ce am scris e departe de realitate, doresc comentarii care sa imi arate cum sta treaba de fapt.

De luna noua, mai.

#31# ... Apocalipsa va veni doar cand o acceptam si renuntam la orice lupta, la orice speranta. Unii nu au nimic de pierdut si atunci pretuiesc fiecare lucru. Pune-te in locul celui care nu mai are nimic, si pretuieste. 

#31# ... Mergi printr-un oras, poate aglomerat, la o ora mai tarzie, putin sau mult peste apusul soarelui si sa ai muzica preferata in casti si sa pasesti pe strazi doar tu si niste ganduri sa vezi luminile orasului si zgomotul amestecat cu muzica.

#31# ... Sa descoperi ceva nou atunci cand crezi ca nimic nu te poate surprinde, sa intalnesti pur si simplu pe cineva care cu ce spune sa te dea putin peste cap. Sa realizezi ca nu trebuie mereu sa fii ignorant la ce e in jur.