Austeritate peste tot

Daca peste tot se aude doar de austeritate si masuri anti-criza, asa se iau si pe aici. Scurtez obiectul, pastrand posibil esenta. Acum, la modul serios vorbind, masurile anti-criza, logic mi se par a fi luate inainte de criza, nu cand noi colcaim in ea mai ceva ca viermii intr-un cadavru in putrefactie. Dar cum nu sunt in materie sa discut, ma abtin. Ce vroiam sa spun? ...


 - Cum bancile se jefuiesc pentru bani, iar oamenii au din plin nevoie de asa ceva, surubelnita de la Praktiker fiind prea scumpa, eu vreau sa ajung la performanta de a jefui o banca cu o agrafa de hartie.
 - Dragostea-i pura, simtita de inima, neputand fi exprimata perfect pe gura, ea-i o poezie, in strofe vechi din modern asezate pe hartie, fara ea nu respiri, ea te duce la fericiri. Ma, eu zic ca oxigenul e mai important sa respiri. Nu poti trai fara dragoste? Ia incearca tu sa traiesti fara mancare, vedem, poti? 
 - Nu am inteles niciodata lenea, si cred ca este un cuvant, de fapt o scuza sub forma unui cuvant, care ar trebui scos din vocabular. Nu exista decat interes, auto-suficienta, dar nu lene. Mi-e lene sa scriu? Nu, de fapt nu am niciun subiect, iar cele pe care le am nu-mi plac nici macar mie intr-atat incat sa le pun aici. Mi-e lene sa ma trezesc? De fapt nu am niciun interes care sa primeze in fata somnului. Mi-e lene sa... ? Nu, doar ca alte lucruri sunt mai importante. Sisteme piramidale si aici. 

Socializati

"Sunt micuțul vrăjitor, și țip de pe covor", vreau printre vorbe să zbor. Cred că nu ar fi de bun simț să încep cu o întrebare, dar încă nu știu toate bunele maniere, iar ce doresc să știu este, "Tu socializezi?", tu, orice cititor. Acum ți-ai dat răspunsul, presupun că e "da", având deja în minte toate acele siteuri de socializare pe care ți-ai făcut cont de-a lungul timpului din dorința de a vorbi cu cineva, de a vedea cum este, sau doar pentru că din jur și-au făcut cont toți și toate. Dintre aceste portaluri de comunicare, mai cunoscute și pe la noi sunt "cartea feței", "salut cinci", "spațiu' meu" și aș include și "tu.tub". Puțin sarcasm ar părea, la adresa numelor lor, dar de fapt este o traducere în română a lor. Poate nu toți cunosc limba “dulce și armonioasă” a englezilor. Ce fac aceste siteuri? Eu le caracterizez ca fiind de o pseudo-socializare, căci în timp am uitat cum se face cu adevărat treaba aceea cu vorbitul, cu comunicatul. 


Desigur, mai există plimbarea în parc, locul ăla care nu-i doar pentru chiulit, ci este peticul de verde între betoane. Bucureștiul e viu, adică poluat și bolnav, supraaglomerat, ca o doamnă cu prea multe haine în garderobă, dar trage să trăiască, neputând fi înlocuit cu replica din "a doua viață". Lumea este periculoasă, poate o tanti scăpa un ghiveci de  flori în capul tău, sau se mai prăbușește o fațadă de bloc, dar tot poți spune: “Zgârieturi? Trec până m-oi însura.” Moda conturilor care apar pe internet promovând ideea de, “hai să ne strângem mai mulți la un loc, să pornim un curent”, aici mi-am pierdut simțul logicii și o las să treacă, încercând să prind eventual valul doi. Dar din ce am auzit ar fi simplu să te integrezi în așa ceva, doar un cuvânt maxim trebuie ținut minte și nimeni nu se supără dacă îl tot folosești, iar acesta, perla din scoică este, “mumos”. Învață-l, scrie-l. Totul este mumos, dar tot nu am înțeles ce înseamnă mumos.
 

Nicio clasa, ca CFRul

Lumina este redusa in intensitate, doar umbre si un decor clar-obscur, siluetele oamenilor prezenti se vad pe perete, miscarile lor ample, si fumul ce se ridica din tigarile lor fumegande mai anima atmosfera. Doamna chemata special pentru aceasta ocazie isi aseaza scaunul cu grija, parca prevazatoare de subrezeala vechilor piese de mobilier. Isi aseaza si esarfa peste bratele mari, lungi, pe cat de lungi pe atat de groase. Un aspect neingrijit, parul slinos, din ce in ce mai rar, dar vopsit in negru ar trebui sa-i dea un aer de mister, dar acum ii da un aer de duhoare. Isi potriveste mainile pe masa, ritualul este gata sa inceapa, isi dau cu toti mainile, ea priveste catre tavan, parca incantand ceva. Minte bine, sau chiar se pricepe, intra in transa, horcaind in acel moment ca sunetul scos de un animal salbatic. Isi indreapta privirea catre toti din jurul mesei, ochii parca au capatat o lucire ciudata, din ei sar scantei, trecand de la un om la altul, cercetand, parca un interogatoriu in ton sobru, mortuar. “Bunicule, esti aici?”, vocea barbatului mai batran rasuna in camera. Niciun raspuns, doar cea aflata in transa ia un medalion, ii imprima putina miscare, si incepe sa-l plimbe pe tabla din fata ei, formand raspunsul, “Da, eu sunt.” Respiratia taiata, un nod in gat celor din prejurul mesei, medalionul se mai plimba pe cateva litere, minutele trec si o propozitie mai apare... “Daca spiritele sunt asa puternice, de ce nu scriu cu pixul pe foaie raspunsurile?”

In cadrul sedintelor de spiritism, cel putin la modul de stereotip cum sunt prezentate in filmele americane proaste, spiritismul se face cu niste oameni, o tabla si un medalion. Dar daca fantoma tot posedeaza pe cineva, nu mai bine invata sa si scrie? Hai ca nu au murit toti cei chemati pe vremea cand scoala se facea cu vaca. Aici mi-am pierdut logica, adica astia pot transcedenta timpul si spatiul, spiritualul si miticul, dar nu stiu sa scrie fraze, sau macar cuvinte pe o foaie? Trebuie sa scrie trecand de la o litera la alta?

Barbatii si pragmatismul lor

- De ce nu vine Iisus pe Pamant?
- Ca nu a gasit tata-sau o fecioara in care sa-l trimita, ca prima data.

E o gluma slaba, dar nu-i asta ideea, ci cum afla Dumnezeu ca o femeie e fecioara? Presupun ca in calitatea lui de atotvazator este ca la cabina de proba, nu e voie cu camere, nu e voie sa tragi cu ochiul. Deci, presupun ca nici in timpul actului de dezvirginare Dumnezeu nu are voie sa se uite, ca doar nu e un voyeurist atotpervers. Asa ca, cum afla Dumnezeu ca o fata/ femeie nu mai e virgina? Daca El a creat toata lumea si tot ce exista, el ne-a insuflat si educatia, inteligenta, iar parte din aceste doua lucruri este si logica. Dumnezeu este barbat, ca doar a fost inventat de barbati, asa ca fiecare barbat a mostenit logica Lui, iar acum eu consider ca am aflat-o.

Intr-un dialog, comentand eventual prezenta unui grup de femei (pe care ei le cunosc) de prin preajma lor, doi barbati vor comenta la modul urmator:
- Care din astea e virgina?
- Pai, Emanuela, Camelia si Alina. Restul au fost pangarite de mult de vreun “bastonul” vreunui “maresal”.
- Dar Maricica cum de nu mai e?
- A, pai aia a fost cu unchi-su, adica s-a dat de mica la asa ceva. Cica a stat cu unchi-sau si matusa-sa pana la 18 ani, si au babardit-o de mici, cred ca in grup.
- Uau, nu ma asteptam. Dar alea, restul, de ce mai sunt virgine?
- Pai sa vezi, Alina este de moda veche, asta vrea neaparat tinicheaua pe deget ca sa suga cu gura de la mijloc ceva. Si ca sa o iei pe asta o tura e scump, costa actele, costa veregheta, costa prea mult, nu se merita. Camelia... e, pe asta o iau eu, ma doreste, dar inca nu stie. Si Emanuela nu o vrea nimeni, e prea barbata, asteia ii trebuie unu’ orb.
- Si restu’ toate s-au... ?
- S-au... de mult.

Asa o face si Dumnezeu, cu Sfantul Duh, la o eventuala discutie?, ca tot el a coborat si in anii Fecioarei Maria.

Pe ei, pe... istoria lor

Azi ma incearca un sentiment de patriotism, (parca) imi place ca sunt roman, dar noroc ca ma trezesc repede, si scriu ceva, inca ceva, doar asa, sa fie. Scriitorii nostri au fost mari si sunt. Sau doar au fost, ca intre timp au trecut la cele sfinte, dupa cum multi ar spune. Iar ei, scriitorii, in versuri sau proza au vorbit de voievozi, domni, si alti conducatori din istorie. Si prin scriitori ma refer si la istorici, la poeti, la toti care au pus cerneala pe foaie cu un scop. Si din ce au scris a rezultat o istorie viteaza a romanului, neinfricat in lupta, ce nu lasa dusmani sa-i cotropeasca tara. Ei bine, asta era valabil pe vremea lui Stefan cel Mare sau Vlad Tepes. Chiar si imul national, "Desteapta-te romane!" este presarat din plin cu momente de maxima glorie a romanilor. Iar noi inca din scoala, la maturitate, si pana la batranete traim cu ideea ca "de-aia nu a fost invadata Europa de Imperiul Otoman, ca am fost noi aici", sau ca "de-aia e Vestul mare acum, ca noi am dus greul tributurilor si razboaielor cu hunii si bastarzii din Est." Dar cat din toate acestea este intr-adevar asa cum le-am consemnat noi in Istorie? Cum se face ca sarim sa aparam tara, sarim ca "lupii in stana", dar am stat atatia ani sub comunisti si acum regretam? Sau incepem, am inceput sa ne complacem intr-un trecut facut de noi? Nu zic ca cei dinainte nu au fost viteji, au fost, asta e sigur, dar nu suntem, nu am fost, si nu vom fi toti asa. Dar ne placem sa ne vedem asa: "Nu conteaza cum ne vad strainii, noi suntem viteji, suntem aici de secole, si nu ne-a cucerit nimeni". Este cliseul vitejiei romanului, ne place sa ne privim asa, e placut, e reconfortant, dar de fapt ne lipseste ceea ce credem noi ca ne caracterizeaza.

Efectul dioptriilor lipsa

Da, eterna si fascinanta Romanie, doar inca o poza la numarul deja mare de cazuri exagerate de prostie. Dupa cum se vede, ale dracu' cabluri, repede mai intra la apa. Sau o fi de la frig, se contracta.

Daca as fi... crestin

Înainte de toate trebuie să lămuresc ce înseamnă un creștin. Este acela asociat cu sectă oficială numită creștinătate, derivată din numele lui Iisus (Hristos), care se închină Domnului și care respectă aceste canoane vechi de mii de ani, îmbunătățite pe parcursul anilor. Practic, creștinul îl recunoaște pe Iisus drept zeul suprem, se închină lui urmând o religie lăsată în urmă după dovezi istorice și idei filozofice. Deci, pornesc de la a fi creștin.


Aș pupa icoane zilnic, făcându-mi cât mai multe cruci când trec pe lângă vreo bicerica, poate fix în momentul ăla Dumnezeu mă vede și pune acolo la lista mea un plus că nu am ratat nicio biserică. Parcă aș fi la un joc de genul shooterelor, unde trebuie să împușc tot, doar că aici trebuie să mă închin la orice două bețe puse unul peste altul la unghi drept și să pup orice icoană văd în cale, întrebând din timp, “sfințită?”, iar eventual o persoană din jur să-mi spună, “da, este de la Mănăstirea X”. Nu va mai conta că este sau nu sfințită, doar simpla prezența a ei într-o mânăstire îmi confirmă faptul că harul divin a atins-o. O iau la pupat, de parcă o iau la limbi mai repede decât ia un bărbat o pizdă, dar neîncercând s-o excit, doar să o “divinizez”.


Făcându-mi împlinirea cu icoane și cruci, pornesc cu dreptul înainte, respectând postul uitându-mă cu jind la câte o friptură așezată leneșă pe farfuria de lângă mine, unde stă o persoană pe care o doare-n pulă de religie sau post, și o savurează cu zgomot, răsucind cuțitul moral în rana deschisă de postul meu. Dar savurându-mi legumele mele, cu aromă de tocană cu carne și parfum de mici cu muștar mă simt mai creștin ca oricând, am rezistat tentației. Vreau să fut ceva, mă bag lângă femeie în pat, îi pun o mână pe țâță, încercând să o anunț că vreau găurică, dar ea se face că nu simte. Eu insist, doar nu o fi așa nesimțită, că dacă e, apăs pe ambele butoane. Se întoarce către mine cu un rever de stânga, cu voce răstită mă anunță că e post și că nu pup futai, că ne vede Dumnezeu. Mă întorc vădit cu fața la perete, mi-aș da pumni și palme că am religia asta, dar de, mă vede Dumnezeu și zice că sunt nesătul și mă lasă doar pe preșul Raiului.


Punct!

Idei de Februarie31

Toti lauda geniile, dar in special pe cei care nu au asa inclinatii, insa prin munca ajung sa dobandeasca ceva. Insa adevarul crunt si mai bun este ca geniile se nasc cu talent, iar cei care muncesc sa compenseze reusesc cel mult sa fie medii pe un domeniu. Talentul aduce geniul, munca aduce restul din final.


Noua moda mondiala in viata reala este viata. Adica sa fim mai sanatosi, sa traim mai mult, adica sa ne tratam si sa supravietuim printre crize si alte de-astea. Bine, frumos, adica daca mori sa nu o faci suferind, dar ne tratam sa traim de dragul de a nu muri, sau traim de dragul de a trai. Cand unii nu fructifica toti cei 60-80 ani din viata, altii mor mai repede, neinteresandu-i ce se intampla daca sunt mai sanatosi. Pana la urma conteaza daca mori sau traiesti la 40 ani? Conteaza doar sa folosesti fiecare an, deci viata lunga si monotona este inutila, si pentru Pamant si pentru toti cei din jur. Da, ne doare cand moare cineva, dar realitatea este ca ne triem precum reciclarea. Cine nu foloseste tot din viata, dispare treptat.

Monolog in doi

- Cine este Iisus Hristos?
- El a fost Fiul Fecioarei Maria.
- Cum adica “a fost”? Nu mai este?
- Nu, ca a murit, ca si bunicu’ a fost in viata, dar acum nu mai este. Desi... cu o sedinta de exorcizare se rezolva.
- Bunicu’ tau e diavol?
- Nu prea, nu e de levăl mare, este doar un fel de strigoi, cu o sedinta de spiritism il aducem in “este”.
- Si totusi, cine a fost Iisus?, s-o luam si asa.
- Practica cea mai veche meserie din lume, era un tamplar cam sarac din Israel.
- Si ce a facut el?
- Tocmai ce am zis, “tamplarea”, adica facea mese si scaune, si pana la urma la Cina cea de Taina tot pe jos au stat. 

- Ce sunt icoanele?
- Postere playboy pentru calugari si preoti. Sau o aparenta conexiune intre om si Dumnezeu.

De duzina...

Daca nimic nu merita atentie dar sinuciderea e grea, traim mult de dragul de a trai.


Daca greselile mari nu se iarta, fac mai multe mici sa se elibereze pacatul.

Daca increderea se castiga greu, atunci nu ma mai chinui, ca sigur o voi pierde.

Daca numesti constiinta chestia care te trage in jos, taiei sforile sa se duca.

Daca rautatea e gratuita, atunci sa ne umple buzunarele cu ea, sa nu se termine.

Daca prieteniile se leaga si se desfac, atunci sa folosim timpul sa nu le mai legam.

Daca geniul are talent, opriti-va din munca cei care vreti statut de geniu.

Daca fiecare soldat are in ranita bastonul de maresal, ce de capete a pierdut Romania in linia I.

Daca sfarsitul lumii e prevazut de multi, lansez o bomba atomica suprema sa surprind.

Daca a copia este cea mai buna forma de a flata, atunci ce de flatari sunt pe tot internetul.

Daca dupa sex doar omul simte tristete, eu vreau sa fiu porc, macar orgasmul e lung.

Daca lista mea nu e completa, e clar ca nu va fi ultima, si asa nu are sfarsit.

Jigniri dulci -3-

Din seria de "jigniri dulci", astazi mai incep o lista, doar asa, sa treaca timpul. Cum bine se stie, aici nu se dau bani, deci nici o placere imensa, starnita de bani, nu am sa ma rasfat zilnic cu ceva scris. Ocazional am cate o idee buna, in rest rulez tastele pe undeva pe la pseudo-interesant, vezi cazul de fata. Nu voi vorbi de versuri azi, doar de expresii frumoase, dar pe aceeasi tema.

"Esti un nefutut." - Asta se aplica si la femei, de obicei fiind fraza cea mai folosita de lume. Vezi doua femei ca se cearta, clar nefutute, vezi unu' nervos sau enervant, clar nefutut. Ca de, in viziunea majoritatii, daca esti mancat, e bine, daca esti baut, e bine, daca esti futut (sau futi), e bine. Deci, daca mancare si bautura gasesti, toate problemele tale zac in nefutere, deci nefutut.

"Esti un frustrat (cu valente in, "esti un complexat)" - Deci clar, iti dai cu parerea si iriti, ai o frustrare, nu vrei sa faci ceva, ce toti fac, esti frustrat. Nu exista opinia ta sau idei proprii, doar frustrari adanc infipte, dar de care tu nu ti-ai dat seama. Vrei sa pornesti ceva pe cont propriu nu se poate, esti doar un frustrat care nu are succes in viata si vrea sa isi etaleze frustrarile. Om complexat nu exista, doar oameni care nu au fost atentionati ca exista frustrarile/ complexele.

"Esti un porc" - Cel mai des spusa de femei la adresa barbatilor, crezand ca daca ne compara cu un animal semi-domestic, careare doar scopul de a manca si fute (pana e castrat), ne vor aduce la un nivel de deplangere personala incat sa ne luam zilele. Nu, niciun barbat nu tresare la asa asemanare. Atentie, am zis barbat, nu "fetite" frustrati si nefututi. Eu as zice la asa replica, "da, sunt un porc, dar cu orgasm de 30 de minute, baga-ti-ai unghia in gat."

