Omul se hotărî într-o zi de luni, dar mai mult spre marţi, că trebuie să-și oficializeze relaţia cea mai lungă, dar cea mai ascunsă din viaţa sa. Conștiinţa îl mustra tacit că nu avea curajul de a spune lumii întregi ce a putut clădi în timp pe fundaţia sentimentului, dar acum, după câteva guri de curaj de peste 50% concentrație, hotărârea părea că vine natural. În primă fază o spusese timid câtorva oameni din anturajul său și văzând că n-au nimic împotrivă a început să o spună tot mai des, ba mai mult, adora întrebarea "cu cine ești?" pentru a spune cu zâmbet larg de acompaniament "cu Mâna Stângă". Astfel toți cunoscuții săi aflară într-un interval de timp scurt și oarecum se bucurară pentru el, dar nu prea mult, căci erau și invidioși.
A început să iasă cu Mâna Stângă tot mai des în oraș, chiar mai des decât le scotea pe oricare dintre fostele iubite. Ar fi fost și greu s-o lase acasă, nu pentru c-ar fi iubit-o nemărginit, ci pentru că lăsatul ei acasă ar fi însemnat o tăiere a relaţiei lor, iar asta el nu dorea. Se simţeau bine, aveau aceleași plăceri, iar seară de seară, sau la două seri dacă el era obosit se iubeau pasional pe fotoliu, pe scaunul din faţa PC-ului, pe canapea și uneori chiar în bucătărie. Ea cerea doar o spălare rapidă după, o săpuneală cu orice tip de săpun, n-avea pretenții de snoabă. Îl mai ajuta cu ce putea ea, când avea nevoie trebuia doar să apeleze la Mâna Stângă iar ea de grabă era acolo să-și zgârie pielea, să-și rupă unghiile sau să se murdărească pentru el.
El, ca orice bărbat mai hormonat, avea și o amantă, nu foarte diferită în esenţă de Mâna Stângă, dar cu un temperat diametral opus. Ea, amanta, era chiar Mâna Dreaptă! Cele două se știau din vedere, erau prietene de mici, în copilărie stăteau tot timpul împreună, dar spre maturizare se cam distanţaseră. Acum doar se mai întâlneau uneori, mai schimbau o atingere două, dar cam atât, însă el, bărbatul, apela uneori la ea pentru pasiune sau pentru a-i face unele servicii cum ar fi scrisul. Dar poligamia nu le-a dăunat, ba chiar au conviețuit frumos până la o vârstă înaintată. Până într-o zi. În acea zi Mâna Stângă a atins-o pe fund pe o doamnă la metrou și atunci el s-a supărat și a rupt de tot legătura. Ea nu s-a lăsat însă și a mai trecut pe la el, dar când a venit el avea un topor pregătit, iar spaima aceea a distanțat-o pentru tot restul vieții lui. Cea care mânuia toporul era Mâna Dreaptă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu