Este dimineaţă, abia ora 7:30, oamenii încă își caută în dosul pleoapelor somnul întrerupt. Coboară mecanic pe scările metroului și, ca pe o mare tablă de șah, își iau câte un petic de loc. Se învârt în el, se holbează la alţii din acel loc, apoi se urcă în metrou pentru a-și căuta alt petic de loc. O mamă e neatentă, scotocind prin geantă, iar fi-su ajunge în faţa unui automat cu produse de la metrou. Un loc absolut fascinant prin culori și varietate, dar la fel de fascinant prin preţuri și rotunjimea lor către profitul deţinătorului. Copilul, undeva la vreo 5-7 ani, este prins, se uită doar la produsele de acolo, atât pare să vadă. Strigă la maică-sa, vrea ceva de acolo. Invariabil, răspunsul este "n-avem bani!". Nu e bani, domn'e, dar copilul vrea. Nu plânge, nu se zbate, nu cade în spasme, doar se uită lung cu ochi de căţel părăsit. Mă-sa termină cu geanta, îl vede, vine lângă aparat, bagă o bancnotă de 1 leu și o monedă de 50 de bani și-i ia ceva. "Na, și să nu mai ceri, că nu mai am bani!". Când el nu o vede, ea zâmbește ușor împăcată că l-a făcut puţin mai fericit.
Un bătrân vociferează cu privire la oamenii din jur, în special tineri, și debusolarea lor. Încă dimineaţă, puţin trecut de 10. Soţia lui îi pune o mână pe umăr. "Lasă-i, ai fost ca ei. Lasă-i, toate trec, or fi proști, dar nu merită să te enervezi pentru proști". El înţelege, lasă ochii în pământ și o aprobă. "Așa o fi." De la vreo 50 de metri se apropie o femeie. Are cam 30 de ani, nici urâtă, nici frumoasă, dar are privirea aţintită la cuplul de mai devreme. Se întâlnesc, el o sărută pe obraji, apoi femeia se îmbrăţișează cu soţia bătrânului și rămân preț de un minut așa, îmbrățișate. "Ai ajuns cu bine?" "Da, fără probleme." "Hai că te-ai găsit să vii și tu fix acum, iarna asta, după patru ani. Acu' cu toate zăpezile astea!" "Lasă, mamă, avionul și taxiul au mers bine. Mă bucur că sunt aici." Și pleacă împreună acoperiţi în sunetul vocii fiicei care povestește peripeţiile ei de pe unde a fost.
Soarele a apus, frigul se simt mai rău, din cauza vântului care bate. Tot metrou. Ea are un buchet de flori în mână - sunt flori din acelea colorate în fel și chip de către florărese cu colorant alimentar în apă; cele pe care le iei profesoarei când n-o placi - și o inimă mare, roșie, pe care scrie "Te iubesc... numai pe tine!". El are o pungă de la un supermarket în mână. Se observă, prin pungă, conturul a două pachete de ţigări și a unei sticle cu vin. Cineva urmează să se fută. Ea se uită la flori și strânge inima mai cu nădejede. El se holbează, când la o femeie mai arătoasă din faţa lui, când la monitorul cu știri de la metrou. Scenă de Dragobete. Cu iubire. Ieftină a mai ajuns și iubirea asta, o inimă de pluș, flori, o sticlă cu vin. Sau sexul e așa ieftin?
*"Premiat" e un vin ieftin, de circa 5-6 lei. Îl cumperi ca să te dai nobil, nu bei bere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu