Școala globală

Mulți condamnă românii ca fiind încarcerați în ideile lor și nu doresc să ia ceva de la alte popoare. Eu vin și întorc asta și spun că noi ca popor, ca elevi români ce suntem, avem în cadrul școlii noastre tot globul încadrat în circa 800 de elevi per școală.

Francezii sunt cei cu vinul bun, brânza cu mucegai și mirosul cutremurător de stătut, de-aici și o întreagă industrie a parfumurilor. Elevii care se întâlnesc cu apa când plouă afară, iar atunci doar dacă joacă o miuță în curtea școlii sunt “francejii” școlii. Desigur, șpreiul este echivalentul industriei parfumurilor din Franța. Americanii sunt puștii bogați ai clasei, care vin, trântesc cărămida de dolari și cer tot ce vor, râgâindu-ți puțin fast food în nas. Ei sunt cu toată lumea, deoarece toată lumea vrea să fie cu ei pentru că ceva bani nu strică. De regulă sunt opulenți, fără să fie intelectual prea potenți.

Chinezii sunt recunoscuți ca fiind puștii rahitici, ca aspect, dar sunt în număr mare, iar dacă lovești vreunul, nici măcar nu știi în care ai dat, așa că trebuie să-i iei pe toți la rând. Ei sunt peste tot, se bagă în orice, fără să facă ceva bun. Germanii câștigă un loc aparte, ei au în palmares un premiu mare, un moment de sclipire și de atunci a rămas umbra potrivit căreia sunt maeștri la învățătură. De fapt sunt consecvenți, cu câte un moment de “Evrika!”.

Vine rândul negrilor, dar fără să fie neapărat o culoare diferită pe tenul lor, ci există mitul că au asupra lor cel mai mare instrument atotfolositor. Practic, sunt elevii supradotați ai școlii. Există zvonul, ei trăiesc din asta, o faimă puternică, dar fără s-o demonstreze vreodată. Japonezii se regăsesc în școala românească drept acei copii care le au cu electronica, dar fără să inventeze ceva, doar așează altfel unele lucruri. Tot un bec cu baterie le iese, dar becul parcă este mai luminos decât al altora, bateria parcă e mai încărcată și totul pare mai legat, mai futurist.

În final, elevul din ultima bancă, ăl mai prost și ăl mai defavorizat este moldovean (adică Republica Moldova). Nu știe ce vrea, ar vrea să schimbe conducerea clasei/ școlii, dar nici nu găsește alternativă. Ar vrea să fie în grupul celor șmecheri, dar când i se oferă șansa se răzvrătește, că el știe mai bine. Primește bani de la altcineva din milă, pentru cazul în care i se fac foame să nu se mai plângă.

Profa/ diriginta este UE, și nu pentru că ar da pe-afară de bani sau pentru că ar fi unit zeci de elevi într-o mișcare vizionară, ci pentru că e luată la M prin UE. Adică la Măscărit prin Uniunea Elevilor.

Mențiune: Articol scris pentru Academia de gashca.