Acesta care scrie.

Am strans ceva "istorie" in spate, ceva posturi pe acest blog si ma gandeam ca trebuie si acest articol de autocaracterizare. Ce scop are blogul asta? Prima data, in zorii lui de viata m-am gandit sa fie ceva putin diferit in care sa apara niste idei proprii in contrast cu mediul si tara in care traim. Apoi am continuat ideea si am scris despre ce vad prin jur... Unele articole sunt cu idei de baza imprumutate de la altii, dar schimbat mult contextul pentru ca nu vreau sa vad lumea cum o vad si altii. 


Stilul cu care scriu este unul ironic si cu mult sarcasm tocmai pentru a critica si pentru a incerca o corectare a unor mentalitati. Ideea de baza a "31 februarie" este sa fie altfel, prin articole pornite de la idei banale. Niciun articol nu e lipsit de ceva personal, nu va asteptati sa fie un copy/paste de la altii. Ideile sunt aceleasi, si pot fi aceleasi, dar sub alta forma si cu aspecte noi. Ma deranjeaza sinuciderea prosteasca din iubire, la fel ca laudele aduse unor elevi dupa ce se sinucid, ba ca au fost buni, ba ca nu intelege nimeni de ce au ales moartea. Imi place Romania cu toate problemele ei, nefiind nici pe departe vreun ultras care nu vrea sa plece. As pleca, dar nu as da-o pe altele. Imi place cel mai mult Bucurestiul si nu inteleg de ce vor atatia sa-l distruga prin ignoranta care nu ne da pace, aruncand mizeria pe jos si neapreciind ce e frumos si ce trebuie pastrat. Parcurile renasc primavara, dar mor treptat pana la iarna.

Acum legat de ce scriu, totul este cu un motiv, poate ideea vine de la un articol de ziar sau de pe internet. De multe ori, si asta se observa in articole, sunt subiecte banale dar extrapolate si extinse prin opiniile mele. Alte articole sunt scrise plecand de la plictiseala, de fapt vreau sa scriu, dar imi lipseste motivarea, asa ca incept cu ceva, si ajung sa extind la mai multe idei. Si asa am gasit motivarea. Nu vreau sa castig nimic cu blogul asta, nefiind reclame pe el, vreau doar sa fie citit, si vreau opinii prin comentarii la articolele puse. Nu este o cursa dupa trafic, ci vreau cititori care stiu ce vor in viata si carora sa nu li se scoale parul pe spate doar pentru ca nu pup bine pe cei pe care ei ii pupa. Nu ma mint cu ideea ca sunt cine stie ce scriitor, daca ideile sunt bune, si textul vine, dar cand sunt textele facute pentru a mai spune o morala in cuvinte mai multe, atunci se simte lipsa de interes. 

Nu ma astept sa fiu placut de cei care citesc, dar daca un post de-al meu dau ceva de gandit cuiva, atunci este o mica reusita. Si altii spun ce spun eu, dar eu reusesc sa o fac cu un stil propriu, si castigand prin faptul ca sunt greu de urmarit in idei, desi concluzia se poate citi la finalul postului. De fapt nu sunt cuvinte goale, ci sunt cuvinte multe pentru a da exemplu, ca daca vin si spun, "Boc e prost, spargandu-i ta-su oua in cap", atunci lumea devine indiferenta, ca nu spun nimic nou, dar facand o poveste dupa asta, devine mai interesant. De fapt, prea multi isi umplu timpul citind texte praf pe net, pe alte bloguri, asa ca macar aici sa primiti critica si mistouri dar sa inchideti pagina cu un zambet vag (sau nu) pe buze. 

Nu prea ma intereseaza daca ma plac oamenii, pentru ca daca as incerca sa ma fac placut, as fi de acord cu retele sociale, cu mentalitatea de "turma" sau cu mersul in linie. Ar fi ca in bancul acela in care se face o coada si primul din capu' la coada e intrebat, "de ce stati aici?", si raspunsul frapant este ca, "nu stiu, dar sunt primul". Asa ca eu nu iau parte la coada daca nu stiu de ce. Astfel ca nu prea vreau sa plac, vreau sa lovesc cu replici, si prin articole, rand pe rand sa fiu ironic si sarcastic cu orice tip uman. Chiar cu mine. Nu urasc minciuna, sunt rau, violent, meschin si chiar sadic cu animalele, mint daca imi este mie prielnic momentul, dar fiind si sincer cand am fata de cine. Nu scriu de foame, nu am 25 kile cu tot cu ambalaj, nu caut bani prin internet, aia se fac in realitate, nu prin siteuri obscure, alergand dupa clickuri pe reclame ca un irlandez cautand o comoara la capatul curcubeului. 

Vad care posturi sunt mai citite, si vad cum cele ironice si amuzante in acelasi timp par sa atraga. Ciudat, pentru ca fix in alea critic mult sau sunt ironic si ajung la concluzia ca toti avem cate ceva de spus dar lasam pe altii sa spuna pentru noi. Ei bine, eu spun pentru mine. Spun prin aceeasi necredinta in Dzeu, prin lipsa de orientare data de divinitate si prin cuvinte vulgare cand au rost, nepunand punct cu "pula mea", ci punand din punctuatie. Inchei aici, pun... Punct.