Luceafărul dintre pixeli

Această poveste nu e pentru cei slabi de îngeri, nici pentru cei puternici de diavol, nu este cu feţi frumoşi sau cu prinţese zăvorâte undeva departe. Aici sunt fapte reale pe care le-am trăit până nu demult, într-un loc nu prea îndepărtat de cel în care stai tu acum, cititorule al poveştii mele. Nu a fost aşa plănuit, dar n-am mai putut rezista, am clacat, sunt om, la o judecată mai dreaptă iertat sper să fiu. Dar să-mi încep povestea, care se naşte în juneţea mea.

Auzisem vorbe despre această minune, această făptură, care îţi face viaţa mai uşoară, care te ţine în priză, care aduce către tine toate bucuriile şi cunoșţintele umanităţii, dar n-o încercasem pe deplin niciodată. Sau n-am avut norocul de a ne întâlni doar noi doi. Au fost doar întrevederi frugale, trecătoare, preţ de câteva ceasuri, maximum, apoi ne despărţeam iar. Dar parcă mereu eram supravegheaţi, ca doi încarceraţi care nu trebuiau să se cunoască, ci doar să se vadă, să-şi facă treaba reciprocă şi să plece. Totul aşa, până într-o zi când se poate spune că plătisem plăcerea.

Am intrat într-o cameră întunecoasă, fumul mă îneca, dar nu doream să plec, voiam să descopăr ce alţii ştiau deja, voiam să văd ce atrage aşa multă lume acolo. Cel care avea grijă de bunul mers al lucrurilor mi-a cerut banii înainte, am plătit doar o oră, chiar nu ştiam ce aveam să fac atâta timp, eu credeam că în câteva minute termin. Am fost lăsaţi singuri după ce tariful a fost fixat, iar eu am început să explorez o parte din ce-mi oferea. Plăcerea a fost instantă! Eram liber, făceam ce doream, se supunea fără să comenteze, fără să crâcnească, eram un mic zeu pe Pământul meu, totul era ca într-un vis pentru care îndelung aș fi făcut farmece pe la vrăjitoare prin camere de spirism obscure. Am aflat tot mai multe, era un domeniu atât de nou pentru mine, atât de plin de surprize.

Plăcerea creştea în intensitate şi când să îmi doresc şi mai mult, ora expirase. Bani nu mai aveam, astfel că mi-am luat cordial la revedere, am ieşit pe uşă cu capul plecat, cu mii de gânduri şi cu un singur scop: să revin cât de curând! Vreme de patru ani totul a fost cum nu îmi imaginam, apoi am descoperit plăcerea în altă parte, chiar la mine acasă, fix aceleaşi lucruri îmi oferea, dar în confortul propriei case. Acum am văzut imaginea dezolantă. Internet-cafe-ul la care am descoperit minunile internetului a fost închis! Calculatorul la care am accesat tot ce am dorit... a dispărut.

Am părăsit acel loc pentru calculatorul de acasă care oferea aceleaşi lucruri, dar fără să plătesc cu ora, poate doar curentul, însă regretul părăsirii a rămas. Acum ce pot spune?! Asta e, trec mai departe. Voiam să mă laud că îmi iau laptop, dar nu ştiam cum să spun.

Mențiune: Articol scris pentru Academia de Gashcă.