Două persoane și o aspirină

Istoria are momentele ei, pline de extaz, și aici nu mă refer la regi și amantele lor, ci momentele când bărbații au dovedit că merită să fie lideri, că merită să se bată în războaie. A, nu pentru supremație sau cine știe ce captură, virginele prinse prin cine știe ce sătuc izolat erau o modă, nu ca acum. Dar ei aveau războaie stârnite pare-se de către și pentru femei. Nu știu de-astea, cu istoria, dar știu că această mlădioasă ființă, acest jandarm prin telefon, femeia, ne-a făcut să clacăm ca ramură a umanității.

Prima dată femeia ne-a convins că vârstă ei este mai ceva ca Area 51, mai ceva ca dosarele Securității și că nu e frumos să întrebi o femeie vârsta. Ăl mai incendiar subiect, vârsta unei madame îmbrăcată în straturi de fond de ten, pe lângă o poleială ștearsă de vopsea de păr peste firele-i albe, și noi nu avem voie a întreba pt a-l desluși. Departamentul de piar le funcționează foarte bine, salutăm cu respect evoluția și emascularea în masă.

Ca tot animalul, să nu comentați, că plante exotice nu vă văd a fi, bărbații sunt și ei dornici de satisfacerea unor necesități, dar o femeie sigur ne-a făcut să credem că suntem niște nesimțiți dacă ne gândim la sex tot timpul. Pe cuvânt că nu tot timpul, studii ne demonstrează că asta nu se întâmplă decât la fiecare 7 secunde, nu-i chiar des. Dar ele au reușit performanța de a înfrâna acest plăcut instinct pe care strămoșii ni l-au lăsat sub strajă.

Desigur maximul clacării vine acum, când cu o durere de cap ni se taie tot cheful de lume. Iar durerea de cap vine fix în final, când plăcerea se termină, cu voce mieroasă șoptește: "am avut eu grijă iubitule". Tot o grijă e un copil pe care nu-l doreai, venit fix când nu aveai loc de muncă, iar pe scara socială erai mai jos decât zero absolut. A avut ea grijă să capeți cea mai urâtă boală venerică, viitorul pe care nu-l dorești. Nu-ți mai da palme, acel cauciuc se ține la tine, nu acasă sau prin alte părți.

Și cireașa de pe tort este așezată de clipa când noi am sclipit. Cu o deviză ne putem mândri și noi ca homo erecți, este cea care ne gâdilă orgoliul și ne crește mândria: ”femeia și mașina nu se dau”. Partea proastă este că femeia se duce singură.

Mențiune: Articol scris pentru Teen Press.

superEroul din popor

Mă îmbrac și îmi simt hainele violate, cu toate găurile pe care le au profanate de acest obiect odios care îmi lasă o teamă în sânge de fiecare dată când îl văd. Încerc să înving gândul și să uit că am așa ceva pe mine, niște lucruri atât de folosite, prin care factorul temerii mele a trecut de atâtea ori. Nu vreau nimic pe mine sau poate o simplă togă, să simt orice briză a vântului. Ah, și ce bine ar fi vara. Dar mă abat de la subiect. Privesc la acest obiect vestimentar ca la o prostituată ordinară că s-a lăsat folosit în modul acesta de acel terorizant rece și fără simțire.

Nu mă pot gândi la altceva, văd ceva în depărtare și lucirea mă scoate din minți, nu vreau să mai continui, gândul mi-e monopolizat de acest lucru. Vârful ascuțit parcă îmi rămâne în minte mai mult ca orice amintire, ca primii pași de scăpare de problema virginităţii așa am încercat să fac ca să ating acest lucru, să încerc să-l înțeleg, de ce mă terorizează. N-am reușit, am fugit ca popă din “Povesea poveștilor” lui Creangă și mi-e dor de... liniște ca de mama. Vreau înapoi, duceți-mă înapoi, când eram fără griji. Na, că iar veni dimineața și mă trezesc din vis, dar al dracu' coșmar văd că se întinde și în realitate și într-o zi s-a întâmplat.

Îl priveam, mă țintuia cu statura-i impasibilă, iar problema persistentă care mă făcea să am nevoie de el mi se părea tot mai enervantă. Nimeni în jur căruia să-i cer ajutorul, îmi fac curaj, pun mâna pe lațul constituit dintr-o ață de cusut și prind și acul. Mă lupt, mă zbat, eu am jucat corect, dar scârba asta m-a învins în primă fază, apoi am revenit, am încercat iar, am reușit, sunt omul care a învins, am băgat ața-n ac. Ah, și ce odios a fost, faptele sunt de nedescris, cum a încercat un război psihologic, dar acum a trecut. Privesc gaura care m-a făcut să trec prin încercarea asta, o stăvilesc cu o mișcare sigură, gândesc cum o voi aborda și introduc acul, îl simt cum străpunge stratul. Ciudat, dar îmi face plăcere, mna, e ceva normal, parcă aș mai fi făcut asta. Am terminat, mă laud, am făcut o treabă a dracu' de bună, acum văd un rezultat și mai mare, am înfrânt fobia. Trebuie să semnnez în calendar, iau pixul și văd că azi e ziua de ceva casual nu sport. 'Tu-ți zilele astea, și m-am mai luat la trântă cu fobia degeaba.

Plăcerea organului

Ce este un vibrator? Da, știu, este ăla care seamănă cu ceva foarte comun atât de dorit de către femei și de către Botezatu, dar în termeni mai științifici el este cam așa: tehnic, este un obiect pentru excitarea organului sexual feminin și satisfacerea anumitor nevoi fiziologice. Bun, deci folosit de către femei, sau de către cine mai dorește, pe propriul corp, sau al altora. Pentru plăcere pare-se. Dar pe corpul altora pentru plăcerea cui? Ei bine, o tanti a demonstrat că tot pentru plăcerea organului. Înarmată cu odiosul aparat pasiv de provocat plăceri trupești, ea a, cum spunem noi pe-aici, apostat un polițist, pentru că acesta a îndrăznit să sune la ușa ei. Toate astea cred că au avut un scop bine determinat, folosirea dispozitivului pe organ, în acest caz, organul întrupat în polițist.

Acum vine o dilemă pentru mine. Nu aceea cum de a reușit o mamaie de 56 de ani să atace un bărbat în toată firea, ci alta. Tanti asta l-a atacat pe polițist de una singură, dar dacă ar fi fost soțul sau amantul acasă, ar fi ieșit acesta și l-ar fi bătut pe organ cu propriul organ, recte pula? Desigur erectă, să fie o imitație fidelă a vibratorului. În final, cum ar zice românu’: Și-a bătut pula de el.

Horror Scorpie

Taur - Na, acum doar nu s-or dezice astrele să zic eu de bine. Uite vena cum ți se umflă, dar stai calm, Sângele de taur clocotește în tine, adică mută-te mai la umbră, fierbi deja, vezi să nu dai în foc.

Berbec - Uite-o stea care îți spune viitorul. Nu, e doar un felinar ars. Scurte-ți sunt loviturile, lumea-ți spune să deschizi ușa și apoi să intri, nu să încerci să muți zidul dar tu... berbec, berbec.

Pești - Frec globul ăsta ca să-mi zică ceva și de voi, dar nu vrea și pace. El e bun, dar iar nu vă simțiți voi în apele voastre. Emoții, de-alea, de-alea, da’ eu zic că v-ați dat privați și v-ați cumpărat ocean.

Fecioară - Sufletul ți-e curat, așa am auzit, dar cum nimeni nu-l vede, toți te cred pe cuvânt că ești... fecioară. Prin fum parcă văd ceva. Stai. Aloo!, ridică mâna de pe Biblie, nu e momentul juratului acum.

Scorpion - Arid deșertul ăsta al tău. Mai pune mâna pe-o carte și învață ceva, soarta nu e așa bună mereu. Învață că totul trebuie udat din plin, la o carte de șeptică. Deshidratarea nu-i bună.

Rac - Un viitor însorit, iubirea-ți va sta în cale, fericirea e în față, tot ce-i bun acum te așteaptă. Aloo, vezi că e în față, unde fugi în spate? Vezi să nu calci în... ah, prea târziu, lasă, îi spunem “noroc”.

Leu - Și m-am trezit dupa o mișcare de retorsiune cu... ah, am greșit canalul. Viitorul astral spune că pierzi supremația, un nou lider cică apare. Dar nu mai bine lași cuțitul ăla jos cât citești previziunea?

Vărsător - Afară ninge liniștit, și-n casă... ar trebui să fie previziunea mea, dar n-am așa ceva, am fost ultimul pe liste, abia dacă devin un biet profesor de “Horrorscopie”, de a fi zodier nu mai sper de mult.

Capricorn - Din cornul ungerii cu bunătăți vine și scrierea de acum, pentru cei din zodia asta. Să vedem. Bani ai, casă ai, mașină ai, de iubit o să iubesti. Ce să mai, te-am mințit cât alții într-o mie de ani.

Balanță - Ești apostată de greutăți prea des, iar sentimentele te inundă cu prezența lor. Mai închide și tu robinetul, că îi faci o bucurie și vecinului. Ce spuneam? Nu știu, nu știu, hai la altă zodie c-o fi mai bine.

Gemeni - Uite dragă, ne-a ieșit și nouă placa cu gemenii. Ups, lasă ce ziceam, vorbeam la telefon. Necazul tău e cu iubirea, daca te îndrăgostești de tine și apoi descoperi că te-a-nșelat cu nerușinare.

Săgetător - “Să intre a 13-a zodie, că sunt în formă!”. A, eram la a doi’șpea. Zi bre așa, că mă iau cu vorba. Tu ce ai face în cazul ăsta? A, stai că nu sunt psiholog. Hm, atunci nu știu, cred că totul e bine.

Probleme de fațadă

De fiecare dată când este abordată problema vârstei la care tinerii ar trebui să facă sex, în centru se găsește o femeie bine trecută de 20 de ani. Este necesară ea ca scânteie pentru subiect, pentru că în trecutul ei a fost părăsită de masculul ei iubit pentru una bucățică de circa și ceva 17 ani. De ce s-ar duce un bărbat la una mai tânără? La modul principal este vârsta, aia de 17 ani este mai proastă, mai necizelată, îi arăți falusul și se ia la trântă cu el, pe când cea "coaptă" e atât de coaptă că deja s-a trecut din cules. Cea tânără rezistă cu brio la shot după shot de tequila, la finalul cărora cere unul scurt, nu contează unde sau cu cine, ci doar să fie, pe când găina bătrână își analizează gleznele să nu care cumva să se fi umflat, și nu se fute din picioare că face varice.

Peste 20 de ani se tencuiește atent cu alea mai rafinate creme anti-orice, de la antirid, la anti-față-buhăită și până la anti-fată-bătrână, și deși are bani, ajungând să aibă un loc de muncă bun, ea bagă toți banii în cele mai sus spuse, posibil și în pantofi care să-i întărească mușchii atunci când merge și în haine care să-i ascundă colăceii. Aia tânără este ca un tanc rusesc, dintr-o bucată, bagă în ea și trage în ea tot ce poate, că doar e la vârsta la care poate. Primește în plin orice pretendent, deschizându-și picioarele mai des decât un magazin non-stop.

Bărbații nu sunt proști, sunt doar selectivi, iar asta poate fi percepută ca formă de evoluție pe care una trecută de 25 de ani nu o va înțelege, căci la 30 de ani ea nu va avea nicio șansă să fie plăcută de unul de 20. Am zis bărbat de 20 de ani, nu maimuțoi fără minte și fără simț al penibilului. Junele nu au probleme cu ridurile, cu oboseala, doar obositele au probleme de fațadă. Fațadă care nici cu kilotona de iubire nu mai poate fi remodelată să mai iasă ceva bun.

Propagandă nesimțită

La orele de debut ale dimineții, gustul amar al nevrozei care, accentuată de cântecul dezacordat al unei păsări, nu-mi dă pace, am văzut fiara însetată de a lua totul. Eram doar eu și el, el rezistent la orice, chiar și la atacuri radioactive, eu vulnerabil și la propria-i imagine. Deja mă văd sfâșiat psihic de prezența sa, astfel că păstrându-mi calmul, închid ziarul, nu de alta,dar poate fi o armă, lovind eventual cu silicoanele vreunei țâțoase de pe prima pagină. Îl rulez, sângele devine gheață, emoția nu se mai citește pe față, îl privesc în ochi, e așa aproape. Mă poziționez în ofensivă, mai ceva ca generalii lui Napoleon, un pas, doi, iar atacul plecând, se lasă cu victime. Eu sau el, aici e totul.

Ridic ziarul, e lat lăsat de lovitură, îmi permit un zâmbet de satisfacție, mă reîntorc la știri, aceeași țâțoasă pe prima pagină, neîntinată de amprenta lui odioasă. Omul, adică eu, a reușit: Gândacul de bucătărie a fost ucis.

Dacă aș fi... mogul media

Vântu, Voiculescu, și alții ca ei nu mai sunt la modă, noua eră începe, vreau s-o încep acum, aici. Unde a pus scrisul meu mâna, a pus dreptul de autor semnătura. Deci, dacă aș fi un mogul media aș fi un mini-Dictator, un egocentrist, și cu un simț fin pentru fiecare replică de laudă la adresa mea. Îmi fac pluton din cei mai de seamă jurnaliști, dar nu prea destepți, sau destepți, dar controlabili prin bani, prin sentimente, prin ceva. Fără judecată proprie, ei vor fi motivați să scrie doar de biciul cuvintelor mele, de urletul meu care va cutremura birourile. Și ei vor scrie ce spun eu, îi cumpăr, prin contract sau prin alte metode, vor fi doar ca să scrie, nu să gândească. Ori la ziarul meu mi-aș putea trage niște redactori proști, dar care să scrie bine, și la fiecare pagină din ziar, pac, mai bag ceva cu mine. Da, las și alte știri, dar pe o pagină o țâțoasa, pe o pagină un fapt de-al meu. Ăl mai crâncen cult al personalității, să fie doar despre mine, poze, propagandă.

Va fi un cult al personalității mai ceva ca al lui Ceaușescu. Ziarul îl voi numi "Mogu scrie" și îmi trag și canal TV, numidu-l pe acesta "Mogu TV”. Nu vor exista reclame decât la adresa mea, nici un alt om nu apare, decât eu toată ziua. Îmi fac și canal de filme porno, la ce publicitate îmi fac voi fute garantat în fiecare zi, iar postul de porno îl numesc "TubeMogu". Voi sprijini toate partidele politice, doar doar îmi fac rețea și peste hotare. Sau mai bine îmi fac partid, cu doctrină totalitaristă desigur, MTD (Mogu Totalitar și Dictator).

Era un lunetist rus în al doilea război mondial și orice omora era mare propagandă, "a mai ucis un neamț azi". Așa și l-a mine, “Mogu a mai ucis cu sânge rece o... furnică. Ea a cerut îndurare, dar el de neînduplecat, i-a curmat zilele, cu pixul din redacție.".

Transformări sub clar de paradox

Fiecare profesor scos din ambientul său are un calm aparte. Poate a dorit să se facă profesor, dar odată devenit așa ceva, este exasperat de elevi, programă, salariu mizer, alte neajunsuri și lipsa de respect. Dar în momentul în care se reprofilează capătă valențe de om puternic, calm, inteligent (măcar mimează gândirea fără să fie întrerupt). Odată scos din mediul său, devine chiar un monument de calități. Dacă și meseria pe care și-o alege în continuarea celei de profesor este diametral opusă celei precedente, garantat va fi și mai schimbat, părând cu adevărat un intelectual. Bine, de la a părea, până la a fi, este cale lungă, dar de undeva tot începe.

Raționamentul ar spune că majoritatea oamenilor ar fi așa. Scoți un șofer de autobuz/ TIR din mediul său plin de nervi, cu ambuteiaje sau termene limită, și chiar se va simți bine. Va fi răbdător, calm în vorbire, orice spune parcă ar atârna pe cântarul inteligenței mai mult decât jumătate din literatura universală a omului. Iar momentele sale de profundă meditație chiar vor părea un timp bine folosit, toți așteptând de la el să scoată o perlă care să revoluționeze lumea sau măcar pe cei din jurul său. Apoi dacă e pe de-astea, mă extind.

Daca am scoate o actriță porno din industrie cum ar fi? Mai săracă sigur va fi.

Lecția de... iarnă

De ce e vara cald și iarna frig? Dă de-aia. Da, e noiembrie, și da, e cald. Cald? Da, nu mă crezi? Atunci scoate capu' din ecranul monitorului și uită-te și singur la starea vremii. Noi, recte băștinașii de-aici, parcă am fi niște eschimoși veritabili și nu vedem căldura decât când deschidem frigiderul, așa întrebări existențiale ne punem. Când e frig nu este gaz în conducte sau apă destul de caldă în calorifere, când e cald nu este aer condiționat sau evantaie. Babele din RATB văd că nu duc lipsă de moduri de a se răcori, dar când iarna vine, e simplu: va fi frig. Nu merge cu, "nu credeam că poate fi așa frig". E să mori tu! Credeai că vine vara și Dzeu ți-a tras țeapă. Nu, e iarnă, logica scoate la înaintare sintagma: "e frig". Dacă e frig ce faci? Pe lângă că te duci la administrator, te plângi de căldură, adică de lipsa ei, sau că înjuri guvernul, mai faci ceva de bun simț, și anume te protejezi. E frig, cauți haine. Le-ai găsit, le combini. Adică peste una vine alta și ele au rolul de a proteja, iarna ele sunt "căldura" nu "trendul". Care-i problema?

"Nu mă așteptam să fie așa frig!". Da, nici eu nu mă așteptam să fie omul așa prost. Te așteptai la plajă și alte cocteiluri la șezlong!? Atunci șezi lung de frig pe trotuar, nu meriți să ridici fruntea în societate de atâta prostie. Ești prost? Nu-i nevoie să răspunzi, având în vedere că ai stat să citești până aici deși te-am jignit, e clar că prea inteligent nu ești. Ești tută? Da, ești, când stai în fustă pe tocuri în stația de RATB (sau lângă portiera de bemve) și te bâțâi de parcă reproduci mișcările gelatinei. Desigur, bâțâială provocată de frig. Ridică-ți poșeta, șterge-te la gură, nu de alta, dar balele ce-ți picură pot îngheța, și marș de te-mbrăca, ciclul doare dacă stai în frig.

Toți se-ntreabă de ce e așa cald acum. Contează? Oricum nimeni nu are răspuns, dar de parcă nu ar mai fi fost așa și culmea, imi vine o premoniție: toți se vor plânge de... "ne-a prins iarna nepregătiți". Lăsând firmele de deszăpezire, alea așa se caracterizează, prin întârziere, vorbesc de oameni. De parcă nu ar fi de așteptat ca în decembrie să înghețe apa, să fie ger. Dar nu, tot în șlapi stau și se așteaptă să le fie bine. Bocancii se numesc “șlapi de iarnă”, ăia de va țin pe loc când bate vântul, adică ăia purtați și vara de cei care  se cred în trend. Mari, galbeni, urâți? Da, ăia.

Lecție de... deținere

Un El și o Ea (șocant, nu!?) discută aprins într-un magazin. Aprins în sensul că s-au aprins în discuție de la o... piesă de vestimentație pe care Ea o dorește. O îmbracă, apare în fața lui și astfel grăiește:

- Crezi că rochia asta îmi face fundul să pară mare?
- (ca un om, atenție, nu neapărat bărbat, ci ca un om cu coloană vertebrală, răspunsul ar fi așa...) Nu dragă, rapiditatea cu care ai ras meniul de la KFC îți face fundul să pară mare. Dorință ta acerbă de a te înfrupta din ciorba de burtă îți face fundul să pară mare, și pofta ta de a curăța un tort de înghețată într-o singură seară la un film siropos îți face fundul să pară mare. În niciun caz nu rochia îți face curu' mare, ea doar prezintă realitatea, puțin mulată pe ea.
- (dar ăsta-i răspunsul bărbatului - da, nu mai e om, e bărbat, mânat de un gând - care tot vrea puțin sex diseară, nu să scape de probleme pe sub mână...) Nu scumpetea mea, zăhărelul meu, ursulețul meu scump și iubit, arăți splendid în această rochie, îți conturează fiecare detaliu voluptos al corpului tău. Este perfectă, pentru că tu ești perfectă.

Bine, cam astea sunt răspunsurile. Problema reală? "Diplomația" dusă la extrem, ascunderea după simple răspunsuri, adică un pupincurism general, izvorât din pura dorință de a parveni sub orice aspect și prin orice mijloc posibil. Ești mai dopat cu lingușeli decât un dependent de droguri? Ești mai maleabil decât o bucată de ceară? Ești mai preș decât preșul de la ușă, iar pe spate-ți scrie "Welcome"? Atunci tu îți meriți soarta, vezi să nu faci bătături la buze, și nu te mai enerva, cel puțin nu deschide gura, mirosul oricum refulează și pe nas.

Una este diplomația când pentru a-ți împlini un scop ajungi să colaborezi și cu persoane pe care le urăști, dar alta este când tu singur te bagi pe sub pielea oamenilor, doar-doar le-o lipsi hârtia igienică și te cheamă pe tine. Cineva îți cere părerea? Pune mâna pe un DEX, și formulează într-o critică sau apreciere tot ce crezi despre subiectul în cauză. Indiferența nu există când e vorba de opinii, totul se reduce la "îmi place" sau "nu-mi place". Dar când îți repugnă ceva, iar tu spui că este maximul de frumusețe în ochii tăi, maximul de ceva, atunci e o demagogie deplorabilă. Nu înseamnă să fii contra mereu, doar pentru a nu fi lingău, înseamnă să ai mereu o opinie, o mândrie, principii și ele să nu fie încălcate doar pentru că ce spui jignește. Jigniți se simț doar vanitoșii egocentriști care nu conștientizează lipsa de perfecțiune a lor, astfel că asta nu e lecție de comportament ciudat, doar lecție de... deținere, deținere de coloană vertebrală.

Jigniri dulci -5-

Ești misogin? - Cică misogin ar însemna desconsiderarea femeilor, poziționarea lor pe un plan inferior bărbatului. Fiecare femeie are o anumită poziție socială, umeri-craci, capră, genunchi-roșii etc. Cum să fiu misogin (!?) când le categorisesc într-un mod simplu: tuta-i tută până moare, fata e femei și mereu o doamnă.

"Femeia urcă pe scara socială, bărbatul ia liftu'" - Nu este o desconsiderare a femeii, doar că femeia vrea să muncească mai mult, să se afirme prin muncă, iar bărbatul mereu să găsească soluția rapidă (de fapt, femeia e mai puțin pragmatică decât bărbații, adică gândește mai încet când e vorba să găsească soluțiile simple și foarte utile).

"Bichonul tău stresat, e dresat și nu dă limbi" - Nu este critică gratuită, ci un start în a decide pentru Ea (cea care se găsește într-o astfel de situație), să nu plângă după vreun partener pierdut, ci să-și caute un altul. Câinii se folosesc ca animale de casă, nu ca dildoaie hands-free.

Cum îți vezi viitorul? - Nu știu. Frumos aș zice, de flori înconjurat și scăldat în razele de soare, sau cu zăpadă albă pură, sclipitoare-n lumină. Adică îmi văd viitorul de fiecare dată când trec pe lângă vreun cimitir, pământ de flori voi fi.

Partea bună e că-i proastă

Dacă ești mic, urât și nu te vrea nimeni, unica ta șansă de a reuși în viață este să fii foarte, foarte, da' crâncen de deștept. Pe ideea asta, dacă ești un adolescent, să zicem student, care nu se cuplează cu nicio fată, refuzat până și de cele cărora le dă bani, singura ta șansă de a fute ceva este să... îți faci rețea de socializare. E, ho, că nu vorbesc de hi5 sau alte nimicuri, ci până la capăt pe facebook. Faci treaba să fie la modă, adică din prieten în prieten să o dai, iar ca nimeni să nu refuze pe nimeni, pui și un mod de apreciere. Și ca să eviți situațiile penibile în care să se dea în război pentru că nu sunt împărtășite opiniile, pui un fel de calificativ, “like” să-i spui. Desigur, omiți fix partea cu negativismul, așa că nu pui aprecierea de "don't like". Strângi prieteni, acolo nu ți se vede chipul, și textele le poți fură de la alții, astfel că ești "idolu' la femei".

Pe vechea idee a hi.cinciului, dacă mă apreciezi, apreciez, și facebook are asta. De ce critic? Pentru că... pot, sunt ca bolnavii în fază terminală, doar eu pot face mișto, și încă ce fel. Hai că ăsta e intro-ul, esența e asta: faci zgomot, ești băgat în seamă de toți, ești cunoscut în viața reală, ești cunoscut și acolo. Ești un nimeni cu acnee severă și chinuit de talent? Atunci n-ai prieteni nici pe facebook, decât cu sila. Ce o fi așa greu?! Cine împarte, parte își face și până și natură și-a luat partea de oameni dezirabili, restul lăsându-i la vatră.

Pentru mine facebook se traduce astfel: "bag cu forța cererea în inima oamenilor ca să le rămân în suflet". Partea bună e că nu este pentru complexați, partea proastă e că niciunul nu recunoaște, partea bună că toți cred că fac ceva, partea proastă e că nimeni nu face ceva practic, inteligent sau util. Partea bună e că poți avea mulți prieteni, partea proastă e că sunt doar 500 de milioane.

Partea bună e că există, partea proastă e că există.

Jumatate de masura

Sa agitam spiritele - Hm, eu stiu ca spirit e rezultatul paranormal a ce ramane dupa ce ai murit. Deci, ca sa agiti spiritele trebuie mai intai sa le ai, iar ca sa le ai trebuie mai intai sa omori ceva, iar ca sa omori, trebuie... pe unde mi-oi fi pus parul.

Alcoolul distruge ficatul - Nu, nu, nu, alcoolul este bun, aduce un zambet pe fetele oamenilor plouati, este deschizatorul perfect de conversatie, si in principal iti scade standardele de frumusete, de inteligenta. Dar excesul de alcoolul afecteaza ficatul (mai jos explicatia).

Exces de alcool - Esti la o petrecere, bine, si bei, ceva (poate bun), si te ametesti. Ei bine, excesul de alcool e cand simti nevoia sa cazi, picioarele nici sa le bati nu te mai sustin, si ca sa nu cazi singur, mai iei cativa cu tine. Si ti se tot intampla sa cazi. Atunci e exces. Coma e cu spital si salvare, din ea te trezesti, penibilul caderii ramane in mintea tuturor.

Fumatul duce la cancer - A, raceala capatata la intrarea de la supermarket luna trecuta a fost nimic, banii dati constant pe tigari sunt un fleac, maruntis prin buzunar, mirosul patrunzator de nicotina si fum lasat in urma, mai ceva ca un tigan caldar e iarasi nimic. Starea generala de nervozitate in lipsa tigarii e nimic, fuga dupa un foc e nimic, dar cancerul... ehe, aici nu ne jucam. Restul sunt, cum se spune... bonusuri.

Ai murit? - Eventual dupa un lesin, chiar nu m-am gandit ca daca sunt mort as putea reveni si sa-ti dau raspuns la intrebarea asta. Eventual vrei sa fiu si coerent, sa nu ma balbai cand spun "da" sau "nu". Lasa ca-mi trimit corpul meu astral, sa se pogoare in fata ta, sa-ti traga o palma de sa-ti fluture urechile si apoi zicand: nu ba idiotule, sunt LESINAT.

Dumnezeu e sus si te vede - Ei da!?, chiar asa?!  Adica El n-are ceva mai bun de facut acolo sus decat sa ma verifice ce fac eu? Deja ma simt mai important, daca pana si El e cu ochii pe mine, trebuie neaparat sa apar si in tabloide. Dar daca tot ma vede, eu ii transmit ca fac baie cu lumina stinsa.