Una e să te plângi cu motiv, cu argumente și alta este să te plângi ca muta pe mormânt. Să găsești o persoană căreia să te adresezi e ușor, să formulezi o plângere e ușor, "eu vreau asta, asta și asta" și ca să urci treptele penibilului până în top e cel mai ușor, te apuci de o tăvălire crâncenă pe jos, neapărat să și urli, să creadă lumea că suferi pentru ce vrei să obții.
E tanti învățătoare din Caracal care ține o cură de slăbire ieftină, greva foamei, încercând în mentalul ei găurit mai ceva ca un șvaițer, să-și găsească motivarea acestei acțiuni. Cazul e cunoscut, se chinuie de 60 de zile să obțină ceva și nimic, moartă nu e, și tot urlă că vrea dreptate. Urlă împreună cu un cor de susținători morbid de proști care nu știu ce vrea ea de fapt, dar știu că e contra sistemului, deci trebuie susținută. Așa, acum, maxima întrebare, suprema aroganță vine astfel: Ce s-ar întâmpla dacă Guvernul n-ar băga-o în seamă nici dacă ar muri? Nu s-ar întâmpla nimic rău, mai moare o tută credulă, dar este drept un exemplu bun, cine alege metoda asta de sinucidere chiar nu va fi oprit de structurile statului. Orice mare cerșetor care crede că are dreptul să ceară ceva cuiva, amenință cu sinuciderea și gata, așteaptă satisfacerea cererii. Deci, e o sinucigașă asta, și-o face cu mâna ei, în chinuri, dar e premeditată, deci nici în biserică nu intră și nici dreptul să spună că n-a fost ajutată nu-l are. Cum nu e normal ca statele să susțină sinucigașii, asta ar trebui să moară (dacă nu renunță pe la a 70-a zi), ca ceilalți cărora le vin astfel de idei să-și stopeze aceste gânduri. Asta-i soluția, greu nu e de aplicat, și tot familia plătește sicriul.
Încă o picătură din fântâna gândirii. Bugetarii (sau toți cei care mai fac asta) protestatari. Adică se strâng niște mulți într-o piață publică, mai nou la Victoriei, și încep să țipe că vor bani, zile libere sau prostituate gratuite (poate unii cer și așa ceva). Nu contează cererea, doar faptul că se bat cu niște jandarmi care țin un gard. Și unii susțin gardul, unii împing în el și vor să-l treacă. Unde se duc dacă trec? Nicăieri, ar fi ca niște orbi, nu văd drumul. Acum știu doar să zguduie gardul, poate pică, poate nu. Dar nu pică și este un continuu protest cu aceeași desfășurare. Ajung la Boc? Îl omoară? Și? Le dă cineva bani? Nu, nu au tupeu să omoare, iar asta nu le-ar aduce banii ceruți, dar cum spuneam, ăștia sunt “zguduitorii de garduri”, cam ca România la fotbal, zguduie iarba să pară că sunt pe teren. După gard logica li se oprește, dacă l-ar dărâma ar rămâne blocați la ușa Palatului Victoria, "și acum ce facem?", desigur replica venind la modul, "punem gardul la loc și ne împingem iar în el".
E tanti învățătoare din Caracal care ține o cură de slăbire ieftină, greva foamei, încercând în mentalul ei găurit mai ceva ca un șvaițer, să-și găsească motivarea acestei acțiuni. Cazul e cunoscut, se chinuie de 60 de zile să obțină ceva și nimic, moartă nu e, și tot urlă că vrea dreptate. Urlă împreună cu un cor de susținători morbid de proști care nu știu ce vrea ea de fapt, dar știu că e contra sistemului, deci trebuie susținută. Așa, acum, maxima întrebare, suprema aroganță vine astfel: Ce s-ar întâmpla dacă Guvernul n-ar băga-o în seamă nici dacă ar muri? Nu s-ar întâmpla nimic rău, mai moare o tută credulă, dar este drept un exemplu bun, cine alege metoda asta de sinucidere chiar nu va fi oprit de structurile statului. Orice mare cerșetor care crede că are dreptul să ceară ceva cuiva, amenință cu sinuciderea și gata, așteaptă satisfacerea cererii. Deci, e o sinucigașă asta, și-o face cu mâna ei, în chinuri, dar e premeditată, deci nici în biserică nu intră și nici dreptul să spună că n-a fost ajutată nu-l are. Cum nu e normal ca statele să susțină sinucigașii, asta ar trebui să moară (dacă nu renunță pe la a 70-a zi), ca ceilalți cărora le vin astfel de idei să-și stopeze aceste gânduri. Asta-i soluția, greu nu e de aplicat, și tot familia plătește sicriul.
Încă o picătură din fântâna gândirii. Bugetarii (sau toți cei care mai fac asta) protestatari. Adică se strâng niște mulți într-o piață publică, mai nou la Victoriei, și încep să țipe că vor bani, zile libere sau prostituate gratuite (poate unii cer și așa ceva). Nu contează cererea, doar faptul că se bat cu niște jandarmi care țin un gard. Și unii susțin gardul, unii împing în el și vor să-l treacă. Unde se duc dacă trec? Nicăieri, ar fi ca niște orbi, nu văd drumul. Acum știu doar să zguduie gardul, poate pică, poate nu. Dar nu pică și este un continuu protest cu aceeași desfășurare. Ajung la Boc? Îl omoară? Și? Le dă cineva bani? Nu, nu au tupeu să omoare, iar asta nu le-ar aduce banii ceruți, dar cum spuneam, ăștia sunt “zguduitorii de garduri”, cam ca România la fotbal, zguduie iarba să pară că sunt pe teren. După gard logica li se oprește, dacă l-ar dărâma ar rămâne blocați la ușa Palatului Victoria, "și acum ce facem?", desigur replica venind la modul, "punem gardul la loc și ne împingem iar în el".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu