Lectia de moral

Fiecare isi fixeaza cate un scop in viata. Barbatii, de regula, au scopul de a avea multe femei. Si ajung sa aiba multe femei. Iar apoi, tot de regula, isi doresc sa faca din aceste multe femei, femei supuse, sa le domine cum un dictator conduce o tara. Sa se joace cu ele pe o ata, precum un papusar cu setul de marionete. Iar cel mai des acestia se uita la fizic, privindu-si "muschiuletii" in oglinda murdara de la baie, zicand: "Arat bine, nu aici e problema, uite cum se vede sala la mine. Dar de ce nu le domin oare? E o chestie psihologica, zic eu.", si ca bine zice. Se vede sala la el, ca daca se uita pe geam o vede din plin, dar o fi si ceva psihologie in dominarea asta. Sau nu...


Nu este vorba de dominare. Daca incepi cu asa ceva, clar nu ajungi departe, pentru ca atat femeile cat si barbatii isi dau seama cand sunt manipulati. Bine, ca unora le place sa fie mereu cu botul pe labe, preaslavindu-si stapanul, este altceva, dar clar stiu cand sunt controlati. Ce vor multi, treaba cu dominatul, nu se invata de la altii, fiecare o aplica subconstient, controland la celalalt elemente prin care stie ca il coordoneaza. Dar unii sunt cei care trebuie supusi, si din aia nu poti face lideri nici cu biciul, iar apoi sunt cei care fara sa conduca nu pot. Si in relatii domina. Sa te joci cu femeile? Ei bine, secrete nu exista, sunt doar asi din maneca ce nu se vand la orice colt de strada. Prin gesturi cuceresti o fata, relatia incepe, si eventual (tot subconstient - glumesc, de fapt foarte constienta) ea se va impune in viata ta, dorind sa controleze. Cand exagereaza, ignor-o putin, apoi revino, poate i se face dor, si atunci oarecum nu esti "sub papuc". Oarecum am spus, ca daca ti se face tie dor prea repede, s-a dus "lectia". Alt lucru ar fi sa nu vezi in cea de langa tine fiinta perfecta sau sa-ti faci ganduri ca pleaca si te lasa. Daca ajungi la asa ceva, vei fi dominat de propriul tau subconstient tocmai ca sa n-o pierzi.


Rezolvand si treaba cu tipii care au multe prietene. Ei sunt de doua feluri: -- cu bani sau fizic de Adonis -- SAU -- care stiu sa vorbeasca cu o fata la alt nivel decat stiu cei care isi plang de mila cand le pleaca fata. De-aia vezi cheliosi cu burta ca au fete bune, pt ca stiu cum sa le atinga folosind cuvinte, nu pachete cu dolari.

Eroare.

Parca aruncand o privire in viitor, ca un buzdugan de intrebare, si prin prisma unor lucruri atat de proaste incat sunt de neinteles, vine si urmatoarea dilema. Situatia este simpla, avem nevoie de oBOR (pardon, de o Biserica Ortodoxa Romana - dar la cum se manifesta nu este departe de un obor-) si de un sinucigas care este de fapt un pseudo-sinucigas (veti afla mai tarziu). Sinucigasul se duce, adica moare, iar Biserica nu-l accepta prin mladioasele ei structuri arhitecturale pe motiv ca acela a respins darul Domnului la viata, in speta, neavand dreptul la o judecata dreapta, la o slujba cu tot tambalaul. Si lumea se conformeaza, o slujba scurta la mormant si gata. Capitol inchis. Pana cand...



O echipa mai bine pregatita si mult mai determinata decat CSI-ul newyorkez sau miamiez, reuseste sa afle ca de fapt, surpriza, mortul nu era mort prin sinucidere, ci mort prin moarte provocata de altcineva. Cineva asupra caruia nu putea avea prea multa putere cel mort. Si astfel, de aici totul se rupe, ca slujba nu a fost dreapta, omul murind pe buna dreptate, dar a fost privat de dreptul lui fundamental (pentru care si plateste la BOR) de a fi primit in biserica, la cap cu un nene cu burta mare, un patrafir impopotonat cu bling-bling-uri si in mana avand Biblia din care i-ar fi citit cu patos. Atunci ce ramane de facut in cazul mai inainte prezentat? Nimic... Sau -- scoatem mortul, il stropim iar cu vin, il bagam in biserica, nenea cu burta isi ocupa locul acolo, citeste, il mai stropeste cu niste vin si-l baga iar in groapa. Un adevarat soc, sau chiar un virus in sistem. Eroare.

Din seria lui 31 februarie.

De parca ar fi vreo serie, dar suna mai frumos un titlu asa formulat. Mai aprofundat ar fi cam asa, "din seria de gandiri milenare descoperite in ultimul veac pentru a descrie ce se intampla in decada fiecarui an din viata omului", dar parca prea este un sir lung de termeni ilogici asezati intr-o fraza oarecum corect gramatical. Asa, o tai pana la, "din seria de gandiri inutile". Avem asa, "chestia" cu relatiile interumane, intre persoane de sex opus. Observatii observate intr-o lipsa prea mare de ceva practic de facut si intr-un puseu de prea multa gandire. 



Fiecare cand isi cauta "jumatea" o cauta dorind sa regaseasca in ea lucruri comune, tabieturi pe care sa le savureze impreuna. Interesanta premiza, ca doar tuna si ii aduna pe toti, sau ca cine seamana se aduna, dar de fapt te plictisesti repede de o persoana cu care ai multe lucruri in comun. Apare monotonia din faze incipiente, astfel ca se duce pulii de suflet toata relatia. De ce? Pentru ca nimic nu te surprinde, si desi la inceput este bine cu "comun", pentru ca ai ce vorbi, mai tarziu dispare interesul pentru ca este ca si cum nu ai avea mintea ta proprie, te gandesti la ceva, prin prisma ideilor tale, si constati ca celalalt s-a gandit si el la acelasi lucru. Un deja-vu permanent, astfel ca se rupe totul. Deci, tragand linia concluziei...

Relatiile de durata sunt intre persoanele care au motive de tachinare, care nu au cine stie ce "comunitati", care reusesc sa porneasca o cearta de la o amarata de melodie pe care unul o asculta si celalalt nu o suporta. Astfel, in circumstantele date, care mai cauta perfectiunea lucrurilor comune in celalalt, poate semna decretul de sfarsit al relatiei de la start. Am zis ca e din seria gandirilor milenare... 

"Socialism" de moda noua. Februarie 31.

Biserica ne spune sa fim mai buni, societatea ne spune sa fim ma buni, in concluzie si noi devenim mai... rai. Romanii sunt sufletisti. Sufletisti pe dracu', cauta fiecare o noua barfa, cozile fiind locul perfect unde sa "socializam", cica, sa fim oameni comunicativi. Acum cred ca se simte golul lasat de comunism, atunci era ca si cum intrau 4-5 ore pe siteuri de socializare. 
" - Marie, ce faci fa? Nu mai intri pe coada.com? 
 - Ba da fa, acum am duc la alimentara din colt sa vad ce commuri mai ai.
 - Atunci trec si eu pe acolo. Cand ma vezi inseamna ca m-am logat."


Deci, acum inteleg de ce nu era hi5, facebook sau altele ca astea pe vremea lui Ceausescu. E si normal, ca dupa 4-5 ore de socializat in picioare cu doar doua persoane, sa-ti dispara pofta de un "commt" pe hi5 sau de o incarcare de poze. Si la cozi aveau si limbaj civilizat, ca doar nu aveau sa se ia la cearta acolo, ca nu puteau da pur si simplu "logout". Deci, putem spune ca Ceausescu a fost "primul socialist al tarii", dar la modul ca fara el, cei din Valea Siliconului nu ar fi avut niciodata ideile cu feisbuci, si haicinciuri.

Ce vrem, ce cerem, ce respingem.

Da, un titlu cam incurcat. Dar lasand la o parte multe din lucrurile pe care le cerem in timp, primordial noi vrem ceva. Si postul de fata este despre momentul cand vrem ca cei din jur sa fie mai aproape, dar nu fizic, ci spiritual, prin faptul ca isi spun sentimentele, isi spun secrete fata de noi, vrem sa-i simtim, cum se spune, sufleteste, aproape de noi. Ca ii simtim sau nu asa, depinde de la caz la caz. Ce este cert, este ca vrem ca noi sa stim totul despre cei din jur, dar totusi ei sa nu stie nimic despre noi. Adica noi sa-i privim ca printr-un glob de sticla, fara sa poate face nimic, si noi sa observam. Asta vrem.



Cerem ca cei din jur, mai ales cei pe care ajungem sa-i cunoastem mai bine, sa spuna totul. De obicei in cupluri, inevitabil se ajunge si la subiectul, "spune-mi ce simtim", sau "spune-mi cum ma vezi" sau diverse astfel de intrebari/subiecte. Si astfel pune direct in cuvinte o dorinta pe care o avem, pe care o vrem satisfacuta si acum cerem sa fie satisfacuta, cu acelasi scop ca cel de mai sus. Noi sa privim, de departe, din exterior, si ei sa fie priviti. Intre noi si ei sa fie un geam subtire si transparent, iar intre ei si noi sa fie un zid gros, de netrecut. Se cere sensibilitate de la oameni, ca de-aia suntem oameni, ca sa simtim. Pentru multi este de neinteles lipsa sensibilitati, lipsa unor lacrimi de pe obraz atunci cand este ceva sensibil. De neinteles. Si cam asta cerem, sentimente aratate, sensibilitate in fata durerii/fericirii. 

Ce respingem sunt caracterele slabe, prea sensibile, barbati sau femei, cele din urma avand totusi o scuza morala, care isi arata sentimentele prea repede. Vrem sa stim ce simte, cerem asta in mod expres, dar respingem persoanele care o arata la modul cel mai profund, pentru ca sunt slabi si nu pot face nimic care necesita niste decizii. Pentru mine este un paradox, de neinteles de altfel, pentru ca vrem sa fie oamenii din jurul nostru in aceeasi vitrina prin care ii privim, dar cand devin niste "pietre de moara" prin lucrurile/sentimentele pe care le arata, atunci ii lovim fix acolo. Atunci fiecare se inchide in el, odata lovit, nu va mai deschis subiectul ala, si va cauta razbunare, pe unii poate la fel de nevinovati, dar vrea sa nu fie singurul lovit. 

Suntem oameni, si nu este o scuza. Daca este liber acceptat ca simtim, atunci sa nu mai fie liber acceptat ca cei slabi sa fie ponegriti. Sau invers, nu mai aratam ce simtim, si suntem toti niste "stanci" de caractere. Decizia va fi luata pe 31 februarie. 

Un eveniment pentru toti.

