Doar trecutul asta exista?

Bravo Romania! Bravo Mungiu! Bravo tuturor!... Felicitari, acum suntem si noi pe harta. Despre ce vorbesc? Nu ati auzit? Filmul lui Cristian Mungiu, "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" a luat premiul Palme D'Or la Cannes. 

Cum? E subiect vechi? 

Atunci de ce inca mai auzim la TV despre filmul asta?
Premiul a fost luat in 2007, dar inca mai sunt emisiuni, spoturi radio-TV, nu multe, in care inca este spus acest nume, si premiul castigat in 2007. De ce s-a facut atata caz atunci? Pentru ca e un premiu important, iar adjudecarea lui de catre un regizor roman inseamna ceva, mai ales ca trata un subiect aparte pentru romani, "restrictiile comuniste" in special interzicerea avortului. Da, a fost o bucurie, o euforie nationala atunci, dar gata, cred ca ar fi cazul sa mai trecem si la alt nivel, adica la nivelul anului 2009. De ce se mai face caz acum? Pentru ca ne place sa traim in, si din trecut. Fie ca trecutul e rau, fie ca e bun, noi ne complacem in a ne raporta la el. 

Scurta critica a filmului...

Per total bun, dar nu foarte bun, nici demn de laudele primite. Il vad ridicat la nivelul de Palme D'Or doar de subiectul lui, "greutatea unui avort in vreme comunista", in rest el fiind chiar banal, nearatand mare lucru. Rezumatul ar fi cam asa, una ramane gravida, are o prietena cu care e la facultate, aia ii face legatura cu un medic, se intalnesc la hotel, prietena se fute cu el ca sa-i plateasca, ala face "treaba", adica provoaca avortul si filmul se incheie. 

Poate sunt eu nascut si crescut in Romania si nu ma mai surprinde genul asta de filme, stiind mare parte din problemele intampinate de oameni atunci. Poate pentru niste europeni ca elvetienii, francezii sau germanii, subiectul e dur, filmul e bun, si totul e de Palme D'Or. Bine si asa, ne bucuram ca mai suntem compatimiti, dar gata, ei ne-au uitat deja in 2 ani, cred ca e timpul sa lasam filmul asta in istoria lui, cu premiul la capataiul lui.

Trecand mai departe, Mungiu recidiveaza in 2009 cu un nou film, sugestiv intitulat "Amintiri din epoca de aur". Ce subiect trateaza? Cu vadita surprindere, subiectul este "legende din perioada comunista". Baiatu' asta are ceva cu perioada aia? E o simpla coincidenta sau mi se pare mie... 

Ce declara Mungiu, despre ce gasim in film: "Pentru filmul Amintiti din Epoca de Aur, am adunat laolalta impreuna cu Hanno Hoefer cele mai simpatice legende urbane din perioada comunista. Ele circulau uneori ca bancuri, alteori cine le spunea pretindea ca stie el precis cui s-au intamplat.

Eu am ales sase dintre legendele culese, pe cele mai hazlii si mai relevante pentru perioada si le-am transformat in scenarii. Dupa ele, am turnat cele doua parti ale filmului Amintiri din Epoca de Aur: Tovarasi, frumoasa e viata! si Dragoste in timpul liber."

Deci subiectul este asa bun incat ei, pentru noi, l-au trunchiat in 3 parti, deja suna a Stapanul Inelelor. 

Deja sunt suflate filmele cu ce a fost in perioada aia. Apar si au aparut prea multe. Si 95% din ele nici macar nu au aparut in afara, ca asa aveau oarece public, dar aici, in Romania, populatia trecuta de 30 ani stiu cam cum era atunci, iar populatia sub 30, intre 30-20, nu prea o mai intereseaza cum vede un regizor o perioada, ei nu prea au prins astfel ca nu au de ce sa arate interes pentru asa ceva. Iar cei sub 20 ani, cine vrea sa afle ceva se intereseaza, astfel de filme fiind doar un subiect pentru trecerea timpului, adica maxim 5 minute.

Poate voi reveni cu un comentariu al filmului, acum vreau sa scriu ceva de bine, ceva care unora le va trezi nostalgia pentru copilarie. Ce am zis de filmele astea e doar ca sa intru in subictul "Romania socialista". Acum ca am facut introducerea, sa privim ce insemna perioada aia. Si nu numai aia. Ci perioada pana in 2000, pana in '96. Cand pentru copii, pentru adulti de azi, lucrurile erau mai simple si poate, mai frumoase.

Filmul de mai sus se numeste "Amintiri ..." (restul de "... din epoca de aur" nu mai conteaza). Amintirile exista, dar ale cui? Ei spun "legende urbane". Asta inseamna ca cei din zonele rurale sunt exclusi? Ei nu impart aceleasi amintiri? Poate descrierea este prea contractata, poate mai trebuia adaugat ceva, sau simplu, poate ca e doar un film de "trecerea timpului". Amintirile epocii cred ca sunt altele, si nu tin cont daca erai la sat sau la oras. Amintiri din copilarie, din adolescenta sau de la maturitate. Chiar si dupa '89 momentele acelea au continuat pentru copii ce au venit, si personal am prins perioada anilor '90, pana la ruperea ritmului prin 2000, maximul fiind in 2002. Atunci au inceput calculatoarele sa apara la preturi mai mici, iar totul a luat o directie noua, cica cea a "secolului vitezei". Acum avem viteza, dar atunci ce aveam? 

Nu e corect aveam, ci mai corect ar fi "erau". 

Erau momentele in care aveai ca racoritoare Cico, fara Cola, Pepsi, Sprite etc., desi Cola si Pepsi era pe piata, la magazin cereai "un Cico", fie ca vanzatoarea iti dadea un Brifcor, un Cola, un Pepsi, sau un Frutti Fresh, nu conta, era Cico. Toti copii stiau pe de rost "Tom si Jerry", sau "Batman si Robin" sau un personaj mai vechi, Mihaela. Atunci se juca "fata ascunselea", "sotron" sau "tara tara vrem ostasi", si nu CS (Counter-Strike) sau Fifa in multiplayer, ci fotbal cu o minge de cauciuc, cumparata cu bani din cheta, care daca se spargea iar se strangea o saptamana pentru una. Nu existau genuri de filme, ci doar "americane" si restu, iar muzica era cea de aici, de la noi, autohtona. Ca mai venea in concert un Michael Jackson sau niste trupe rock, indiferent de ce ascultai, erai entuziasmat sa vezi ceva nou. Acum se revolta multi ca sunt ideile de a baga uniforme in scoala, dar oricum se poarta uniforma, si fiecare poarta uniforma, fie ca e genul de muzica, fie ca e stilul de viata. Uniforma de atunci era doar pentru 8 ore maxim, astea sunt 24/7. 

Cei de peste 35-40 ani mai "retraiesc" momentele prin plangeri ca atunci nu aveau nimic, adica aveau bani, dar cam greu cu cumpararea produselor. Se cumpara mai greu, dar in timp majoritatea si-au facut "pile" la alimentara, la carne etc. si faceau astfel incat sa cumpere ce era mai bun, mai proaspat. Era "joc de societate", aveai cu ce sa te lauzi. Parca nimic nu s-a schimbat. Ca acum, oamenii care se bagau pe sub pielea celorlalti, "baietii destepti" traiau bine, prindeau smantana buna, pastrama, in timp ce "coada" astepta portia de "salam cu soia". 

Atunci mai era si un respect, si o siguranta pe strazi, lucrul la care tanjim azi. La scoala carte se facea ceva mai bine, cartile erau citite, si nu doar tinute sa stranga praful. Pana in 2000 copii aveau ceva, lipsa grijilor unor adulti. Nu contau banii, numarul fetelor "agatate", hainele de pe tine, daca erau de firma sau nu, iar in locul cluburilor erau dicotecile, cu zeci de ritmuri pe seara, dar care fiecare era bun ca sa te relaxeze. Si mai era ceva, mersul la cofetarie, cu prietenii, sau cu fetele, era ceva unic, cu amandine sau savarine, cu paharul de Cico, cu glumele intre prieteni. 

Cam asa ar fi lista "amintirilor...". Asa filme nu scoatem din industrie? Sau doar subiecte socante putem? Dar speranta moare ultima.