Ce avem si ce dispare.

Sperantele sunt lucrurile pe care ni le imaginam si la care visam mereu, dar care nu mereu se implinesc. Iar cei din jur, se spune ca, nu au dreptul sa ni le omoare, insa mai mereu se intampla ca ei sa le faca sa se stinga incet. Si pana la urma ce le pasa altora, sunt visele tale, lupti pentru ele, dar uneori visele astea nu sunt asa, fara sa implice pe cineva, astfel ca ne legam sperantele de cineva, de persoanele din jurul nostru. Acum este cheful de a scrie despre stari si lucruri moarte, dar fara sa existe aceste "ceva" cu adevarat. Si aici ma refer la sperante, vise si amintiri. Desigur ca or mai fi multe, dar ce sunt eu, Cartea Cartilor? Raman astea. 

Speranta mai moare si ultima, dar te afli intr-un paradox, sau nu, daca spui ca mori si astfel, inevitabil, moare si speranta o data cu tine, cel care o aveai. Si visul este la fel, tu ai murit, iar nimeni nu are pornirea de neinteles de a-ti implini tie sperantele si visele. Am stabilit deci ca mori, cu tine moare totul ce aveai in minte. Ca doar iei creierul cu tine, nu-l lasi aici la criogenare. Dar conteaza cum o zici, cum pui accentul pe cuvinte, ca fie moare speranta, de la sine putere, ca dispare motivarea care o tine treaza, sau ca o omori pentru ca nu mai vrei tu sa devina realitatea. In definitiv, speranta nu se stinge, prin natura suntem optimisti in subconstient, dar stingem noi lumina orientata pe ea.

Si ca tot am ajuns la moarte, ca speranta este si amintirea. Si ca in timp ce traiesti lasi o urma in memoria celor din jur, astfel ca mai esti mintit cum ca vei trai vesnic, un nemuritor in inima celor care te cunosc. O fi sau nu, cica si ochii care nu se vad se uita, iar cum tu esti la 2 m sub pamant, sigur se vor vedea ochii. Poate doar daca ii tine ca trofeu in vitrina. Insa si cei in a caror minte si inima esti, mor intr-un final. Ca vesnici sigur nu sunt. Prin prelungirea acestei logici, esti mort, dar ramai in amintirea altora, dar si ei mor, deci tu ai murit complet. amintirile mor, cand toti cei care le au, mor. Deci nu esti vesnic, deci totul moare. Deci, o viata avem.