Viitorul la frecarea globului

Eram într-o acută criză de siguranţă faţă de viitor astfel că am dat o fugă până la globul de ghicit viitorul pentru a mă asigura de cum va fi soarta omenirii și implicit a mea. Am dat cu frecatul pe el până printr-un îndepărtat mileniu de nu mai recunoșteam om de om, ci erau toţi extratereștri, fiinţe încă bipede cu un corp pirpiriu, mâini lungi, ochi mari, creier imens reliefat și de cutia craniană și doar trei degete la fiecare mână. Am trecut rapid de acest șoc vizual și mi-am zis "uite, băi nene, că și omul poate ajunge extraterestru pe planeta lui" și mă bucuram că vom ajunge să evoluăm și noi. M-am uitat prin jur să observ ceva obișnuit, banal, ceea ce știam din epoca mea și totuși nu vedeam ceea ce căutam, iar acești omuleţi renunţaseră chiar și la vorbit, acum aveau doar deasupra capetelor niște statusuri scrise într-o limbă încă neclară mie.

Am frecat puţin globul, mai bine zis l-am gâdilat și mi-a înmânat un DEX pentru acea limbă. Pe copertă scria "Dicţionarul explicativ al limbii KlingoromânadeBaltă", l-am deschis și am început să-i înţeleg. A crescut, la propriu că la figurat încă nu explodam, inima în mine când mi-am dat seama că statusurile sunt de fapt integrarea reţelelor sociale în viaţa oamenilor. Dacă o secundă ai vedea această lume, tu, cititor al acestei clarviziuni, nu ai mai vrea să pleci de acolo și ai muri de inimă neagră pentru că nu ai mai prinde această viaţă. Nici eu nu am mai vrut să plec până am dat peste o imagine atât de prezentă în zilele noastre, și ce zic eu imagine, dom'le, că era un întreg film.

M-a oprit un nene și mi-a cerut într-o limbă indescifrabilă mie ceva. Am aflat apoi că limba era KlingoenglezadeBaltă și voia și el niște credite virtuale pentru a-și cumpăra "o ext-bere-terestră" cred că a spus. Deci, clar, nici în mii de ani de evoluţie nu dispare "întinde-mâna". Mi-am zis însă, într-un puseu nemaîntâlnit de optimism, că e un caz izolat și să nu judec fără dovezi. Nici nu au trecut niscavai secunde și văd la un colţ de stradă suspendată cum un nene, tot pirpiriu, dar cu creierul mai mic și într-un dialect stâlcit (și cam negricios, între noi fie vorba) cerea combustibil pentru mijlocul de locomoţie lângă care stătea.

Am frecat globul în sens invers și am zis că mai bine să rămân cu nesiguranţa viitorului decât ca acesta să mă sperie în așa hal.