Manelisti sau mai bine... "manelisti"?

Subiectul general e ca a murit Gheorghe Dinica. Nu o sa vorbesc despre el prea mult, din simplul motiv ca decesul lui e tratat de prea multi, fie pe Internet, fie la TV. Ce o sa fac insa va fi sa vorbesc despre un subiect prea putin tratat, dar urmarile lui le luam ca atare. Legat de Dinica, altceva ar trebui sa ne intristeze, nu neaparat moartea sa, ci moartea lor. "Lor" fiind toti marii artisti, ajunsi acum la peste 50 ani, unii chiar peste 80 ani, iar odata cu ei moare industria de arte teatralo-cinematografice, teatrul romanesc, cinematografia si chiar muzica romaneasca. Lista celor dusi e mare, lista celor care au ramas e mica, iar lista celor care vin, cei tineri, este foarte mica. Gheorghe Dinica nu este un om, nu este un actor, nu este un artist, ci este toate la un loc, dar si multe altele, el reusind in toata cariera sa devina "oameni". Prin rolurile sale, in comedii, drame sau actiune, el a interpretat rolul "tipului rau", rolul pe care putini il accepta, este un "negativ" prin excelenta. Dar "rau" nu numai cu cruzime, dar si prin lucrurile nedorite la un om, blamate de moralitate. Lascarica este un Dinica parsiv, sau este Bastus, crud, dar care se pocaieste, ramanand un citat celebru pentru acel episod.Este "oameni" pentru ca toti ne regasim in rolurile sale, in cel putin unul, fie prin parsivitate, fie prin lasitate, sau chiar inselaciune si profitare de pe urma altora ("Filantropica"). Cei de acum chiar nu pot fi comparati cu astfel de nume mari. Si ca tot a venit vorba de nume mari, articolul asta nu este despre un om, despre filme, sau teatru, ci va fi un articol despre demagogie, moda si "turma" in... muzica. Probabil stiti ca Dinica a fost si un lautar bun, la "Sarpele Rosu" ciocnind pahare cu Nelu Ploiesteanu, sau Stefan Iordache si multi altii.

Acum ca am spus cate ceva despre ce a fost Dinica, cunoscut atat ca actor cat si ca lautar, muzicant, revin la muzica, subiectul pe care ma voi concentra mai departe. In ziua de azi, comparativ cu perioadele trecute, mesajul sau sentimentele transmise de piese nu mai conteaza decat in mica masura, contand insa "moda" si ideea liber promovata ca "daca ei asculta, si tu trebuie sa asculti". Ca doar nu poti sa fii diferit de cei din jur, nu te gasesti tu sa ai pareri contrare. Acum tendinta este cam asa: "nu ascult manele, sa nu aud asa ceva. - Dar ce asculti? - Paiii, ascult asa... Techno, pop, dance, rock si ... clubbing, muzica de club". 

Asa, si? Eu intrebam de muzica, nu cate cuvinte stii in engleza sau cate moduri de a face zgomot stii. Aa, asta e muzica? Atunci da, jos manelele!!!, asta e mult mai buna. Ia sa vedem, mai bine zis sa ascultam, cat de buna e muzica asta. Urmatoarea melodie cica ar fi un mare... sau a fost... un mare hit pe afara si prin tara, in cluburi. 

Daca asta inseamna muzica, eu vreau sa asurzesc pe loc, asa ceva nu este muzica, sunt doar 2 fraze, repetate mecanic timp de 3 minute. Dar cine sunt eu sa ma pun in calea gusturilor oamenilor. Daca va place... auditie placuta. De parca ai avea ce sa asculti...

Acum vorbind serios, cum sa poti tine capu' sus cand spui ca asculti asa ceva, dar sa-i injuri pe cei cu manele? Dupa parerea mea, muzica actuala, in special pop-ul facut de trupele din Romania cu versuri in engleza, este chiar mai "manea" decat manelele. Dar ce inseamna pana la urma o manea? Si de unde dispretul pentru acest gen de muzica? Fundamental, eu dispretuiesc genul manele din 2 motive: versuri prea simple, cu  rime facile, in care se neglijeaza minimul de gramatica. Al doilea motiv este ca urasc melodiile care nu au un mesaj, indiferent de gen, fie manele, pop, rock sau ce alte "minunatii" de genuri exista. Manelele, nu toate insa majoritatea, au niste versuri care spun nimic, doar sunt cuvinte aruncate acolo si facute sa rimeze. Acum ii inteleg si pe manelisti. De ce sa faci ceva complex cand oricum ce prinde la public sunt "ceva" simplu, potpuriuri care dupa 2 auditii, sa le poti fredona. Astfel ca, rime ca "soare, mare, stea, belea" sunt mai mult decat evidente si raspandite prin acest gen. Si oricum, ascultatorul decide seriozitatea din melodie, atata timp cat ascultatorii se multumesc cu ceva banal, asta in orice gen de muzica, atunci cantaretii nu au motive sa faca melodii puternic sentimentale, care sa transmita valuri de emotii sau sa mobilezeze mase prin ce spune.

