Aceiasi vechi noi.

Desi nu mai vroiam sa spun de religie prea curand dupa Paste, se pare ca ortodcsii din Romania nu se dezic de la nimic si mai apar pe scena cu ceva. Azi a fost Ziua mirului sau ceva, si desigur ca oamenii s-au strans cu zecile pe acolo doar doar vor ajunge sa dea si ei un pumn. Pardon, nu vor sa dea pumni? Atunci de ce e gramada aia de oameni cand era vorba sa fim credinciosi, sa fim mai buni? Si nenea ala cu burta, da, Patriarh parca e, ce pazeste pe acolo, doar sa arunce cu apa sfintita in multime? Si probabil in minte sa spun, "lua-v-ar dracu' pe toti, ca stricati imaginea aici", iar printre dinti sa spuna, "Mantuieste-i Doamne pe credinciosii tai". 

Greu cu dualitatea asta, mai ales ca omul este "curva" cu multe fete. Nu inteleg niciodata de ce ajunge credinta, religia sa mobilizeze asa mase de oameni pentru ceva asa de fizic, de terestru cum e mirul sau apa sfintita.

Mirul e o mare "chestie" facuta din uleiuri, facuta cu ritual si care are o aroma specifica. De pe 1 aprilie au inceput sa faca acest Mir, pe care sa-l imparta acum oamenilor care vor veni sa-l ia. Asa, si nu prinzi mir acum, la impartirea asta generala, dar poti sa te duci la orice manastire din Romania si sa-ti cumperi de acolo cat mir vrei. Oricum nu ai nevoie decat o sticluta de care gasesti sa cumperi ca suvenir, cu care sa faci semnul crucii pe frunte, ca un bun credincios.

Si Dumnezeu nu cred ca va uita daca nu intindeti un ulei pe frunte. E frumos ritualul, cand esti la plecare sa faci o mirungere, dar nici o calcare in picioare nu se merita, mai ales cand sunt alternative de a procura acel ceva. Mirul.

Dar asta este un subiect bun de stiri, iar ne dam in "stamba" dupa lucruri de nimic, ca la deschidere de magazine, ca la orice lucrul gratis. Doar pe vremea comunismului mai vedeai cozi lungi unde oamenii stateau doar de dragul de a sta, nu stiau de multe ori la ce, dar stateau ca doar nu si-ar da locul. Si cum Revolutia a schimbat doar oameni, nu si mentalitatea care conduce, ajungem tot la asa ceva.

Un alt articol de critica, ironica, dar tot nu ajuta la nimic. Se pare ca ordinea si ce mai ravnim sa fim raman toate doar un vis. Ramanem la fel, harapareti si pomanagii.