Frumoasa tara... pacat ca e locuita.

Premiul Nobel de anul acesta pentru literatura a fost castigat de un cetatean roman, Herta Muller. De fapt ea intra la capitolul "disidenti", dar chiar si asa, odata in viata (bine, de mai multe ori) a cunoscut viata in Romania. Primirea Nobelului este o stire veche, indelung dezbatuta, si intoarsa pe toate partile, ba pe la TV, ba pe la radio, cei care au comentat fiind fie cunoscatori fie simpli oameni. Rezumatul evenimentului este cam asa, decernarea acestui premiu a dus la urmatoarea situatie, Herta a refuzat o premiere din partea statului roman, iar statul a dat inainte cu felicitarea ei, cu incercarea de a o face sa accepte o medalie de la Romania. Asa rau am ajuns? Nu mai putem gasi nimic bun in Romania, nimic de premiat, nici macar un veteran de razboi, incat aproape rugam in genunchi un fost locuitor, inca cetatean, ca sa accepte o premiere. Un cetatean care de peste 20 ani nu mai stie ce-i in Romania, stie doar vechea vreme, cand comunistii erau la putere. A plecat din motive de ea cunoscute, a facut bine sau rau, numai ea stie, nimeni nu are dreptul s-o condamne pentru ca a ales asa. Dar avem tot dreptul sa atacam modul de a actiona al statului roman. In principiu feliciti orice cetatean care face numele tarii cunoscut, prin forte proprii sau cu ajutor. Dar este gresit sa insisti atata, cetateanul sa-ti zica cum ca nu vrea, iar tu sa dai inainte, sa intorci obrazul la nesfarsit. Si asta numai pentru ca seful statului sau ministrul Culturii langa Herta (sau oricare altu/alta) cand isi dau mana, iar ea tine o diploma pe care scrie "Romania felicita ...". Felicitari pentru premiu, si gata, oricum nu ne are prea mult la suflet, si cum iubire cu forta nu se poate, ramane respectuosi si atat. 

Acum d-na Herta mai vine pe prima pagina cu o acuzatie la adresa (oare? sa fie? chiar ala?) fostului regim comunist. Nu stau sa detaliez povestea, pe scurt insa ea e cam asa. Vorbind despre rolul Bisericii, Herta Muller a declarat ca Biserica Evanghelica ar trebui anchetata in privinta colaborarilor ei cu regimul comunist, dand ca exemplu Biserica Ortodoxa, cunoscuta pentru fostele colaborari cu Securitatea. Organizatiilor Evanghelice din Germania normal ca au sarit "cu gura" si au replicat pe masura acuzelor: „Noi nu putem spune deocamdată nimic, deoarece, nu cunoaştem sursa prezentată de autoare, dar o clarificare a situaţiei este în interesul nostru”. Daca vreti sa stiti toate detaliile, AICI este stirea completa. 

Sunt enervanti cei care vin acum, dupa ani, si acuza regimul comunist. Sau cei care spun ca nu au colaborat cu Securitatea, si ca ei sunt "curati". Asa si? Cu ce ne mai incalzeste in 2009? Trecutul e in spate, e acolo cu un rost, ca sa nu-l repetam. Care dintre toti demagogii astia nu s-ar fi "vandut" Securitatii? Acum Dinescu e mare curajos, mai sunt inca 2-3 care dau "din gura" mai ceva ca o prostituata care face un oral. Astia au coaie acum cat roata de la camion, dar pusi in fata unor decizii fortate nici ei nu stiu cum ar actiona. Chiar trebuie sa fim asa demagogi? Asa deontologi? "Eu nu, nu as face asta", dar in trecut uita ca exact asa a facut. "Dar cum sa faci asa ceva, e impotriva moralitatii", dar peste nici 2 luni face exact cum spune ca nu e bine. 

Ciudat cum suntem noi, noi romanii, vrem sa fim primii, dar cand castigam fara munca, sau fara prea multa munca. Cand se impune ceva munca, primul lucru pe care putini romani il vor este sa "ridice mana" si sa-si asume rolul de "primul". Voluntariatul este acceptat rar, si asta cand are ceva de castigat, fie si o semnatura pe vreo scrisoare de intentie. 

Dar ultimul e bine? Nu prea e bine, dar romanul nu stie sa fie ultimul. De fapt uraste ultimul loc, mai ales cand asta presupune o "coada", probabil e o replica din trecutul nostru sub un regim comunist. Un exemplu de asa caz este la intrare/iesire de undeva. Fie ca este vorba de trasnportul in comun, de statul la ghiseu, de intratul la moaste etc.. Inteleg ca nu e bine sa fii ultimul si sa treaca "viata" pe langa tine, dar cand este vorba doar de minute de asteptat, chiar nu se poate? Cum sunt si cei care sunt buluc la coboratul/urcatul in RATB, se baga in fata, imping, isi dau coate, si ajung sa fie primii. Asa si? Dupa asta stau ceva timp sa-si aranjeze imbracamintea pe ei, ca s-a sifonat cand urcau, dar niciodata nu sunt ei de vina pentru ca s-a sifonat, ci "nesimtitii care se inghesuie".  

Mai sunt momentele cand spun ca tara e urata, nu au ce sa iubeasca la asa tara. Injura ani de zile prostiile din Romania, defectele tarii, si tot ce-i irita pe ei. Nu zic ca e perfecta Romania, dar sigur nu e cea mai josnica tara. Si cui nu-i place, granitele sunt deschise, mai sunt alte 26 de state din care sa aleaga. Un vers bun care se potriveste acestei situatii, si acestei categorii de romani, "Nu-i tara de cacat, ci locuitorii ei". Nu cumva noi, oameni, transformam mediul in care traim? Ba da, si cum "nimeni nu arunca gunoaie pe jos", totusi orasele, in special Bucuresti, sunt murdare, cu hartii si alte ambaje pe strazi. Mai jos las un filmulet, in care este prezentata Rusia, dar nu cu ce are mai frumos, ci cu stereotipurile ei, cu ce are mai ironic, mai urat. Dar totusi este iubita pentru asta, si naste un zambet cand te gandesti "uite, si eu am facut asta". La noi astfel de imagini sunt privite ca ironice si atat, adica, baga-le sa mai avem si noi de ce rade, dar astfel de situatii tot cetateanul acelei tari le face, fie ca e el roman, rus sau american, tot un cetatean (sau mai multi) cade in penibil. Dar altii scot partea buna din orice, noi o scoatem doar cand ne pica bine. 

Eu iubesc in Romania muntii, literatura si stereotipurile noastre la care in cele din urma fiecare ajunge. Ce iubiti la Romania? 

Ei iubesc Rusia, dar cred ca noi am fi foarte critici la asa imagini: