Timpul care se oprește

Lumina albă îmi întunecă puţin privirea, parcă aş fi orbit, şi totodată îmi neutralizează toate senzaţiile. Cu greu ajung în faţa uşii căreia nu-i remarc prea bine dimensiunile, dar intuitiv ştiu unde vine clanţa şi curiozitatea mă face s-o apăs. Este descuiată, ceea ce mă miră în prima instanţă, dar până la urmă poate cineva din interior mă aşteaptă. Un hol lung mi se întinde la picioare, un covor nou şi imaculat mi se aşterne în faţă, iar de-a stânga şi de-a dreapta mea văd doar dulapuri mari, din metal, toate noi, nefolosite. Iau la inspectat unul, aleatoriu, văd că lacătul este de formă pus, iar acum nimic nu mă împiedică să mă uit în interior. Văd dosare frumos aranjate, numerotate, cu dată şi nume, cu cuvinte care să le rezume. Dar mai observ şi pe perete, deasupra dulapului, o inscripţie: "Fericire". Întind mâna şi apuc un dosar, nu-i prea mare, şi încep să mă uit prin el. Paginile cu pozele alternează cu cele cu descrierii. Văd oameni zâmbitori, oameni care se simt bine, citesc gânduri care mustesc de o fericire contagioasă, lecturez părţi despre bucurie, dar nu mă încântă prea mult. Interesul îmi scade tot mai mult pe măsură ce dau paginile. Închid totul, şi dosarul, pe care îl arunc pe jos, trântesc şi uşa de la dulap şi pornesc mai departe pe hol. Inscripţiile de perete continuă: "Iubire", "Nostalgie", "Mândrie" etc., dar nu mă mai opresc să mă mai uit ce este la fiecare. În mintea mea totul deja capătă contur că este la fel. În capătul holului întrevăd o uşă, deşi asupra ei nu mai cade lumina puternică ce mi-a arătat drumul până aici.

Este dărăpănată uşa, încuietoarea are semne pe ea că a fost forţată, şi reuşind în final să fie ruptă, pânze de păianjen pe la colţuri şi în faţa ochilor am imaginea cel mai puţin atrăgătoare din tot acest decor. Împing uşa, abia se mai ţine într-o balama, şi pătrund în cameră. Mică este, praf pe jos şi pe rafturile din faţă, un bec din mijlocul tavanului încearcă să lumineze cât de cât. Doar un dulap, ca acelea metalice, dar acesta este îndoit, scrijelit cu tot felul de cuvinte. Nu mai văd inscripţia de deasupra ca până acum, dar asta nu mă opreşte să-l deschid şi să mă uit în interior. Doar trei dosare, iau unul şi-l răsfoiesc.

- va continua -