Gândul e într-o situație MAJUSCULĂ

De ceva timp, Gândul are pe pagina de Facebook numai postări cu MAJUSCULE și săgeți (ca asta: ----->). Înțeleg că cititorii n-or fi cei mai deștepți din lume, dar, având în vedere că au cont pe Facebook și au știut să dea și like paginii, merită prezumția de cunoaștere a trebilor online-ului.

Dragostea de Dragobete, ieftină ca Premiatul*

Este dimineaţă, abia ora 7:30, oamenii încă își caută în dosul pleoapelor somnul întrerupt. Coboară mecanic pe scările metroului și, ca pe o mare tablă de șah, își iau câte un petic de loc. Se învârt în el, se holbează la alţii din acel loc, apoi se urcă în metrou pentru a-și căuta alt petic de loc. O mamă e neatentă, scotocind prin geantă, iar fi-su ajunge în faţa unui automat cu produse de la metrou. Un loc absolut fascinant prin culori și varietate, dar la fel de fascinant prin preţuri și rotunjimea lor către profitul deţinătorului. Copilul, undeva la vreo 5-7 ani, este prins, se uită doar la produsele de acolo, atât pare să vadă. Strigă la maică-sa, vrea ceva de acolo. Invariabil, răspunsul este "n-avem bani!". Nu e bani, domn'e, dar copilul vrea. Nu plânge, nu se zbate, nu cade în spasme, doar se uită lung cu ochi de căţel părăsit. Mă-sa termină cu geanta, îl vede, vine lângă aparat, bagă o bancnotă de 1 leu și o monedă de 50 de bani și-i ia ceva. "Na, și să nu mai ceri, că nu mai am bani!". Când el nu o vede, ea zâmbește ușor împăcată că l-a făcut puţin mai fericit.

Un bătrân vociferează cu privire la oamenii din jur, în special tineri, și debusolarea lor. Încă dimineaţă, puţin trecut de 10. Soţia lui îi pune o mână pe umăr. "Lasă-i, ai fost ca ei. Lasă-i, toate trec, or fi proști, dar nu merită să te enervezi pentru proști". El înţelege, lasă ochii în pământ și o aprobă. "Așa o fi." De la vreo 50 de metri se apropie o femeie. Are cam 30 de ani, nici urâtă, nici frumoasă, dar are privirea aţintită la cuplul de mai devreme. Se întâlnesc, el o sărută pe obraji, apoi femeia se îmbrăţișează cu soţia bătrânului și rămân preț de un minut așa, îmbrățișate. "Ai ajuns cu bine?" "Da, fără probleme." "Hai că te-ai găsit să vii și tu fix acum, iarna asta, după patru ani. Acu' cu toate zăpezile astea!" "Lasă, mamă, avionul și taxiul au mers bine. Mă bucur că sunt aici." Și pleacă împreună acoperiţi în sunetul vocii fiicei care povestește peripeţiile ei de pe unde a fost.

Soarele a apus, frigul se simt mai rău, din cauza vântului care bate. Tot metrou. Ea are un buchet de flori în mână - sunt flori din acelea colorate în fel și chip de către florărese cu colorant alimentar în apă; cele pe care le iei profesoarei când n-o placi - și o inimă mare, roșie, pe care scrie "Te iubesc... numai pe tine!". El are o pungă de la un supermarket în mână. Se observă, prin pungă, conturul a două pachete de ţigări și a unei sticle cu vin. Cineva urmează să se fută. Ea se uită la flori și strânge inima mai cu nădejede. El se holbează, când la o femeie mai arătoasă din faţa lui, când la monitorul cu știri de la metrou. Scenă de Dragobete. Cu iubire. Ieftină a mai ajuns și iubirea asta, o inimă de pluș, flori, o sticlă cu vin. Sau sexul e așa ieftin?

*"Premiat" e un vin ieftin, de circa 5-6 lei. Îl cumperi ca să te dai nobil, nu bei bere.

Cîndva, cam ca azi

Evenimentele zilelor de ieri și de alaltăieri, dar de pe 22 februarie.

22 februarie 1997 - Mihai Leu a câștigat primul titlul de campion mondial la box profesionist pentru România. Deși avea titlul WBO, și-a dat seama că în România nu prea izbutești cu bătaia și, cumulat cu o accidentare, a devenit pilot de raliu.

22 februarie 1900 - La Paris, are loc prima audiție a "Sonatei nr. 2 pentru vioară și pian" de George Enescu (la pian - George Enescu). Acum, 100 de ani mai târziu, România a pus preț pe artă, și pe Enescu, el fiind ales pentru bancnota de 5 lei.

22 februarie 1512 - A murit Amerigo Vespucci, explorator italian (născut în 1454). El a fost primul european ajuns în Brazilia, când țara încă nu găzduia carnavalul de la Rio. Pentru că la vizite în Brazilia îl concurează și Mazăre, Amerigo mai e cunoscut, din 1507, și pentru că a dat numele Noii Lumi.

22 februarie 1732 - s-a născut George Washington(decedat în 1799). S-a bătut nițel cu englezii, în rol de comandant suprem, pe care i-a învins de două ori, în 1777 și 1781. În discursul de retragere din 1797, i-a sfătuit pe americani să intervină în conflictele din Europa. Ceva îmi spune că nu l-au prea luat în seamă. Ba au și avansat, până în Coreea, Asia.

22 februarie 1943 – restul aici

Mic.ro, FNI pentru băcani

După cum presa a vuit, Mic.ro a intrat în insolvență. Mă rog, pentru orice locuitor care s-a întrebat vreodată ceva, în speță privind capitalismul, afacerea era ca un avorton, moartă de la naștere. Dar, totuși, oamenii și-au luat țepe bune. Bani băgați și singurul lucru care a rămas e replica din poza de mai jos.

Dai cu banii, vine fanii!

Deci am o poză. Dăcât o poză cu dăcât un anunț.
Textul spune clar, la fel și titlul, se vând niște fani. Care vreți, care mai dați, care n-aveți, luați de-aici. Bine, asta e afacerea, dar câteva detalii pe care le-am și identificat.

Detalii:

1. Băiatul este din sectorul 5 și livrează tot acolo. Eu n-aș avea încredere într-un agramat din 5 nici cât să-mi păzească nămetele de zăpadă.
2. Are doar calificative pozitive, semn că cei din cartier îl cunosc, de la ei făcând rost de ele.
3. În final, pune la bătaie 1000 de fani. Globali. În 2-5 zile. Atât le-o lua celor din penitenciar să-și facă un cont de Facebook? Sau ca marjă de eroare în caz că vecinii sunt încă plecați prin zonele pe unde s-a oprit curentul?

Țin să menționez, anunțul e real, dar nu-i dau sursa, pentru că vă știu oameni serioși care preferă un fan real, decât o mie inventați și cumpărați.

Oamenii proști își dau cadouri net mai proaste

Încă nu s-a încheiat ziua de Sfântul Valentin, iar acum am găsit pe vastul Facebook cea mai bună idee: un articol despre cadouri idioate primite de sărbătoarea îndrăgostiților. De departe câștigă bricheta Zippo, acest băț de chibrit modern. Oare te înduri s-o folosești, știind că ea costă peste 100 de lei?

Pă puncte și pă cadouri:

Locul 3 (dată de el) este rama foto: suntem în secolul 21, nu ne mai uităm la poze decât atunci când le facem, iar el îți ia așa ceva. Îți zic eu, adică e adevărul universal, a nimerit în primul magazin de vag handmade și a nimerit cu ochii pe asta. Normal că te obligă la cost cu ea, adică tre’ să-ți faci o poză cu el, pen’ că altfel nu se cade, s-o developezi și tre’ s-o pui cu tot cu ramă undeva unde s-o vadă când vă futeți ca să nu se simtă jignit, pentru că nu-i folosești cadoul. Încearcă să pui o poză cu tine la mare, de preferat cu țâțele pe-afară.

Locul 2 (dat de el) este bibeloul modern: adică o mizerie de sculptură, un delfin cu ceva în cioc, o piruetă în aer a unei balerine, un cățeluș de porțelan, ceva absolut odios. Sau un înger care ține între craci o lumânare, neapărat parfumată. Știm bine că bunicii împingeau fusul la deal numai în miros de levănțică, lavandă sau mosc. Cele pe care i le-am spart mamei și bunicii în copilărie erau net superioare acestor mizerii actuale.

Locul 1 (dată de ea. cre’ că și celor care nu fumează) este bricheta Zippo: Este dăruită, pentru că în mintea fetelor ești același băiețaș care vrea să pârlească chestii cu bricheta, mai ales dacă e o brichetă șmecheră. Am rămas aceiași băieței, dar asta nu e o scuză bună pentru banii mulți dați pe acest pseudo-bibelou – mulți o țin în vitrină sau birou, ca să n-o vadă mă-sa/ta-su și să se prindă că fumează ficioru’, deși pute de mută. Mai puneați ceva și luați ceva practic, cum ar fi o cameră de hotel, benzină pentru mașină până la hotel, câteva sticle de vin bun pentru statul la hotel ș.a. Foc știm și noi să facem, avem chibrituri și/sau brichete. Iar fumătorii nu dau doi bani pe brichetă, vor doar să meargă și să se dea mari cu ea.