Miercuri, 14 iulie, evenimentul international cunoscut sub numele de Pecha Kucha. Am fost prezent. Prin acest post realizez si o premiera, fiind singurul in care vorbesc despre ce fac in viata reala. Interesant, artisti sunt forma de oameni obisnuiti, unii luand deja contact cu bransa aceasta a artei, altii fiind doar oameni care doresc sa se afirme. Nu se castiga niciun ban, dar castigi recunoastere, ajungi sa fii aplaudat la scena deschisa de catre niste straini care apreciaza ca ai trecut peste emotii si ca esti acolo sa le vorbesti despre ideile tale. Cateva idei mi-au placut, cea din final (pentru cei care au fost prezenti) pentru modelul de a privi fotografia, pictura altfel, cea a unei tinere artiste, ocupandu-se de domeniul "tapiserii", pentru munca investita in realizarea acelor designuri, si nu in ultimul rand am apreciat prima prezentare din partea a doua, modul ironic, umoristic de a expune volumul de efort depus pentru realizarea evenimentului. Pentru mai multe informatii despre eveniment, gasiti AICI. Dar si pe bloguri independente.

Nu am dat prea multa atentie evenimentului, in concluzie, caracterizarea mea, facuta de persoana care m-a invitat, dupa eveniment a fost cam asa: "ai fost arogant,fara pic de respect pt cei care prezentau..in sensul ca tu stateai sa scrii pareri pe iphone..sau ce era ala..si nu mi s-a parut dragutz..". Intr-adevar, cam asa am facut, dar apreciez ce au realizat, si ca au facut ceva frumos, fara sa ceara bani, doar aducand putina (desi ar merita mai multa) recunoastere oamenilor care au inclinatii artistice.

Multumesc celei care m-a invitat, si desi nu am impresionat-o prin calitati bune, nu un om arogant ca mine face un eveniment, ci cei care contribuie la el. Pecha Kucha, conceptul care ar trebui aplicat mai des, mai jos niste fotografii pentru o idee de baza. Cat va uitati pe poze, o MELODIE de fundal.

Nu sunt excelente, dar asta este tehnica. 

Nu prea suntem obisnuiti sa recunoastem munca altora, ci doar sa criticam. M-am pripit sa critic, adevarul este ca merita sa fii prezent la asa ceva. Multumesc de invitatie, si astept si alte astfel de ocazii. Felicitari tuturor. Aplauze nu pot prin scris, dar au fost la momentul acela, si recunoastere, chiar daca post-eveniment. 

Sfaturi bune... de aruncat.

Asa, mai din putul gandirii, incerc sa scot un sfat azi, sau mai multe. Si primul este asta: Nu mai puneti botul la prostii vandute frumos ambalate. Adica, este o moda de ceva ani sa se "deplanga" toti mortii celebri. Cum crapa vreun artist sau presupus artist, gata, "o tara indurerata", sau o viata stinsa prea curand. Noi, romanii, ne-am pus pe jale cand a murit Michael Jackson. Bine, a fost mare, dar s-a dus, a fost. Si nu mai pisati ochii la marketing prost. Normal ca materialele prezentate de televiziuni sunt "de jale", pentru ca altfel nu v-ar mai tine lipiti de tv-uri. Fotografii alb-negru si muzica sobra, grava, mai sa-ti dea o lacrima pentru cineva in ochii caruia nici nu existai. Ne doare de altii, dar de cei din familie ni se rupe. Ganditi putin, de ce a murit, daca chiar trebuie sa tineti un moment de reculegere, si daca a fost mare scula ala sau aia care a murit. A murit Madalina Manole, duca-se, sinucigasa lasa. A murit Michael Jackson, gata, nu va mai prefaceti ca ii traiti muzica. Atunci cand traia era tot pedofilul ala obscen, acum va schimbati dupa cum bate vantul. Pentru Ceausescu nu vad sa-i deplangeti moartea. Asa ca, inghititi batiste si gata cu lacrimile false. 



Nu mai exista sfatul doi, tocmai de-asta sunt sfaturi bune de aruncat, pentru ca mint din start. Daca am zis ceva bun, bagati la cap, daca nu, oricum pare c-o sa ploua.

Ce avem si ce dispare.

Sperantele sunt lucrurile pe care ni le imaginam si la care visam mereu, dar care nu mereu se implinesc. Iar cei din jur, se spune ca, nu au dreptul sa ni le omoare, insa mai mereu se intampla ca ei sa le faca sa se stinga incet. Si pana la urma ce le pasa altora, sunt visele tale, lupti pentru ele, dar uneori visele astea nu sunt asa, fara sa implice pe cineva, astfel ca ne legam sperantele de cineva, de persoanele din jurul nostru. Acum este cheful de a scrie despre stari si lucruri moarte, dar fara sa existe aceste "ceva" cu adevarat. Si aici ma refer la sperante, vise si amintiri. Desigur ca or mai fi multe, dar ce sunt eu, Cartea Cartilor? Raman astea. 

Speranta mai moare si ultima, dar te afli intr-un paradox, sau nu, daca spui ca mori si astfel, inevitabil, moare si speranta o data cu tine, cel care o aveai. Si visul este la fel, tu ai murit, iar nimeni nu are pornirea de neinteles de a-ti implini tie sperantele si visele. Am stabilit deci ca mori, cu tine moare totul ce aveai in minte. Ca doar iei creierul cu tine, nu-l lasi aici la criogenare. Dar conteaza cum o zici, cum pui accentul pe cuvinte, ca fie moare speranta, de la sine putere, ca dispare motivarea care o tine treaza, sau ca o omori pentru ca nu mai vrei tu sa devina realitatea. In definitiv, speranta nu se stinge, prin natura suntem optimisti in subconstient, dar stingem noi lumina orientata pe ea.

Si ca tot am ajuns la moarte, ca speranta este si amintirea. Si ca in timp ce traiesti lasi o urma in memoria celor din jur, astfel ca mai esti mintit cum ca vei trai vesnic, un nemuritor in inima celor care te cunosc. O fi sau nu, cica si ochii care nu se vad se uita, iar cum tu esti la 2 m sub pamant, sigur se vor vedea ochii. Poate doar daca ii tine ca trofeu in vitrina. Insa si cei in a caror minte si inima esti, mor intr-un final. Ca vesnici sigur nu sunt. Prin prelungirea acestei logici, esti mort, dar ramai in amintirea altora, dar si ei mor, deci tu ai murit complet. amintirile mor, cand toti cei care le au, mor. Deci nu esti vesnic, deci totul moare. Deci, o viata avem. 

