Si cum spuneam...

De fiecare data cand spui cuiva ca adevarul doare, te astepti sa primesti o palma peste ceafa si un mustrator, "ai grija ce spui, nu stii nimic." Asa ca ajungi sa crezi ca adevarul nu doare. Indiferent cum o fi, parca minciuna te scapa frumos din orice situatie.

Pentru adevar apelati la dusmani, la oamenii care va urasc, iar pentru minciuni (sau "adevarul omis") apelati cu incredere la familie, rude, prieteni. Cei din prima faza vor spune ce gandesc, adevarul, fara sa le pese de sentimentele voastre, pe cand cei din urma, din politete, din datorie morala, va vor minti cu gratie mereu.

Considerati-ma un dusman, un critic care va spune, "Pare c-o sa ploua."