Cum să profiți de proteste și revoluții

Când viaţa îţi dă lămâi, o apuci de guler și o întrebi de ce nu dă și zahăr și apă, că așa se face o limonadă bună. Deocamdată, în România, avem doar proteste. Bune și astea, nu zic nu, dar să le folosim cu cap. Dacă iese ceva cu "Jos Băsescu!" ăla să fie bonusul, dar până atunci, fiecare să tragă cum poate.

Ai nevasta geloasă? Da' geloasă rău?! Și, totuși, ca un mârlan ce ești, vrei să cobori lingurica și în altă baltă? A, taman bine, ia de-aici:
- "Nu se mai poate! Eu mă duc în piaţă!" și te repezi la cuier, te încalţi, nu uita telefonul ca să suni amanta și valea pe ușă. Probabil că ea o să rămână mută de uimire sau cu spume la gură că iar te codești de la treburile casnice.

Vrei să fentezi gagica? Astea-s ușor de făcut:
- "Iubi, eu mă duc acolo. Mă lupt pentru libertate! Și cum ziceai că se scrie, «aceeași» cu doi dă e? Și la «javră ordinară» pun «ordinară» sau «uordinară»?"  Va fi mândră că te va îndruma pe calea anevoioasă a gramaticii.

Vrei doar să faci sex cu gagica? O bagi pe-aia cu martir.
- "Tu mă iubești?" N-o lăsa aici să răspundă că au un al șaselea simţ și știu când vrei ceva de la ele. "Atunci, până mă duc să apăr demnitatea ţării, lasă-mă s-o întinez pe-aia." O să te creadă și elitist.

Vrei bani de la părinţii?
- "Mami, m-a luat jandarmii!" Nu fi prost, nimeni nu vorbește corect când e stresat. "Și cică mă costă 10 milioane amenda!" Dacă n-a început să te înjure de toţi dumnezeii lu' tac-tu, vine prestige-ul. "Hai, mami, că glumeam, împart doar niște vodcă cu niște dubioși pe o bordură. Da' dă-mi și mie un milion că te-am scăpat de amenda aia mare."

Vrei să protestezi pe bune? Serios?! Nu faci mișto? Și atunci ce cauți pe net?

5 amintiri din sesiune

În iarna anului 2012, la începutul lui, am prins prima sesiune din viața mea. Am început-o bine, nu dăduseră - când am început-o – zăpezile care mai apoi au înecat țara. Stam leneș, ca de fiecare dată, și mestecam timpul molcom între limbile ceasului. Mi-am luat apoi deoparte niște cărți, dar nu alea pe care trebuia să le citesc, și am început să le răsfoiesc în căutarea a ceva palpitant. Pe repede înainte, spre finalul sesiunii, am rămas cu câteva lucruri memorabile. Unele le știam de când a trebuit să dau bacul, în fața altora a trebuit să mă declar impresionant.

1. Când n-ai chef să înveți, n-ai chef și basta! În penultima dimineață a unui examen oarecum dificil, am reușit să găsesc un creion nefolosit din a noua, adică de când încă mai umblau dinozaurii pe Pământ, și m-am apucat să-l ascut. Când mai repede, ca să văd dacă ascuțitoarea mai e bun, când mai lent ca să văd cum se face buchetul de rumeguș.
2. Trucul suprem în fentatul cititului este să citești prima propoziție de pe pagină, dar fără să sari peste ea, apoi una de pe la mijloc aleasă așa, aleatoriu, iar, în final, una de la sfârșit. Toate acestea pentru că, ce dracu’? nimeni nu pune informații esențiale în tot textul ăla de pe pagina. Începe greu, până îi vine inspirația, pe la mijloc își dă drumul, iar în coadă caută să încheie. Doar gâlceavă de cuvinte pe la început și sfârșit.
3. Găsești fermecătoare filmele pe care în alte circumstanțe le-ai găsi absolut mediocre. Acum sunt bune că sunt și nu faci nazuri, chiar dacă sunt, să zicem, pe TV5 și tu știi doar româna. Satisfăcătoare și telenovelele, de altfel odioase, cu chinezi, coreeni, alte nații asiatice, de pe TVR.
4. Te mai uiți pe Facebook și-ți crește inima de bucurie când vezi că și alții dau la lopata prin nămeții de materiale. Simți așa, o apropiere tacită cu acești oameni pe care în alte situații i-ai crede studioși și capabili să rumege alte informații.
5. La test știi că dă grilă așa că-ți spui "’zda mă-sii de test, oricum e grilă, pun la nimereală și nimeresc eu ceva!". Și știi că nu e greșită ideea pentru că așa ai mai reușit în trecut.