Ziua proastă se cunoaște de dimineață

Era o zi decentă, nămolul se lipea șiret de opinci, dar oamenii, țărani, nu erau prea supărați, avea să fie o zi bună. Unii își tricotaseră pe mânecă tricolorul, alţii fluturau hârtii colorate. Ar fi scris și bannere, dar nu le prea aveau cu literele, nici măcar agramat ca elevii din ziua de azi. Nea Petru încă trebăluia prin curte, nu clocotea sângele în el pentru a se duce la întrunire.

Soţia lui muta dintr-o parte în alta oalele prin bucătărie în așteptarea inventării radioului și pentru români. Bine, ea l-ar fi vrut mai degrabă pe nea Dan D. și telenovelele, dar astea aveau să vină mulţi ani mai târziu. Ea sufereau în tihnă, nu-i convenea că bărba'-su tot făcea curat animalelor, le tot punea mâncare, le dădea apă și mai aranja și aracii pentru vie în loc să fie cu mulţimea pe câmpie. Ea, desigur, nici nu gândea să miște vreun deget pentru a-l ajuta, se mulţumea acum, mai nou, să îi ardă câte o palmă copilului, pentru că nu mănâncă mai repede și o ţine în casă, când ea ar putea să fie afară și să-l ajute pe nea Petru. Dar astea erau stări obișnuite ale d-nei Oiţa.

"Băi, Petru, vin' dracu' în casă! Trebe să vorbim, bă!" se auzi Oiţa aruncându-și vorbele pe geamul bucătărie spre bătătură. "Ce vreai, fă?! Nu-ți mai ajunge odihna? Taci, 'tu-ți muma-n cur!" își înăspri glasul spre ea nea Petru. "Haida, mă, vin' să-ți zic ceva." Nemulţumit că-l întrerupe, dar și plictisit de treabă, se duce până la urmă în casă. L-a așezat la masa de lemn din bucătărie și l-a dăscălit. "Du-te, mă, Petru, mă, pe câmpie că poate au și oaminii ăia nevoie de tine. Nu face pe nisnaiul." "Bine, fă, Oiţo, dar eu sunt om cu carte? Nu știu ce-i cu unirea asta. Mă duc așa, cu capu'-ntre urechi?" "Da, mă, du-te! Hai, c-o fi bine." După ce a stat și s-a gândit vreme de juma' de ceas, care de fapt a fost cât i-a luat până în beci pentru a se încuraja cu o carafă de zaibăr, a decis să plece la unire. "Gata, muiere, eu mă duc!" zise nea Petru și se lipi de clanţa ușii. "Da' stai, bă! Nu te duci îmbrăcat așa! Ia aici flaneaua asta proaspăt tricotată și vopsită. E pe gât, cum îţi place ţie. Nu se face să te prezinți acolo în zdrențe."

Mai la marginea mulţimii era un negustor argăţos știut de Petru din târg. "Ia zi, omule, ce e aici? Cum sunt veștile?" întrebă el. "Ce să fie, măi, o unire. Ei zic că o să treacă, devenim și noi o ţară mare. Da' am auzit și eu un zvon, că sunt demult aici, cum că sunt băgaţi și ăia din Transilvania. Nu doar românii, ci și ungurii." La veștile astea, nea Petru cam vru să aibă pe cap o pălărie pentru a da de pământ. Cu căciula nu-și permite, l-ar fi certat Oiţa înaintea fiecărei bătăi pe care el i-ar fi dat-o. Se mulţumi să scuipe în pământ și să spună: "Aoleu, ăștia or să vrea să conducă și țara! Stai să vezi, la cum îi știu eu pe români, de nu i-or băga în guvern - deși nea Petru nu știa ce e ăla - și nimeni n-o să-i mai scoată de-acolo!".

Momente memorabile marca Facebook

Acum doar patru, dar na, poate prinde sau îmi vin și altele și mai pun:

Cum am făcut din Adevărul un ziar mai bun, mai corect

Se întâmpla într-o zi ca cea de azi, pe vechiul ceas, în timp ce stăteam pe Facebook. Pac! Văd o știre Adevărul. Cu un avid simțământ de informare, intru și citesc. Bine, de fapt, am intrat, pentru că avea prea multe virgule între prea puține cuvinte și unde n-ar trebui. Poze mai jos pentru dovadă.