Se mai spune ca manelele sunt imaginea inculturii, prostiei in Romania, in societatea noastra. Si ca toate mitocaniile pornesc de la acest gen de muzica. Ok, manele transmit incultura, prostia si sunt facute cu gandul la bani. Insa daca "mitocanii" din Romania ar asculta Chopin, Mozart, Stevie Wonder, Michael Jackson etc., asta le-ar influenta modul de comportare? Nu, dar cei din jur ar influenta, dar cum conteaza "ce zice lumea", atunci nu muzica misca mase, ci masele misca alte mase. Avem acum acest gen, cica techno sau "de club" sau cum s-o mai numi el. De ce ai asculta asa ceva cand esti acasa, pe strada, sau chiar de ce ai asculta asa ceva la radio? Pentru ca in momentul cand asculti asa ceva, in 4 minute iti sunt redate aceleasi beat-uri pe care in 10 secunde le-ai si invatat, iar fiecare beat tine cam 2 secunde. Dar trecand peste minciuna cu "Dj-ing", ajung la versuri si aici incepe adevaratul paradox. Nimeni nu mai stie limba romana, ci au invatat mai nou engleza, iar pe orice album, este imperativ necesar sa ai cel putin o melodie in engleza. Ca poate esti remarcat si sa ai ce sa prezinti celor din afara cand esti chemat la concerte acolo. Preventiv, nu? ...
Dar nu prezența melodiilor in alte limbi este factorul deranjant, ca doar e bine sa mai auzi si ceva diferit, in alta limba, insa problema sta in versuri. Daca in manele sunt penibile, aici totul este inzecit. Numai ca pe fundal nu e un acordeon, un tambal, si o orga, ci avem... Dj, mixare, beat-uri si track-uri. Rimele sunt tot mai des alcatuie din "high, fly, way, stay si play".
Nu sunt compozitor, dar cum tot romanul e poet, incerc mai jos o rima in engleza, sa vad daca imi pot porni o cariera.

  I want with me you to stay
  Another dream rushes to the sky
  Can't we be there? Come love, let's fly
  No worries, just to love you may.

Si pot continua asa fara oprire, inca zeci de ani. Asa ca, ce pula mea ies albumele asa greu? Aa, am uitat ca versul nu inseamna tot, mai trebuie inregistrate, editate, mixate si puse pe un album frumos impachetat.
Deci sa am cam la vreo 15 piese maxim pe un album pop/dance, fiecare fiind de cel mult 3 minute. Un mic calcul duce la 10 zile de compus si inregistrat, si inca 1 luna, asa, cu ragaz de o bere de un suc, 1 luna pentru editare audio, pentru efecte, mixare si punere la tempo cu fundalul... si cam atat. Astfel spunand am terminat, uite albumul acum e gata. Puteti sa-mi spuneti "Februarie31 Records" ca tot se poarta, si ma pot numi compozitor si manager muzical.

Sunt rau si ironic? Da, putin, dar in esenta cam asa stau lucrurile, iar rimele nu sunt diferite de ce avem in manele. Dar ce au manelele? Nu prea au, adica nu au un "piar" (adica PR = Public Relations) bun care sa le scoata in fata, nu au niste reprezentati mai "Doctor Honorius Causa" si sunt mai des ascultate doar dupa o anumita cantitate de alcool pe care sa o ai in sange.
Da, cantareti de manele nu dau pe afara de cultura, dar nici cu pop-ul, dance-ul romanesc nu ridic fruntea din pamant. Nu vad acolo masteranzi in canto, sau absolventi de 10 a Conservatorului. Sau macar acolo, o facultate ceva, dar ce conteaza o facultate cand pe bani o faci oricum, si obtii foaia aia. Marcel Pavel a facut o cariera in muzica fara sa fi avut liceul terminat, pe Moga nu-l intreaba nimeni de Teoria Relativitatii, Keo nu este oprit dupa concert sa explice principiile analizei matematice, iar trupa Simplu nu o vad oprita pentru a fi chestionata in legatura cu marimea medie a IQ-ului la oameni.

Că se exprima mai frumos astia din muzica usoara (dar usoara rau) e adevarat, dar asta nu ii face mai destepti sau mai prostii ca manelistii sau ca noi ceilalti. Un om il judeci dupa alte criterii si nu dupa cum vorbeste, ce cuvinte foloseste sau ce teoreme matematice/fizice iti poate demonstra pe un servetel. Daca am judeca dupa asa ceva, in jur am "scutura" prietenii si am ramane cu 1-2 mai elevati. Insa manelistii sunt priviti asa cum se intampla in prezent prin asocierile facute in ultimii ani. De la prezența tot mai mare a limbii engleze la noi, pana la accesul mai mare la Internet, românului i s-a inoculat ideea ca "faci asa, ca asa trebuie. - De ce asa? - De d-aia!!!" si astfel a patruns popul in muzica, a patruns danceul si prostia de "amuzica", cea de club, Dj-ieala.

Uitam trecutul? Desigur ca da. Uitam ca acum 10 ani trupe ca Andre aveau versuri de manele dar pe ritm pop. Sau cum Genius strangea mii de fani, fiind niste manelisti mai stilati, mai moderni, mai "scuturati" de lanturi si ritmuri de acordeon. L.A. avea zeci, sute de fani care puteau spune fara greseala versurile melodiilor lor. Ce era L.A.? Era o trupa dance-manelizata. Versuri si idei de manele dar puse pe genul dance. Si aveau succes. 
Intrebati orice persoana de peste 25 ani ce muzica era in difuzoare acum 10 ani, acum 15 ani? Era Fata Morgana cu melodii de liberare pentru militari, melodii care trezeau nostalgii chiar si celor de mult liberati cei in varsta. Era Tomis Junior care avea versurile prezente mai peste tot, de la bloc pana la padure, pana la vila. Sau mai era Nicu Paleru cu ritmurile lui de petrecere, de baut.
Erau multi, erau ceea ce si noi suntem. Acum ne prefacem, ne futem in cur cu muzica techno, cu club, cand in anii '90 discotecile rasunau de manele, dar si de ceva pop, dar si de romantele lui Gica Petrescu.
Dar acum suntem moderni. Suntem pe dracu'. Ascultam orice fel de muzica, dar depinde cati mai asculta ca noi. 

Gheorghe Dinica era ocazional lautar, o categorie "urata" de rockeri, de poperi si de restu. Dar e Dinica, deci putem asculta ritmuri asa, e o legenda. Dar putem asculta si romantele lui Gica Petrescu, un mare petrecaret din Bucurestiul de acum sau de alta data. Ascultam cand e cazul un Dan Spataru, care in cariera lui a compus o melodie pentru fiecare dintre noi, pentru fiecare sentiment. Dar nu ascultam Angela Similea ca e invechita, nici Mirabela Dauer ca muzica ei e "veche, antica si de demult" si nici Irina Loghin nu ascultam ca e muzica populara. Nimeni nu asculta populara, e Caahhhhh!!!

Poti baga modernism in romani, poti baga engleza, si altele de prin Occident, dar nu poti scoate ce e romanul. Ii place sa petreaca si face asta pe ritmuri care ii plac, ca uneori se abtine, e din cauza criticii venita din partea societatii. Dupa 2-3 pahare de vin, sau dupa o bere, dupa un wisky, inhibitiile dispar si atunci nu se mai tine cont de ce e la "moda", sau de "ce zice lumea". Asculta ce-i place... Mai da si cate o dedicatie daca simte asta...
Dar macar stim ce ascultam? Sau ascultam doar ce asculta si altii mai multi? Normal ca urmam trendul si ascultam cu "turma", desi muzica acum la "moda" e nimic, spune nimic, trezeste nimic in noi.    Da' e la moda, frate!!!
Deci mai stiti care sunt manelele? Lautarii sunt Dj acum si cu un nume nou e mai bine? ...pai e, ca... acum freaca platanu si nu acordeonu'. Iar maneaua, populara, romanta, e un mix pe platane, sau un "fly high" pe album. Iar manelistii? Buni au ramas doar cei care erau, ca cei care vin, se comporta ca cei din pop/dance/rock/club. Dar "manelistii"? Aici sunt multi... mai greu e sa-i vedem.

In final las 2 melodii foarte bune, cu o morala ce merita ascultata. Prima este Irina Loghin - "Deschide gropare mormantul", iar cea de-a doua este Gheorghe Dinica - "Am muncit si nopti si zile".