Parintii.

Acum ceva timp, Ana Blandiana a scos in fata publicului larg o poezie, "Parintii". O puteti cauta si vedea despre ce e vorba, e frumoasa, iti da de gandit cand o citesti si dupa gata. Nu te va schimba, dar sper ca randurile urmatoare sa insemne ceva.

Mai exista respect fata de parinti? 

Am vazut un copil (in sensul de fiu) cu tatal lui la un centru comercial. Si fiul nemultumit de ce decide tatal si ca la casa nu-si gasea cardul, ii arunca o replica, "vezi ca esti prost". Poate nu e asa importanta, dar e tatal, nu doar un strain pe care sa-l iei in toate cuvintele pe care le crezi bune.
Sa vedem ce sunt parintii. Cand nu uita sa fie parinti. Ei sunt cei care muncesc din greu, de cand ne fac, ca sa ne asigure un trai bun, sa nu ne simtim ca inferiori, complexati in prezenta altora. Sunt cei care se trezesc in toiul noptii ca sa plece la serviciul prost platit uneori, sau care dorm 4 ore pe noapte pentru ca au doua locuri de munca, fiul/fiica dorind sa plece in tabara. Nu vorbesc de cei care au bani, ci de cei normali, muncitori. 

Sunt cei care suporta criticile celor din jur, ca nu ne cresc bine, ca ne lasa in voia sortii, dar ciudat, tot ei ne fac mari. Apoi copilul vine si cere bani fara sa se gandeasca la cata munca depune parintele pentru 10 lei, pentru 50 lei, sparti de copil in doua sticle de cola si o ciocolata sau chipsuri, sau un pachet de tigari. Parintii la vremea lor au vrut sa fie independenti, au devenit, si acum ne au pe noi pe cap, locuri de munca obositoare, griji, rate si... dorinte greu de implinit, sau imposibile din partea copiilor. 

Parintii vor doar cateva lucruri inapoi, ieftine, gratis de altfel, dar importante pentru ei. Apreciere fata de ce fac ei, respect mereu, pentru ca ne cresc, iubire daca se poate, neconditionata, si recunostinta cand priviti la ei. Nu cer mult, ba chiar prea putini comparativ cu ce ofera.
O fi greu sa dam inapoi lor lucrurile astea?