Mana omului a pus piciorul.

Stiinta avanseaza repede, astfel ca in anul 3000 lumea toata a devenit o utopie, doar ca oamenii au plecat demult sper alte galaxii. Si acum este precum Paradisul din Biblie, cu rauri cristaline, cu animale blande care convietuiesc intre ele, cu o bunatate nativa prin aer, iar totul parca este renascut dupa tot ce a fost cu poluarea umana de la sfarsitul secolului 20. Numai un Dzeu lipseste ca sa spui ca este Raiul vazut de el. Nu mai exista rautate, iar lantul trofic se pastreaza perfect. Animalele evolueaza, dar nu castiga atata inteligenta incat sa devina o specie de oameni. Mai vin extraterestrii din cand in cand sa viziteze, fac poze si filme cu plaiurile pamantului, lasa cate o ghirlanda de flori de gatul animalelor si pleaca fara sa strice ceva in urma. Parca Pamantul este intr-un glob de sticla, perfect izolat, ca intr-o vitrina. Frumos totul, iar poet sa nu fii, insa o rima tot o faci, ramai fara cuvinte la ce vezi. O paleta larga de culori, imbracand vechiul simbol albastru al spatiului intr-un palton de verde si apa pura, precum cristalul.



Si oamenii sunt asa departe, dar pornesc o expeditie. Ajung din nou la iubitul lor Pamant si popesesc aici. Totul este frumos, utopic privind asa, dar aici la noi, in anul 3010, totul este la fel de natural ca in 2010, o apa cristalina, reflectandu-se lumina in peturile din ea si in radiatiile continute. Animalele sunt cu hormoni injectate sa creasca mai repede, iar extraterestrii se uita la noi ca la niste cobai, facand niste calcule si tragand niste concluzii...

Acolo unde mana omului a pus piciorul... A facut o poza si a distrus in cale totul.

Despre... ras.

Omul are un simt al umorului nativ, adica vedem ca unul isi rupe gatu' in fata noastra, suntem pe jos in hohote de ras, daca auzim o gluma (indeosebi porcoasa), chiar fara haz, ne tavalim in rauri de ras. Deci avem ceva umor, teoretic. Si cica romanii ar fi mai amuzanti, dar cu cazurile de mai devreme, putem spune ca si mai sadici. Dar sa nu intram in detalii. Despre ras azi la rubrica asta, si doar niste specificari. Prima ar fi, nesincronizarea rasetelor.Cu totii avem cate un prieten sau doi, care la cele mai bune glume sunt reci, iar la lucruri total lipsite de amuzament, ei sunt cu gura pana la urechi. Sau nu se prind la glume si ii vezi dupa privirea in gol si cu un zambet de prost pe fata. Daca mai faci si greseala sa intrebi daca a inteles, raspunsul va fi doar "da", eventual se si supara ca ii insulti simtul umorului, inteligenta. Astia sunt oamenii, nu poti sa le bagi umor in vene. Ei nu "stie" sa rada si gata.


Partea a doua de prostii in materie de ras este regasita in emisiunile de divertisment. Acum toti ii copiaza pe Jay Leno si David Letterman, care au un monolog la inceput de emisiune in care spun niste glume. Si normal, la comanda publicul rade, ca doar de-asta e platit. Acum si astia din Romania ii copiaza la greu. Maruta se baga in fata, scuipa niste glume scrise pe un servetel de cine stie ce scenarist sau mai era Toni Grecu la Clubul Roman de Comedie, tratand total pueril si fara esenta ce mai observa ochiul lui critic prin jur. Penibil, dar mai lamentabil este cand glumele sunt lipsite de sens, insa ei pun publicul sa rada. Adica tu ala de acasa, cu gura cascata la ce spune ala, nu intelegi poantele elevate. Ma, nu sunt geniu, nu inteleg totul, pot fi catalogat si prost, dar cand ceva ma amuza inevitabil rad. Nu sunt o vita indoctrinata sa rad doar pentru ca grupul rade, recte prostii platiti din public. Daca poanta e buna, sa radem, daca e proasta, nu ma lucra subconstient cu rasete platite. La stand-up ii vezi cel mai bine pe "glumetii" astia, mai ales daca oamenii platesc consumatia pentru ca asista la show. Acolo o gluma buna face valuri prin rasetele publicului, una proasta se lasa cu sticle de bere aruncate catre ala sau doar cu priviri pierdute.

E usor sa razi, gluma-i buna si succinta, atunci garantat toti rad. Este impopotonata si cu aere de intelectualitate rasata si fina, doar guri cascate si scarpinari in cap primesti. Ce o fi asa greu? Dar jenant cand si in filme baga rasete de fundal, parca tipa la tine, "ba esti prost? Nu intelegi gluma si stai cu curu' in fotoliu fara sa razi? Razi 'tu-te-n gura de telespectator". 

Despre... sex.

Da, as spune ca incepe un nou capitol pe blog, dar totodata as spune ca nu e carte, asa ca este un alt articol dintr-o serie (posibil) mai lunga. Sa zicem. Si cum titlul lanseaza cam toata ideea, dar ideea este ca... totul despre sex. Sper ca nu faceti greseala sa credeti ca e totul, este doar esenta.



Ce o fi asa greu cu sexul nu inteleg, apar zeci de filme, carti si alte prostii cu promovare a sexului bun. Sau sa te invete sa-l faci bine. Dar exista Kama Sutra de ceva timp, nu o mai cerceteaza nimeni? Si prostia aia de serial, acum film, "Totul despre sex", nici macar nu vorbea despre sex, doar de aventurile a patru femei din New York, care viseaza la Pulea Spataru', dar il gasesc mereu pe ăl mai fraier din oras. Si sexul este nereusit sau reusit, in functiune de cat este de crispata duduia care il face. Si cam asta e. Dar printre toate pustoaicele din lume a nascut pasiuni, fiecare isi alege cate una dintre femeile de acolo, care rol crede ca i se potriveste mai bine. Trezirea, niste scenaristi, mai multi barbati decat femei, au gandit toate alea, prin prisma gandirii lor. Prost tradus, "Totul despre sex", mai corect era "Sexul modern", adaptat de la "Sex and the City". In fine, fiecare se uita la ce vrea. 


Sexul este tot ala facut de bunici, adica fara haine, pula sculata, tanti incinsa sau nu, o bagi o scoti, ca pinguinu' inainte inapoi, ejaculare si gata. Eventual orgasm de la ea. Dar asta e esenta, ca dupa vin restul. Sexul perfect, de parca ar fi asa ceva, se rezuma la alta situatie, cu cat rezista el infipt mai mult, cu atat e mai reusit. Dar media incepe de pe la vreun minut de la intrare si pana la 5-10 minute pana la iesire, daca stie sa se tina. Gata, ce o fi asa greu? Viagra daca nu se scoala, se baga, se scoate, eventual lubrifiant daca femeia e pe "ma doare capul" si gata. Te intorci si adormi, posibil cu sosetele in picioare. Sa fie lunga, groasa, tare si sa tina mult. Cine zice altceva, minte. Nicio femeie nu vrea sa fie intr-o partida cu vreun chinez de 5 cm. Ca se compenseaza marimea prin ale lucruri e altceva, dar strict de marime e ce am zis. Ce e sub 12 cm nu bun, ce tine putin, nu bun, ce are aspect de mina de 0,5, nu bun. Deci o pula la purtator, o gaura si asta e sexul. Si cu asta am spus tot. Nicio femeie nu iubeste barbatul urat, nedurabil si cu pula mica. 


Ca bonus, vand un supliment. Femeia se cucereste inainte de sex tocmai ca sa nu bage de seama marimea si durata. Avantaj cand aveti pula mica este ca mai puteti completa cu degetul, degetele, ce doriti. In postul de fata nu vorbesc de prostii romantice, ci strict la obiect, futaiul, strict ce se face in pat. Ca mai sunt barbatii care cuceresc femeile, cand apare iubirea si tot restul. Dar la curve, la aventuri de o noapte, nu ai timp sa cuceresti, doar faci ce sta scris aici. 

Nu au antidot, virusuri multe.

Printre multele specii prospere de pe pamant, unii sunt cu masti pe fata. Au o aura de bunatate, si de intelectualitate rasata, dar sub toate "fardurile" zace unul bine caracterizat de multi drept "taranul la suflet". Multe tipuri de tarani, dar asta este cel mai prezent si parca fara antidot. 



Un taran vine in vizita la fratele lui, un medic cu ceva succes in spate de la oras. Taranul tipic, agricultor, palme muncite, miros de grajd, de animale, nebarbierit si cam zdrentaros. Gaseste cabinetul fratelui, si se asaza la rand, in receptie. Asistenta il intreaba cu ce treaba pe la ei, raspunsul simplu, "il vizitez pe fratele meu", o lasa perplexa.


Intra asistenta la doctor si-i spune: "E unu, un taran de pe undeva din tara, amarat, vai de capul lui, cu fata tipica de boschetar, dar zice ca e fratele d-voastra si vrea sa intre, sa va vorbeasca". Fara sa-l vada macar, doctorul o repede, "spune-i sa vina maine, nu am timp de toti bolnavii inchipuiti".

Primind raspunsul de la asistenta, taranul pleaca, cu gandul ca va reveni maine si poate apuca sa vorbeasca cu fratele lui. Gaseste un hotel ieftin, iar in timpul pana a doua zi, se spala, se barbiereste, isi cumpara niste haine noi si a doua zi vine din nou sa-l vada pe fratele lui.
De data asta e primit mai bine, doctorul chiar ospitalier, "ce faci bai? De cand nu te-am mai vazut. Ce e cu tine pe aici, pe la mine?"
Am venit la tine, ca esti doctor, si cred ca am ceva pe pula, mi-a iesit si nu stiu ce e. Iar parerea ta conteaza.
" - Ia sa vad. Si incepe doctorul sa ii ia pula, sa o intoarca pe toate partile, o beleste, o masoara si nu vede nimic ciudat. N-ai nimic. Du-te linistit inapoi acasa."
Taranul se indreapta spre usa, dar ca si cand aducandu-si aminte subit ca e frati-sau:
" - Bai, stai putin. Zi-mi si mie ce fac mama, tata, ce fac toti pe acolo? Ce mai e prin sat?" 

" - Sa vezi, eu ieri pentru asta am venit, sa te tin la curent. Dar nu m-ai primit. Azi am venit sa-mi belesti pula!"

Sa facem pe prosti.

Daca intrebi pe cineva ce uraste, pe langa raspunsurile banale, de genul, oamenii mincinosi, sau cei cu doua fete, probabil ca se va strecura si un raspuns, la modul, "urasc prostia". Suntem un popor, sau niste indivizi care detestam cu toata fiinta noastra orice forma de prostie. Nu stam noi prea bine la capitolul inteligenta, decat cand luam olimpiade pe afara, dar avem ceva cu prostii. Dar prin toata omogenizarea asta, ai crede ca esti prost intr-un anumit moment al vietii, ca nu stii multe, dar te uiti in jur si te calmezi cand vezi ce vezi. Dar ne repugna fie si cuvantul "prostie". 



Si facem invatamant, sa ne educam, sa nu mai fim prosti, pardon, sa stim ca-i uram pe prosti cu un scop. Si trecand prin 12 clase, care mai cu pile, care mai cu "atentii", care mai cu trisari, care mai cu meditatii. Trec toti, si altii au trecut. Se da Bacalaureatul, precum in anul curent, si se face o laba generala. Si da, ai dracu' profesori, iar nu si-au facut treaba, iar nu au predat materia, saracutii elevi au invatat pana la epuizare, dar "scarbili" alea de profi nu vor sa-i ajute. Sau alta scuza auzita, "este criza si parintii nu mai au asa multi bani cat sa sustina meditatiile copiilor, astfel ca avem rezultatele de fata". Hai sa mori tu, ca parintii aia tot cu meditatii treceau examenele. Dar noi avem ceva contra prostiei, sa nu uitam. 

Prostii crunti sunt acei oameni care trec lejer prin viata, fara probleme. Nici mintea nu-i merge, dar nici nu-l doare capul, ca pana la urma si problemele tot singuri ni le aducem in viata. Si asa ca ce sa se speteasca cu scoala. Nu ar fi o problema lipsa de interes, dar s-a ajuns ca in prezent, un sculer matriter, un fost absolvent de profesionala veche, sau un CAP-ist de pe vremea lui Ceausescu sa aiba mai multa carte si mai multa minte decat jumatate din "kinderii" astia acutuali. Care se cred pielea pulii, pentru ca ei au opinii, ca ei stiu ce vor, dar folosesc zeci de emoticoane pentru a exprima ce simt, o fraza scrisa corect aparand la zile de sarbatoare. 

Detestam prostia si prostii, dar cand atatia fac pe prostii, hai sa fim cativa care fac pe prosti.

Un popor "perfect". Romania in linii mari.

Frumos pe la noi, pe-aici. Stiti? Chiar daca nu stiti, eu tot spun, ca sa-mi racesc degetele tastand. La romani, aici pe la noi, prin Romania avem o traditie. Exceptand painea si sarea si ospitalitatea oamenilor, avem o traditie mai puternica. Daca ceva nu merge, si esti nervos, oamenii te vad si sigur se va gasi cineva sa intrebe, "ce are?" Normal ca nu stii, ca daca stiai, rezolvai, asa ca, cu o voce raspicata, pe un ton recalcitrant, "nu stiu, s-a futut". Si atunci cel care a intrebat, va incerca sa observe defectiunea, iar ca un fin observator ce este, va spune resemnat, "e futut". Fin rau.

Suntem prosti, saraci, analfabeti, defavorizati, dar... macar suntem cel mai futacios popor. Ne-o bagam peste tot, si ce prindem futem. Cum spuneam, ne multumim cu orice "gaura".

Avantaje naturale.

In lupta dintre sexe, femeile sunt cele caracterizate drept fragile, gingase, fara putere. Total eronat, sunt tari, sunt puternice, dar si barbatii sunt asa usor de manipulat, incat apar si ele asa cum am descris in cuvintele de mai inainte tocmai pentru a nu-si arata adevarata fata. Ca niste razboinici tacuti, niste ninja desavarsiti. Dar sa le aratam, noi barbatii, ca suntem si noi gingasi, sensibili si mai fragili. Nu chiar, dar niste atuuri, sa nu ni se mai reproseze ca suntem barbari si badarani. 



Avem multe calitati, putem umbla la o masina toata ziua pentru ca nu porneste si la sfarsit descoperim ca nu are benzina, putem repara teava la baie, dar tocmai pe-aia care nu are probleme, putem schimba un bec, chiar fara scaun, ne ridicam pe varfuri, ca suntem inalti, iar apoi cadem, spargem becul bun, si mai cheltuim iar bani. Dar suntem buni, putem sa fim buni, dandu-le sotiilor un pahar cu apa si o aspirina cand le doare capul. Asta se traduce in, "nu am chef de futai", si noi avem solutia. Si cireasa de pe tort, sta in partea de mijloc a noastra. Suntem destepti, chiar genii, doar avem doua capete. Gingasi si fini in miscari, doar umblam cu doua oua si nu le sparge in zeci de ani, si cel mai mult... suntem modesti, ne multumim cu orice gaura primim, indiferent de marime si loc.

Si alte opinii, in lipsa fundamentului.

Da, ciudat titlul, nici nu m-am spetit sa fie prea impozant ca pana la urma doar articolul conteaza. Nu am nicio experienta ca designer vestimentar, dar sunt roman, iar asta de la natura ma face sa fiu sigur in opinii, adica sa-mi dau cu parerea despre orice. Pe langa toti "botezatii" si toti designerii, adica desenatori de carpe frumos taiate, apar eu sa critic. Moda in general nu te astepti sa o intelegi, apar niste silfide pe o scena, isi fataie bucile, pardon, curul ca o lamaie, pe scena, imbracate in cele mai macabre vise ale acelora numiti designeri, numite creatii de moda. Sau apar niste "muschiulete", adica diametral opusul barbatului tipic si prezinta si ei niste chiloti, si niste haine. De parca ai nevoie de moda pentru a stii ce chiloti sa iei. Ca am auzit ca au efect de push-up, dar natural nu mai... "push-up"? Adica daca ai pula mica, sau sanii mici, cauti orice are push-up in titlu. Si asa apar linii intregi de chiloti, indeplinind rudimentarul scop pe care il indeplinea si cand nu erau asa ridicati in slavi, cand erau puse in jurul corpului. 