"Esti grasa." - Asta la femei merge, ele fiind gata sa-si curme suferinta provocata de replica cu o savarina zemoasa. Un barbat niciodata nu va fi afectat de asa comentariu, mangaindu-si eventual burta si spunand, "da' eu ma simt bine." Si cu asta se incheie incercarea de a-l jigni. Spune-i asta unei femei si te lingi pe bot de "bucatica".

Dar printre toate replicile posibile, exista persoane care sunt impasibile la asa comentarii. Trateaza cu indiferenta orice referire la statutul lor. Ei bine, acei oameni sunt cei care au citit "Jigniri dulci". Profitati si incepeti lectura azi.

via Telefonu'

Vazut, placut

Și tot o inspirație de natură iubitoare, direct din fântâna gândirii. În mod normal, bărbaților normali le plac femeile, și la modul că le-ar vrea pe toate. Asta spune totul, că este verișoara/ sora soției, soacra sau șefa de la serviciu, tot femei, și un bărbat le place pe toate. Dar ajunge să iubească doar una, care îi este rând pe rând, iubită, logodnică și poate într-un final soție. Și totuși ea a fost tot o femeie care i-a plăcut, până să înceapă s-o iubesc. Și dacă se despart, devine doar o femeie pe care o place, sau asta încearcă să se mintă că face, că vrea doar s-o placă.

Euro.pe.an

Viață se strângea în jurul său ca lațul în jurul gâtului unui sinucigaș, greutățile creșteau în gravitate, apăsau umerii încă tineri prea rău, decizia era la un pas de a fi luată. “Plec din țară”, își spune într-o dimineață omul, trezindu-se cu câteva ore înainte de ivirea zorilor, grijile nelăsându-l să doarmă. Peste o săptămână își făcea deja bagajul și se urca în primul tren către locul de unde plecau autocarele către alte țări. Familia și-o lasă în urmă, privind scurt către ei, dar sperând la un viitor mai bun pentru el și pentru ei. Acum privirea îi era în față, doar înainte, zâmbetul scurt schițat pe față, și optimismul din suflet și minte. Ajunge la destinație, se urcă în autocar și pleacă. Peste câteva țări călătorește, o țară europeană alege și acolo începe să muncească. Vin și câștigurile, banii sunt frumoși, mai mulți decât a văzut vreodată în viață lui, dar simte durerile spatelui și bătăturile palmelor îl ustură mai rău decât îl usturau în țară. Dar strânge din dinți, o face pentru familie își spune zilnic. Și trec anii, nu prea ajunge în țară, doar strânge bani, mai ajunge și pe la femei, că doar de, își mai zice în gând, “sunt bărbat, am nevoi, dar când ajung acasă îi spun soției”. Și trec anii... 

Soția se împrietenește cu vecinul, copilul deja îl vede ca pe un tata, îi mai aduce bomboane și jucării, totul este frumos, cel puțin prin ochii puștiul care acum se maturizează, treptat, dar cu lecții învățate doar de la vecin și mamă sa. Amintirile cu tatăl se sting treptat, știe că este plecat, dar nu știe când revine, dar are bani pentru haine, și vede plicurile primite de mamă în fiecare lună. Vecinul se simte bine cu soția celui plecat, deja nopțile sunt mereu petrecute împreună cu ea, devine o figură tot mai puternică în viața băiatului, și chiar îi place de această familie semi-abandonată. Soția încă se gândește la soțul ei, dar totuși vrea și ea pe cineva aproape, găsește scuze pentru fiecare acțiune de-a ei, tot îi plac banii veniți lunar, însă vrea și afecțiune, vrea... “un pic mai mult”. 

Munca se termină, muncitorul de peste graniță se întoarce acasă. Își reia familia, puțin schimbată, dar nu dă atenție detaliilor, își spune iar în gând că pentru ei a făcut-o. Fiul îl recunoaște, încă, dar nu se știe cât de bine. Relația soției cu vecinul se încheie, și parcă totul a revenit la normal. El nu-și spune aventurile, ea ascunde idila, și totul este de o fățărnicie totală, dar ei se mint că sunt fericiți. La petreceri sau întruniri cu mai mult de două persoane, el se laudă de cum a fost pe acolo, de ce a făcut și cât de amărâtă este toată țara pe lângă ce a văzut pe unde a fost. Și povestește cu atâta plăcere de parcă ar vrea să fie tot acolo, parcă și banii încă îl tentează, dar înșiruie povești despre autostrăzile lor, despre cât de superiori sunt și cât de mici și proști sunt restul, încercând să nu uite ce a văzut. Și mulți ani de stat în țară el va continuă să spună despre ce a văzut, comparând tot ce e aici cu ce a văzut el acolo. Un șoc cultural pentru el. Și anii trec... 

Fiul, deja matur, pregătindu-și mașină de plecare, mai revine puțin lângă tatăl său la masă de lângă casă. Îl privește din profil, tâmplele albe îi iau privirea, îi revin amintirile. Se uită la ceasul său scump, își spune că ce este, este si datorită tatălui său. Slujba bine plătită, câștigată prin educația primită pe banii făcuți afară de tată. Totul a început cu plecarea aceea. Dar acum își privește tatăl, trage aer în piept și-l întreabă:
 - Tata, tu ce ai realizat, sau ce crezi că ai realizat în viață? Cum te-ai caracteriza?  
 - Bătrânul privește în gol, se gândește și un răspuns scurt formulează, “sunt un Euro.pe.an”.

Fantana vorbirii

Cum omului ii sta bine cand daruieste si ajuta, acum chiar sunt un om, adica genul ala de animal pseudo-dezvoltat(evoluat) care stie sa scrie si sa citeasca. Din moment ce scriu, e clar ca-mi si citesc textu’, deci sunt om, o concluzie care de altfel ma bucur ca am tras-o, mi-am gasit si eu rasa cu care sa ma aseman. Si acum daruiesc ceva din prea plinul inteligentei universale a ganditorului parasit de simtul ridicolului. De fapt, ma plictisesc, vreau sa ma amuz, scriu aceste lucruri de mai jos, si eventual ma amuz la vreun comentariu. Un articol mai profund, pe alta data, acum doar de intrare in lumea umanitatii. Replici de agatat, scoase din fantana nesecata si nepoluata a gandirii sau a vorbirii. Si iata cum izvorasc ele...

- Ai o sora geamana, nu-i asa? M-a fermecat mai devreme - Ei, inteligentule, din toate cuvintele, tocmai astea cateva au iesit, trantind total discutia. Ai pus-o daca dai peste triplete. Deja ai baut cam mult, sau doar nu ai alte directii de agatat.

- Dragostea mea fata de tine e ca diareea, nu o pot tine in mine. - Ehe, si uite cum fuse, fuse si se duse si unica sansa de a fute ceva la ceas de seara, dar de, te pui cu toti cautatorii de scatofile din lume? Nu, ii lasi liberi, pentru amuzamentul celorlalti.

- Arati mai bine decat mana mea. Prestezi mai bine de asemenea? - De futut nu se mai pune problema, macar printr-un mod subtil sa te faci si de ras, pardon, sa te numesti labar pe fata.

- Imi dai si mie un autograf cu numarul tau de telefon? - Nu, aici e chiar bine, doar ca mai mult ca sigur fata in momentul ala, ca o coincidenta milenara, si-a uitat nrul, pixul sau telefonul acasa. Universul asta, joaca feste mereu.

Hai mai direct: - Ma, io te plac, tu ma vrei, io te fut, tu ma uiti. - Asta e asa, cand nu ai fardul de a doua zi la tine. Duduia se descurca bine cu coltul posetei sau directa de stanga.

Iisus a lansat moda

Că religia e ceva cu multe subînțelesuri și multe ascunzișuri, o știm cu toții, cel puțin nu ne mai chinuim să o înțelegem, chiar dacă nu știm totul. Dar dacă ai mult timp liber, așa ca mine, începi să te plictisești și să te întrebi. Și normal, ce poți să te întrebi, când toți se iau de criză, când se iau de prostie, îți rămâne să te întrebi de religie. Și ce monolog interior începe, Raiul și Iadul se dezlănțuie, de fapt nu prea. Mi-a luat vreo 10 minute să concep următoarea mare bombă de gândire.

Dacă a te sinucide e păcat, cum bine se mai spune prin alea 10 porunci, iar biserica (împreună cu preoții) o spune așa de des, atunci, nu cumva biserica își reneagă propriul întemeietor? Dacă un om se urcă într-un tren care știe că va deraia și toți vor muri în chinuri, o dată cu el, atunci se consideră sinucidere. Dacă alt om (că celălalt a murit în tren) se urcă pe un bloc să repare acoperișul, și de acolo știe că va cădea și când jos va ajunge se va face o chestie cu organe și mult sânge, atunci se numește sinucigaș. Dar Iisus că știa că va fi torturat, pus pe o cruce, se va chinui, va trece prin momente extrem de dure, și în final își va da duhu’ pe crucea ridicată în aer ca un obelisc, se numește tot sinucigaș? Nu, normal că nu, pentru că apostolii, sau cei care mai erau pe acolo, au făcut ca o ședință de spiritism, doar că fără tablă de chemat suflete, ci cu multă băutură, și au căzut de acord ca să spună că ce a făcut Iisus se numește... jertfă. Și gata, iată întâiul jertfitor pentru voi păcătoșilor. Asta da publicitate. Să-ți bagi unghia în gât Bote, Iisus a lucrat mai frumos aici.

Dar mai rămâne o dilemă. Dacă tot știa Iisus că va trece prin toate astea, înseamnă că prevedea viitorul. Dacă știa viitorul înseamnă că a văzut și că peste mii de ani, și alte câteva popoare moarte, vom reveni la obiceiurile din vremea lui, ba mai rău. Și atunci, trecând prin atâtea, îl putem numi și întâiul masochist din istorie? Exagerez, nu? Bine, întâiul masochist sinucigaș din istorie. Și când mai gândești puțin, și îți dai seamă că mai vine o data pe Pământ, probabil tot pentru vreo jertfă, înseamnă că i-a plăcut cum l-am tratat prima oară.

Jigniri dulci -2-

Si desigur, cand ceva iti face placere, atunci revii la acel lucru. Acum este vorba de ideea "jigniri dulci", dar mai schimb putin, nu doar orientandu-ma asupra femeilor, ci a tuturor categoriilor, dar treptat, pe rand. Asta o noua portie, va intra cu noduri garantat, dar o explicare mai buna de atat nu veti gasi nicaieri.

"Eu bag pula, tu scoti copilu'. Ce faci fa muisto, esti neam cu Josefini?" - Versul poate suna dur, dar sub o forma retorica, textierul a gasi modalitatea perfecta de a-i face un compliment iubitei, observandu-i darul de a face trucuri, si de a jongla cu orice intr-un mod frumos.

"Ai pula prea mica sa futi, freaca-te de covor" - Aici este un mic tutorial oferit gratis ascultatorilor mai putini dotati, desigur scapandu-i astfel de grija, "oare e prea mica?". Dar se refera si la starea materiala, adica la materialul de care sa te freci, un covor, pe cat de banal, pe atat de bun.

"Si-mi bag pula constient in generatia McDonald's" - Aici poate parea vulgar si violent, dar se preocupa de viata fiecaruia, adica a celora care mananca la fast food-uri. Un sfat, ca nimeni sa nu mai consume asa produse odioase, ca bine nu le face. Nu e vulgar, doar grijuliu fata de oamenii prea lenesi sa mearga pe jos sau sa manace ceva sanatos.

"Noi vrem sa cantam cu copii, nu sa-i futem" - Prea multi cantareti pedofili sau homosexuali, astfel ca nervii se aduna si prin versul de mai sus transmite un mesaj puternic, recte ca, nu toti sunt pedofili, si ca politia sau autoritatile legale ar trebui sa ia anumite masuri fata de copii batjocoriti de muzicanti.

"Sunt de moda veche, voi va futeti in cur, eu inca ma fut in pat" - Problema mare cu acesti "inversi", care se ard pe la spate mai des decat se aseaza pe scaun. Mesajul este puternic, sa luam atitudine, exhibitionismul, excentricii nu sunt cei de urmat. Nu instiga la violenta, doar la pus mana pe furci si coase pentru purificare.

"Ma numesc idealist, vreau o lume mai buna, dar imi fac poze cu casa ta cum arde sub clar de luna" - Ultimul comentariu, prezinta in versurile de mai sus artistul o lume plina de superficiali si mincinosi, care vor bine, dar il fac prin rau. Casa arde si vecinu' da bip la pompieri. Ii trateaza dur pe acesti fatarnici, dar nu le scapa inca nimic pe gat, doar le scoate in evidenta minciuna.

via Telefonu'

Pledoarie pentru inspiratie

Si Eminescu spunea "e usor a scrie versuri"
"Cand nu ai ce spune" in randuri
Acum problema este alta, de alta natura
Prea multi se cred poeti, dand tare din gura
Si daca le ceri o rima pe loc
Poti astepta si ani, de auzit nu o auzi deloc
Dar ei au nevoie de liniste, sa aiba inspiratie
Ca de, spun ei, e greu sa faci o poezie.
O fi, ca usor nu e, dar nici atata importanta
Ca Eminescu a scris mii de idei
Depinde ce vrei, dar mai mult despre viata
Cum o fi putut el, ca doar nu era masina, nu?
Dar avea imaginatie, si il poseda talentu'
Adica ceea ce restu', cei de acu', nu prea au.

Reviste de liceu pline de rime
Fiecare sa tipe ca are ce spune
Cand de fapt o dau in iubire,
Mai ceva ca un terorist declansator de teroare.
Inspiratie e la padure, adica sta pasnica
Dar lumea scrie, parca-i moda ritmica.

Ce cititi acum nu e poezie, doar cuvinte
Puse aleatoriu in propozitii multe
Dand exemplu ca scriu fara talent sau har
Insa mai demult am primit un DEX in dar.
Stii limba, scrii versurile. Nu stii...
Mai bine cu pretentii de poet sa nu fii.
Citeste un Eminescu sau poate alti poeti,
Daca erau prosti nu ajungeau stiuti de toti.
Articol fara proza, doar in rima
Este o schimbare, primul de dupa 200
Nu spune prea multe, dar nu e inspiratia buna
Mai incerc, ma intorc si revin pe-aici
Ca de, daca te chinuie inspiratia, nu o lasi si pleci.

via Telefonu'

Renastere...

Daca... 31 februarie ar exista

Daca romantismul e o prostie, eu nu am educatia mai mare de a unui prost.

Daca arde casa vecinilor, scot pulpa de porc s-o pun la protap si pun si paie pe foc

Daca nimeni nu respecta vechii oameni si valori, numiti-ma nimeni, dar celebru.

Daca pentru inspiratie ai nevoie de liniste, atunci eu scriu fara inspiratie.

Daca norocul in viata ti-l aduce calcatul in cacat pe strada, invata stilul fluture si pluta pe spate sa-l calci inot.

Daca viata e cruda, aprind focul in carbunii gratarului s-o rumenesc bine.

Daca inveti cat traiesti, vreau sa fiu nemuritor.

Daca tot ce e bun dispare inlocuindu-l raul, ma prezint in chip de rau de la inceput.

Daca armele ucid oameni, scot o mitraliera sa fiu omul care sparge gheata.

Daca toti avem o opinie, respir usurat, avem capul pe umeri nu numai sa nu ne ploua in gat.

Daca ce aud sau vad nu-mi place, ignor din start, in final alegand sa evit sa aud, sa vad.

Daca ce am scris deranjeaza, ma bucur, este in dulce stil clasic sarcastic.

via Telefonu'

Evolutie pe 31 februarie

Nota Bene: Tin sa mentionez ceva, incepand cu “Atentie!”, ca acest post este facut atunci cand nu aveam nimic de zis, dar ma apropii de postul cu nrul 200, astfel ca abia acela aniversar va fi ceva mai important, acum critic in asta ceva ce e la moda.

A venit o tanti din America, sa se laude ca a facut 3 copii la viata ei, si ca din asta e fericita si a castigat si niste bani. Bravo ei, s-a futut pe patu’ de dragoste, apoi s-a cracanat iar sa scoata puradeii pe tunel, sa vada si ei luminita, apoi ii plimba pe la emisiuni tv unde se uita pseudo-telenovelistele, si pseudo-telespecatatorii, adica juma’ te Romanie, promovandu-i drept miezu’ din esenta vietii. Asa si?, veti spune voi, cam toti cei care cititi aceste randuri. Nimic iesit din normal, doar ca tanti aia este un EL, adica ala de s-a tot plimbat prin Romania, muierea aia cu barba si fara sani. Normal nu vorbesc asa de femei, iar barbatii ii critic mai frumos, dar cum asta nu e niciuna din cele doua stari, fac misto crunt. Apare prin ziare acest “barbatomeie” cum viziteaza el aceste meleaguri ale noastre. Acum serios, chiar daca ma plictisesc enorm stand in fotoliu la tv, cer un material cu Naomi, macar e autohton, decat cu toti parvenitii din alte tari. Noi ii dam pe-ai nostri falnici la o parte, si ii bagam pe falsii astia. La obiect, asta e o femeie, cu par pe fata si 3 copii la activ. Cu niste hormoni orice femeie are par pe fata. Bine, unele au de la natura, fara sa se chinuie.

Eu am zis ca nu am chef sa scriu, dar na, ce sa-i faci daca ei mureau si nu-l mai prindeau pe asta. Oricum, cel putin circa si ceva 1000 de bloguri au scris despre cazul asta. Guiness, luati-i premiul, nu e record, femeile fac copii de cand se stie omu’ cu sexu’ in minte, nu e nimic anormal sa faci copii dupa ce combini un spermatozoid cu un ovul. Ba e chiar indicat sa apara un MiniTu cand se intampla asta. Dar ca vine nenea asta, sau tanti asta, sa ne spuna ca dupa ce si-a taiat sanii si si-a bagat in vena hormoni pentru barba aia de pe fata, si ne spune ca e primul barbat gravid e o crunta eroare de design. E doar un experiment genetic esuat, involuat inca din scrotul lui ta-su, cand nu a stiut ce iese, barbat sau femeie. Este un balon de aer cald pentru ratingul emisiunilor de pe la noi.