3 la 10 mii. (3 romani la 10 mii de straini cu bancomat)

Un articol despre cum e sa fim ce vrem, dar nu prea stim ce vrem, pt ca uitam cu adevarat ce am vrut si nu mai conteaza ce vrei sa fii cand speranta chiar isi gaseste un sfarsit, un declin. Despre sau la ce ma refer? Despre faptul ca tapii ispasitori sunt usor de gasit, deoarece e mai bine sa fie rau pentru altul, decat sa fie rau pentru tine. Toti facem asa, cam dorim raul altora sau ne distantam cu gratie cand vine vorba de asumat raspunderi. Dar fara sa fiu moralist azi, ma leg de ceva ce tot mai des vedem. Cine fura? indiferent de situatie, cine minte, cine cauta sa fure, sa-si traga partea. Vreau sa vad un om care sa stea pe un munte de bani si sa nu-si bage niste maruntis in buzunare. Desigur, muntele de bani poate fi orice, de la o pozitie politica buna, pana la "gasitorul" de bani pe strada. Revenind la furat, nu fac morala celor care iau banii ce ii gasesc pe.strada, cifac morala celor fura sau folosesc asta drept scuza. La ce ma refer? La multe, le insir mai jos.

Ca tot a ajuns fotbalul sportul de vaza al romanilor, incep dezvoltarea ideilor cu el. Desi multi se baga in industria asta pentru banii rapizi care se pot face, aici voi vorbi de altceva. De momentele in care echipa favorita castiga, implicit echipa Nationala fiind echipa in cauza. Fericire. Extaz. "Baietii a castigat meciu' ". Urmatorul meci, echipa pare incalzita, dar pana la final pierd. "Baietii a pierdut." Dar stai, parca nu au pierdut ei, ci arbitrul a tinut partea cealalata. Adica aia au furat cu arbitrul. Aha, deci nu sunt ei prosti si prea plini de bani, resemnati cu gandul "ei, si? am pierdut si gata, doar nu-mi iau gatu' pentru atata lucru". Si de ce nu ar avea dreptate, pentru ca daca pierde echipa, nu e vina lor, a jucatorilor, a membrilor din cadrul echipei, ci este vina celorlalti, nesimtitii care au furat cu arbitrul. Deci deja avem un tap ispasitor. Ca si in 2004 cand Romania a jucat contra echipei nationale din Danemarca, iar ei aveau nevoie de victorie, insa tot meciul parca au mers in revers, incercand timid sa ajunga sa faca ceva. S-a ajuns prin minutul '90, prelungiri de 4 minute, iar arbitrul a mai prelungit de la sine putere cu 1 minut in plus peste cele 4, tot din cauza romanilor care trageau de timp cu schimbarile. Si danezii au dat golul de care aveau nevoie. Valva mare atunci, inca mai sunt si azi acuze, dar pe cei din echipa ii acuzam vreodata? Vai, saracii, n-au noroc, dar de cate ori au jucat punand mai presus de tot reusita lor, nu vreun joc al soartei? Simplu, niciodata. Au pierdut, dar nu e vina lor, a furat arbitrul. Dar in celelalte minute, in cele 2 reprize, chiar nu a furat arbitrul, a asteptat ultimele secunde. Nu pierde echipa, ci fura arbitrul. Dar cum e cand, incredibil, castiga echipa? Atunci e meritul lor, ca doar nu fura ei.

Apoi avem educatia din copilarie, cand totul e asa de usor de inteles altfel de catre copii. Si mai avem sintagme ca "vezi ca ti-o furi". Nu e ceva important pentru noi, dar oare cum o percepe un copil de maxim 6 ani? Sau mai avem "uite ce hot e asta mic". A, deci deja il lauda pentru o parte negativa. Noi stim la ce ne-am referit, insa cuvantul "hot" pentru el are alte conotatii. Iar daca el este un mic hot, de ce s-ar dezice mai tarziu in viata si nu ar fi la fel. Astfel ca prinzi gustul de a fura, de a baga mana. E o lacomie generala, poate nu numai pentru bani, dar este. 

Cum este sa dai milioane pe tablouri, sa ai atatia bani incat sa nu-ti "permiti" sa lasi mai putin de 5 milioane pe o panza mazgalita cu vopsea. Tapi ispasitori gasim, dam cu #31#, sa nu avem numar, dar un lucru e cert cu modul nostru de a fi, furam, ne place sa furam, si inca ne maturiza prin prisma furaciunii. 

Originali nu prea suntem, caci ne place sa luam de-a gata. E mai usor asa, e mult mai greu daca vrei sa faci ceva unic, original, iar ceilalti nu pun accent pe treaba facuta, aducandu-te la acelasi nivel cu cei care au furat. Asa ca de ce te mai straduiesti? Sa fie oare niste sechele ramase din copilaria de mai sus? De la "Ursul pacalit de vulpe", sau este doar ce vedem in jur. La magazinul de cartier vanzatoarea te fura, isi trage niste bacsis de la ea putere, cica plata pentru ca te serveste calma, ca nu te refuza. Facem tot sa ne fie noua bine, dar cat de departe mergem? Mai sunt si exemplele celor care gasesc bani pe strada, multi sau putini, si incredibil, ii duc la Politie sa le gaseasca proprietarul. Personal consider ca daca ai nevoie de bani, iar ei sunt asa vitali pentru tine, atunci nu-i pierzi ca prostu' pe strada, sau sa-i uiti in cizme vechi, care vor fi aruncate cu banii odata. Furtul. Dar perceput altfel. Si sa-l luam in general. De la magazin, de la societate, pana la fiecare domeniu in parte, furtul e prezent. Nu mereu cu gandul al bani, ci cu insusirea unor lucruri, valori care sunt luate fara intrebari. Compozitori precum Moga fura si ei, mergand pe ideea ca "daca are succes la ei, merge si la noi". O mica adaptare, mai scazi din note ca inaltime, le mai ridici pe cele joase, bagi rime in romana sau engleza si gata, hitul [ne]original e scos pe CD. Deci fura. Si special l-am luat pe Moga drept exemplu. A demonstrat originalitate, insa si la el functioneaza resemnarea, si pana la urma, suficienta, astfel ca "de ce sa ma chinui cand merge si asta?". Si merge. Dar se observa diferenta intre ce e original, pentru care a depus munca, si unul "importat" pe sub mana. 

Filmele sunt copiate pe hard-disk, cu gandul ca daca iti plac te duci si la cinema sa-l vezi. La fel si muzica. Colectii intregi de rip-uri mp3 pe CD-uri de 1 leu, le redai in difuzoare de fiecare data cand te simti bine ascultand, dar oare se putea si cu bani sa cumperi? Se poate. Dar iar avem o scuza, "nu ne permitem, salariile sunt mici". Scuza e usor de gasit, dar un lucru e cert, ne place sa furam, ne simtim mai bine, avem o placere lautrinca in momentul in care incalcam "legea". Tocmai regula impusa e aceea care ne face sa furam. Daca mama iti zice ca sa nu mananci din tortul aniversar pentru tine, atunci o vei face. Daca sotia spune ca sa ajungi la timp undeva, sa o astepti, atunci vei intarzia, pentru ca vrei sa "furi" din timpul ala pentru tine, sa arati ca poti sa fi rau. Daca la scoala profesorul impune un termen furam din asta, pentru ca suntem "independenti", iar la lucrari desi stii, e "dragut" sa te uiti si pe niste foi. 

Europa se sperie de romanii care fura bine. Ne face placere, nu am fost crescuti sa culegem fructele altora, dar sa furam tot invatam la noi acasa, in Romania.