Acum este moda cu Converse, cu tenesi. Cand se faceau la Dragasani tenesi, alegand sa-i porti, era clar ca fluturasul de salariu era mai usor ca porumbelul pacii, si era de prost gust sa porti "tenisi". Acum daca sunt semnati Converse, sunt de moda, sunt cul, sunt o scula in a-ti proteja picioarele. Si de la niste carpe de niste 20 de lei, ajungi sa dai multe sute de lei (noi), doar pentru acele carpe la fel de cusute cu ata normala, dar cu o stea si scris Converse. Mai sunt si altele, din aceeasi categorie demna de "respect", dar ajunge doar capitolul asta. 

Acum, la moda este sa te iei de cocalari, ca sunt asa si pe dincolo. Nu ca le-as tine partea, dar nu vad diferenta dintre ei si acesti "la moda". Aia sunt cu sclipici, cu bling bling, astia sunt cu ochelari in cluburi si pulovere cand afara sunt 25 grade. Nu mai descopera nici capul siretului, iar incaltarile sunt cat sa epateze. Cocalarii cu lanturi la gat, parul aratat mirific pe pieptul relevat de camasa descheiata, astia cu parul creasta facut sau dat pe o parte din fata si zeci de bratari la maini. Nu inteleg moda, dar stilul macar am o vaga idee despre el. Iar asta nu e stil, este stilul adolescentilor tarzii, copiilor fara copilarie. 

Linii mari, pentru idei subtiri.

Noi ca oameni, am evoluat, am ajuns cu capul mai sus de membrele noastre si cu inteligenta ceva mai impunatoare in toata jungla de pe pamant. Si asa, dupa ce am terminat noi evolutia, am ajuns sa spunem ca ne gandim la arta. Normal, ai terminat o munca grea, nu te indopi sa te urci in pat cu burta-n sus, ci te pui pe gandit si incepi sa faci ceva cam inutil, dar care sa arate ca tu gandesti. Nu arta e inutila, ci formele ei din ce in ce mai diverse si disparate.



Acum avem o a 8-a arta din orice. Nu conteaza ca intr-un secol s-a mai spus de vreo n mii de lucruri ca sunt a 8-a arta (minune), mereu cand apare cate ceva, este repede "a 8-a arta (minune)". De mult ori s-a spus de cinematografie ca ar fi arta. Bine, este arta, cu incasari care frizeaza constiinta umana logica si pragmatica. Dar e arta, la modul cum ca baba sufera la frumusete. Sa suferim. Dar de ce au filmele succes? Bine, de-a lungul timpului au fost filme chiar bune, la care te uiti cu drag si placere ca omul a putut gandi asa ceva, dar exista si reversul crunt, cu niste catastrofe de scenarii si mizerii de jocuri actoricesti. Nu ca as fi mare cinefil sau critic, dar am descoperi esenta succesului in marile filme. Sa vedem, deci "Titanic" a fost ceva, si nu ma refer la vas, "Avatar" este si a fost ceva, "Star Wars" iar este ceva. Si lista poate continua. Si reteta este pe cat de simpla, pe atat de frapanta.

Un film ca sa fie bun trebuie sa abordeze o tema si pe baza ei se face scenariul. Marile succese cinematografice sunt fie niste bombe lacrimogene, fie niste hazardari SF. "Titanic" si "Avatar" sunt pe baza de lacrimogen, o poveste simpla, el si ea se iubesc/indragostesc, eventual o pun pe undeva, in sensul ca au parte de un futai cu pasiune, apoi o infruntare intre bine si rau, si finalul oarecum tragic sau oarecum cu o lacrima in coltul ochiului, dar de bucurie. Acum cu SFul este mai greu, trebuie putin gandit ca nu prea sunt tipare pentru asa ceva, dar "Star Wars" a imbinat SFul cu ce e in "Titanic". SFul vinde pentru ca toti dorim sa aruncam o privire in viitor, chiar daca nu avem imaginatie o rezolva un George Lucas sau un Spielberg ceva. Si succesul se naste din lipsa de imaginatie a omului. 

Reteta e in linii mari, dar ati prins ideea. Umflati in pene, pisati ochii la filme indiene. Nu e ideea mea sau versul meu, dar merge ca rezumare. 

Copii, doar o ploaie prea lunga

Cum asta este sezonul ploilor, si mai marii in stiri si deontologii scriu/vorbesc despre inundatii, eu sunt putin mai altfel si scriu despre darul minunat al lui Dzeu pentru om, adica acel micut omulet, numit copil. Adica omul se plictisea, au descoperit ca pula intra in pizda, si Dzeu s-a decis sa arate ca si ei pot crea viata, dar daca freaca "lampa" cat trebuie. Si copiii mai apar cu un motiv, caci mai batranii spun ca pe ploaie numeri banii si daca nu ai, faci copii. Ma, criza este, s-a spus deja si pe la TV, iar ploaie este, o vedem in fiecare saptamana, deci e logic... futai maxim pe ploaie. Rezulta, copii. Dar intreaba unu de unde vin copii. Ce ii raspunzi? Ei bine, aici am solutia. 

Cum se fac copii? 

Pai, stai sa vezi ca, deci cum spun... Ii vei spune, probabil, depinde de varsta, ca tata i-a pus mamei o samanta in burtica si samanta aia creste. Si devine copil, asa cum pui o samanata in pamant si devine planta si burtica ii tine de cald samantei asa cum pamantul ii tine de cald samantei. Sa mor, deci fata care intreaba asta sigur devine gradina botanica, doar din dorinta de a tine cat mai multe seminte in ea, sa nu raceasca de la ploaie. Sau se umple pustoaica de seminte ca se joaca cu pustiu' vecinilor de-a mama si de-a tata. 

Dar de ce cainele cand se urca pe catea da din fund si da ochii peste cap (eventual) la final? 

Pentru ca asa pune el seminte, ar putea fi un raspuns. De parca ar babatori pamantul, zici ca e un calusar si bate pasul pe loc, ca sa se asigure ca face toti pasii. 

Bine dar de ce nu scoate "insamantatorul" din catea dupa ce a terminat si se tarasc asa prin curte, unul in altul, cum s-ar spune, cu dansa-ntransa?

Pentru ca apoi se bucura ca va creste un pui de catel din samanta aia si asa se bucura ei. A dracu' bucurie si asta, mai ales pt catea. Pentru cateva secunde/minute de placere intensa, mai taraste si animalul ala dupa ea, de parca si-ar fi luat gigolo si sot intr-unul singur.

Hai pustiu' si fetita, a venit barza, tac-tu e un zoofil ordinar, sau ma-ta e una de care nu se atinge tac-tu si gata. Ce seminte, ce povesti, barza e regina in povestea ei. Si ce usor este cu barza. Dar cand ii planteaza taticul samanta in ea?

Asa, de nevoie si de timp.

Cum despre romani se spune ca sunt cei care isi pastreaza simtul umorului si cand situatia e neagra, eu acum cum sa ma dezic de la nationalitatea romana. Nu pot, astfel ca, cu o lipsa mare de chef, aleg sa pun niste anunturi tipice romanesti. Asa publicitate, asa economie, asa haz.  


"Fustele se ridica zilnic intre orele 10.00 si 14.00" - Hai, care nu s-a tinut azi de program? 
"Avem frisca batuta toata ziua." - Dar lasati-o mai usor, poate isi mai trage si ea sufletul. 
"Nu servim minori sub 18 ani." - Ai dracu' pusti, iar incearca sa ia tigari gratis si bautura cu bani.  
"Lenjeria de corp nu se schimba!"  - Deci stia bunicu' ce stia cand o tinea cu anii pe el.
"De ce sa te duci in alta parte ca sa fii pacalit? Vino aici." - Asta ar putea fi sloganul blogului. 
"Prajitor de paine la oferta. Arde painea automat."  - I-auzi, deci nu mai trebuie sa faci focu' in fiecare dimineata pentru asta.
"Esti analfabet? Scrie-ne azi si te ajutam gratis." - Nu ca as fi critic, dar cam au banii daca pot ajuta jumatate de Romanie. Pardon, doua treimi, sa nu se simta unii dati deoparte.  

Romantismul lui Eminescu, inexistent ca 31 februarie.

Acum ceva mai de generalitate. Ca tot suntem toti niste oameni cu pretentii, care spunem ca oferim maxim, dar vrem maxim, azi am un pitic pe creier cu ceva. Nimic grav, doar ce inseamna sa vrei, sa nu stii ce vrei, sa nu ceri si apoi sa te vaiti ca nu primesti.  



Sa le luam in ordine cronologica, ceea ce se vrea este romantism de la barbati, de catre femei. Prea se spune in ziua de azi ca barbatii gandesc doar cu un organ (recte pula) si ca nu mai stiu sa rasfate o femeie, sa o faca sa se simta bine si fara 1-2 numere la orizontala. Cam asa o fi, dar sa continuam spre capitolul doi. De fapt femeile nu stiu ce vor. Cand gasesc unul mai sensibil, cu ceva romantism in el, care nu cauta doar gaura dintre cracii lor, atunci o dau in diverse si cauta unul mai "macio". Deci nu prea stiu ce vor ele asa in general, dar stiu sa ceara. Dar nici ce sa ceara nu stiu, pentru ca vor ce este in filme, dar in realitatea vor sa pice ca o ploaie de vara, mult, repede si schimbator. 

De fapt ele nu cer romantism, dar le place sa viseze cu ochii deschisi la telenovele proaste si filme indiene. Romantic cica era Eminescu, dar oare asa sa fii fost? Dar de ce nu primesc femeile din ziua de azi romantism? Din simplul fapt ca isi pun picioarele in sus de la primul suc, de fapt prima iesire in club, ca peste parc sarim. Este de prost gust in actualitatea noastra sa obosim in parc, mergem sa stam pe doua sucuri, vreo patru ore in club. Apoi ametite bine de alcool si ceva pastile le futi mai usor ca pe o gaura din perete. Si daca tot au comis-o asa frumos de la prima iesire, nu e frumos sa se dezica la urmatoarea. Nu spun de majoritatea, spun de toate -10%, scazute asa, ca unele poate mai stiu sa se plimbe in parc sau sa bea un suc la masuta, la vreo cafenea, deci 90% sunt futabile din prima. Astfel ca ai toate sansele sa-ti falfai portofelul prin fata lor, sa baleasca precum muritorii de foame la vitrina si apoi cu doua sucuri sa te faci de pizda. 

Ca ce am scris este dur, o fi, dar demonstrati ca nu este asa. Daca Eminescu mai traia acum, nu mai era romantic, era doar ala care futea cele mai multe fete pentru ca pur si simplu stia cum sa le fraiereasca. Nu veti primi romantism atata timp cat nu veti cere/dori. Nu vine vreunul sa se speteasa cu buchete de flori, declaratii si povesti romantice, daca voi nu dati vreun semn de dorinta pt asa ceva. Filmele indiene "este" tari rau, dar nu sunt realiste. Fara futai de la prima iesire, fara multe, si atunci toti se emancipeaza. De ce sa gandeasca barbatii cu creierul, cand pula ii ajuta asa mult? Chiar fara logica.