Răceala primăverilor mele

De două ori pe an, cu un mic interludiu neprevăzut, răcesc. Răceală banală, de-aia de vine, te bagă una-două săptămâni într-o stare de căcat apoi te lasă. În două săptămâni trec de la ideea de a-mi pocni sinusurile iritate cu tot ce prind, la nasul care curge și la  pachete de șerveţele terminate. Și totul pentru o banală răceală.

Înţeleg cancerul. Vine, te chelește, îţi ucide celule importante din corp, își bate joc de tine când nu pleacă cu niciun medicament, apoi mori. Nu se încurcă cu mărunţișuri. Înţeleg și afecțiunile cardiace, diabetul, SIDA, vin pe capul tău și nu mai pleacă până nu te bagă în groapă. Dar răceala nu, ea nu se comportă așa. Vine mereu și la plecare parcă ţi-ar striga din goana fugii: "o să revin, nu uita!".

Răceala ţi se întâmplă când nu te aștepţi. Poţi merge pe stradă, dezbrăcat, ud, cu vânt în plete, în mijlocul iernii și nimic. Dar într-o dimineața, când ieși din casă la ore obscen de mici, ca 11-12, după ce ai avut grijă ce îmbraci și să nu ai părul ud, te trezești cu răceala pe cap din cauză că undeva, pe o stradă, te-a prins o adiere de vânt. Iar vaccinuri nu există contra ei, există doar contra soră-sii mai mare, gripa.

Costi Ioniță, compozitoru' la toți

În urmă cu mulţi ani, cu un an înainte să dea colţu’, Stalin a alcătuit o echipă de cinci medici nebuni - lucrau pentru tătuca, n-aveau cum fi altfel - și le-a cerut soldatul perfect. Acesta trebuia să aibă schelet din adamantiu, un abdomen frumos, adonisiac și o inteligenţă cât a celor cinci medici combinată. Totul mergea foarte bine, testele confirmau arma viitorului, doar că femeia a fost iar de vină. După ce mama s-a supărat pe echipa de medici, a ieșit Costi Ioniţă, iar România s-a schimbat cu totul.

RTV și Adevărul, știrea înjunghie nămolul

Salutări dom' Patriciu! Ce vă mai face soția, copilul, angajații? Toate bine, toate bune? Atunci bine. Vreau să vă zic că vă înțeleg sincer, înțeleg de ce nu le dați salariile ălora de la Adevărul. Nu-i învățați la bani că cine știe cum scapă în practicarea jurnalismului.

Gândul e într-o situație de capă și share

Acum ceva timp ziceam de cum s-a dat Gândul pe ghidat oligofrenii spre link-urile pe care le aruncă moderatorul paginii pe-acolo. Asta n-a fost nimic, a trecut. Bine, o fi trecut și pentru că am făcut mișto de ei, dar este doar o presupunere. În zilele noastre, Gândul recidivează, dar pe pagina de Facebook.

Suntem egali, dar unii-s mai hipsteri ca alții

Hipsterul este acela care caută alternativul în tot. Și cum sărbătorile sunt într-un odios mainstream de când au fost acceptate de mai mult de două persoane, ei caută altceva, ACEA sărbătoare care e fix ca aia mainstreamără, dar e altfel.

O poză chiar inspirată

Sunt convins că ai văzut pe Facebook tot felul de "what society thinks I…", "what my mom…", dar asta e ceva diferit. Cum crezi că ai fi privit dacă ai fi ginecolog? De la marca mea înregistrată, dau vizionare următoarei poze.

RTV, acest canal de…

România TV, sau cum m-ai fac unii mișto de ei, Răitaru TV, s-a apucat să se facă și site de știri. Bine, bine, să fim informați, să știm aia, s-o știm pe cealaltă, dar gramatica să n-o utilizăm, pentru că-i femeie bătrână și se mișcă greu. Trei poze, patru link-uri și o apoziție.

Milka, prima ciocolată cu insert–CADOOO!!!

Știi vorba aia potrivit căreia dacă ești urât trebuie să fii crâncen de deștept? Ei bine, acum o știi. Așa e și Milka, doar că nu e urâtă. E o ciocolată de o calitate medie, căreia îi e rușine să se prezinte în liga celor mari, care au și prețuri pe măsură, dar nici nu vrea să pară o “curvă” ciocolatie din underground-ul dulciurilor. Este ca o femeie urâtă, dar care a descoperit machiajul și-l folosește din plin. Însă, de ce cred eu asta? Simplu, răspunsu-i mai jos.