Pages

22 februarie 2011

Jigniri dulci -7-

“Lumea-și pierde-ncet soldații, căci mai toți bărbații
Vor să vadă dacă e zacuscă-n beci la alții” (Bitză)
- Este o decădere pe care autorul încearcă s-o subliniez în aceste versuri. Bărbații, cum îi știm cuceritori și exploratori, ajung și-n locuri unde nu e demn să ajungi. Aici este folosită o metaforă și o explicație pentru această pierdere a testosteronului din sânge. Cine se simte jignit, se acuză.  

“Și-ai tăi sunt pacifiști ca hipioții,
Tu ți-o iei, ei se holbează ca idioții” (Cedry2k)
- Neaoș nouă, când vedem o bătaie, care este încasată chiar de către apropiați, ne distanțăm și tragem popcornul mai aproape, căci suntem, cum autorul spune, niște “hipioți”, dar nu-n sens rău, ci că mereu am purtat pacea în suflet și fapte. Niciodată, istoria ne-atestă, n-am bătut pe nimeni

“Vei face diferența
Dintre bărbați și pizde ce se țin de labii crezând că-s coaie” (Cedry2k)
- Aici este vorba de o revenire la lipsa egalității dintre sexe. Bun, exemplul de putere și impunere este bărbatul, dar femeia începe să se masculinizeze, iar pentru că autorul nu dorește așa ceva, creează acest vers de o putere nemaivăzut în psihicul labiilor, pardon, oamenilor.

“Intru-n garsoniera ta luxoasă
Și te surprind cocoțat pe masă” (Spike)
- E vorba de sentimentul de inferioritate, dimensiunea mică a garsonierei (nu a altceva!) dă sentimentul că ești rege pe teritoriu. Până și o garsonieră are “tron”. Iar pentru desăvârșirea versului, împingerea către rușine e cel mai bun mod pentru întărirea psihicului masculin (de altfel puternic).  

“Și ea făcea parte din categoria «curve de zei»,
Pune temei pe faptul c-am ars-o cu prea multe femei” (Cedry2k)
- Acum puțină referire la femei. Mereu ele încearcă să-și scuze acțiunile prin găsirea de motive la bărbatul (spun ele, iubit!) de lângă ele. Desigur că bărbații nu sunt perfecți, dar na, uneori își asumă greșelile (prea des strică).

Niciun comentariu: