Socializarea in viteza.

In momentele actuale socializare inseamna un stat pe internet, pe siteuri de socializare, si astfel sa vorbesti cu oameni din aproape toate colturile lumii si astfel se spune ca socializezi. Dar in postul de azi sa presupunem ca nu exista internet. Socant, stiu, nu ati mai avea cum sa injurati blogul asta, dar presupunem, deci teoretic. Nu exista internet...

O iesire in lume, o plimbare pe strada, un loc de munca unde exista o comunicare, o interactionare intre angajati schimba omul. Garderoba ti-o gandesti in raport cu o medie generala care iti place, astfel incat sa te simti tu bine cand esti in preajma acelor oameni, si alegi ceva intre "imi place" si "asa trebuie". Si tot acest iesit din casa aduce un contact cu lumea reala, cu care discuti, schimbi impresii despre multe, intelegi unele lucruri altfel si afli de la altii ce probabil nu stiai. Deci intr-un cuvant, cand un individ se raporteaza la mediul din jur, si survin in comportamentul sau schimbari in acest raport cu mediul avem un cuvant, "socializare". Si asa se face ea in lumea reala.

Un experiment prin care fiecare ar trebui sa treaca macar o data in viata... Sa te izolezi de lume, nu spun fara telefon sau tv, ci fara sa iesi din casa, pentru cateva zile, doua-trei, o saptamana, o luna. Cand se va incheia perioada si veti iesi, atunci se va intampla un lucru care se poate sa ne surprinda. Stam intr-o bucla de timp, ramanem la fel, dar lumea de afara s-a schimbat, viteza cu care ne iesim dintr-un mers care pare normal este impresionanta, intram repede in ritm, dar totusi in scurtul timp petrecut izolati s-a rupt contactul. Si obiceiurile vietii cotidiene se raporteaza la restul, la societate, obiceiuri din dimineata sau personale. Deci, ne definim ca oameni, ca indivizi unici prin contactul pe care il avem cu viata, cu societatea.

Si acum, intrebare de baraj... Internetul ne poate afecta atata? Este retorica, dar raspundeti...