Dacă ai ști

Dacă ai şti că majoritatea bărbaţilor care îţi întind mâna ca să te salute sau să te cunoască s-au masturbat în timpul acelei zile, le-ai mai răspunde la salut? Dacă ai şti că cel din faţa ta are fetish-uri ciudate şi că poate mai devreme de o săptămână i-a stat pe faţă o femeie sau a făcut pe el de frică în timp ce era într-o şedinţă de masochism crunt l-ai mai respecta? Dacă ai şti că majoritatea femeilor şi bărbaţilor preferă să-şi satisfacă partenerii prin sex oral i-ai mai pupa oriunde aproape de gură (ex: obraz)? Sau ai împărţi ceva alimente cu ei? Dacă ai şti toţi partenerii iubitei şi modurile în care a făcut sex cu ei ai mai privi-o la fel? Dacă ai şti că părinţii fac sex pe sub plapumă/pătură cât timp cred că tu dormi ca să nu te trezeşti întrebându-i de ce gâfâie şi sunt asudaţi i-ai mai privi ca pe simpli părinţi care odată ce te-au făcut, în mintea ta, s-au oprit şi din sex? Dacă ai şti că maică-ta probabil îl satisface pe taică-tu prin sex oral, ai mai lăsa-o să te pupe pe obraz sau frunte?  

Toate aceste detalii minore cu care se întâlneşte orice om în viaţa lui, nu neapărat în ordinea asta şi nu neapărat toate, poate şi cu altele, sunt mai mereu ignorate. Nici nu trebuie ţinut cont de ele pentru că atunci ne-am privi reciproc drept nişte scârboşi. Astea sunt exemple de fapte umane pe care nu vrem să le ştim din cauză că dacă le conştientizăm ne fac rău. Aşa, şi după toate astea, se mai întreabă cineva de ce există secrete? Nu poate exista sinceritate totală din moment ce, dacă există, totul se destramă pentru că detaliile ar fi prea greu de suportat. De-aia guvernele mint, de-aia niciodată nu sună amanta pe telefon, ci o colegă sau un coleg care a uitat ceva, care poate se preocupă de cum e vremea mâine. De-aia niciodată copilul nu sparge lucrurile, ci ele, de idioate ce sunt, cad cu o viteză atât de mare către pământ, mai mare de două-trei ori decât gravitaţie, şi se fac ţăndări. Aceste mici secrete pe care le avem pentru noi ne fac sociabili şi acceptabili în societate.

Dacă-i spui unui tată că fii-sa e o curvă în devenire după cum face sex, ăla te va alerga cu un topor în mână, o meclă de drac şi cu o sticlă în altă mână, până te va prinde şi te va jupui de viu. Dar nu-i spui, nu eşti sincer, îi spui că vă iubiţi, pentru că ţie îţi place cum e ea, îţi place ce face, iar atât timp cât e doar a ta, nu e curvă, e doar pricepută şi adori asta. Nu-i spui mamei celui mai bun prieten că el fumează, deoarece vrei şi tu ţigări, vrei ca el să aibă bani ca să-şi permită un pachet mereu plin. Ehe, şi aşa ajung secretele să fie personale şi nu sincer împărţite cu toţi, sau sunt secrete pe care le împărţim cu puţini, dar ascunzându-le de cei mulţi. Oamenii aşa ajung mari, pentru că cineva, la un moment dat, nu a spus cum ăla lingea-n cur şeful în birou la propriu şi aşa lumea e un loc mai bun de când cu politeţea.

Triunghiul Moldovenilor

Probabil ca nu-s cel mai potrivit sa vorbesc despre moldoveni din moment ce eu sunt un bucurestean cu farame de Oltenia in mine, dar sunt roman, deci pot vorbi despre orice fara sa am habar. Dupa cum stiti, moldovenii sunt locuitorii unei provincii tare defavorizata numita Moldova, dar in mintea multor romani ea se numeste Moldovenia. Niciun roman, cand injura cu moldoveni, nu se leaga de Republica Moldova, tara aia unde oamenii se tot gandesc daca vor comunism sau neo-comunism (democratie), ci zic de regiunea Moldova din Nord-Estul Romaniei. Multe mituri s-au creat despre moldoveni, multe adevarate, dar si mai putine false. Moldoveanul e o entitate de om cu care compari plebea societatii cu scopul jignirii celui comparat. Dau spre citire urmatoarea afirmatie: "Bai, 'tu-te-n gura de moldovean!", iar dupa asta este clar, l-ai jignit. Daca vrei infrumusetarea limbajului mai bagi "borat, jegos, obosit, corcit, cordit etc.". Inainte mamele isi amenintau copiii ca daca nu fac ce ele vor ii dau tiganilor sa-i bage in sac. Acum se spune "daca nu faci asta te dau moldoveanului in masina". Practic, moldovenii au aparut in Romania ca oltenii sa fie ai' mai amuzanti, ardelenii ai' mai lenti si muntenii aia mai oraseni, pentru ca in comparatie cu moldovenii toti sunt mai ceva. 

Chiar in momentul asta un moldovean citeste impreuna cu tine pe intinsul internet acest articol si-si zice "futu-l in suflet de muntean oparit". Dar m-am intins prea mult cu punctele lor slabe, insa adevarul e ca nu stiu ce puncte forte au. De exemplu femeile sunt fie laudate, fie injurate. "Da-o dracu' de putoare, moldoveanca proasta" sau "eh, moldovencele sunt tare sprintene in bucatarie, e normal, asa e la ele". Niciodata un ne-moldovean nu stie exact cum e un moldovean pentru ca nu stie. Barbatii vor sa le futa femeile moldovenilor, dar sunt si speriati de stufosenia pe care o pot gasi la bifurcatia picioarelor. Pana si un copil de moldovean cand il vezi zici "tulai, da' fain mai e, manca-l-as! Pui de moldovean, ce sa-i ceri." Apoi vezi altul si zici "ptiu! Piei drace! Asta-i moldovean clar, urat ca ta-su!". Poate oi fi lipsit eu de informatiile elementare despre moldoveni, dar ceva am retinut: femeile sunt lenese, dar atat de lenese incat ar putea bate la sportul asta o intreaga padure de lemurieni; moldovencele se descurca in televiziune foarte bine, dovada toate importurile ca Radulescu, Marin etc.; barbatii sunt mari betivi, dar niciodata de bautura buna, doar de ulei de tractor, spirt, apa de gura etc. Erata: imi dau singur cu capul in gura c-am zis "apa de gura". Moldovenii sunt si saraci, deci ramanem la ulei de motor, spirt si poate dude fermentate. Moldovenii sunt lenesi pentru ca sunt saraci si-s saraci pentru ca-s lenesi, dar mereu surprinzator cum doi moldoveni se pot omori pentru bautura cand bautura nu mai e.

Ultima parte buna la moldoveni ar fi ca ei isi accepta conditia. "Ce vrei, asta sunt, moldovean, nu pot mai mult. Par ca-s un ratat si un nimic?! Da, chiar asa sunt." Si nici macar nu poti incerca sa-i schimbi parerea pentru ca ai minti si tu, stiind ca el e asa. E moldovean, adica moldoveanul e noul tigan. Da-te-n sange de moldovean zgarcit, moldovean libidinos, si orice fel de moldovean, astea-s noile jigniri aplicate de romani pentru orice natie de pe glob de vreo 20 de ani. Si oricat de bune or fi jignirile, niciodata nu se adreseaza unui moldovean. Ei sunt imuni jignirilor care ii caracterizeaza. Si in final, ce ne-am face noi, restul romanilor, fara crimele din Moldovenia, fara violurile babelor, fara betiile dintr-o substanta necunoscuta? Da, exact, ar trebui sa ne uitam la Bendeac si sa ne para amuzant. Ce pacat ca nu e moldovean.

Ardeleanu’ și viteza minimă legală

AICI articolul destep olteni.

Ardelenii sunt ca orice român, parveniţi şi boieri închipuiţi. Acum multe sute de ani nişte străini cu aparenţă de stil, adică ungurii, austriecii şi nemţii au dat pe rând câte o flegmă în perimetrul de dincolo de Carpaţi. După ce ardelenii s-au şters pe mufă de bale şi-au zis "ce coiu' fleoșcăit al lui bunicu', noi suntem ioropeni!". Şi de atunci tot se dau nişte stilaţi, nişte răbdători, nişte vai-dar-ce-aglomerată-e-capitala-voastră. Uite-un spoiler! e şi capitala voastră! Dar să revin la ardeleni. Ei, ăia care se cred cu fruntea mai lată, se regăsesc în Cluj, Timişoara şi Arad de unde suferă precum o duduie cu damf de doamnă. În general, şi nu-i un mit, ardelenii sunt lenţi, şi sunt lenţi pentru că nu ai unde să te grăbeşti acolo la ei. Pur şi simplu faci o mutare, ca la şah, şi aştepţi să vezi viaţa ce zice, cum mută. Oraşele sunt libere, asta dacă nu e meci de fotbal că atunci se simt şi ei ca duminica în Bucureşti, şi au tot timpul din lume pentru a pierde tot timpul din lume. Ei vorbesc lent, urmare firească din moment ce nimeni nu se grăbeşte să scape de discuţie. Ardelenii mai ajung prin capitala patriei uneori şi se miră de cât de repede se desfăşoară lumea aici. E normal să fim grăbiţi, ne luptăm pentru fiecare centimetru pătrat.

Ardelenii sunt buni la ceva ce necesită răbdare, ei pot meşteri la un ceas câteva secole pentru ca în final să-i spună stră-stră-nepotului tău că de fapt e un model vechi şi nu mai poate fi făcut. Ei se uită cu jind afară şi se întreabă de ce nu fug. Apoi îşi dau seama. Până ar ieşi ei din ţară ne-ar scoate U.E. şi Schengen din spaţiile lor pentru că circulăm sub viteza minimă legală. De regulă sunt oameni drăguţi, un accent imposibil şi nişte regionalisme de să-ţi faci limba ghiulea în gură. Sunt amuzanţi când fac nişte aprecieri de interes general ca "tulai, da' ce mare e Dunărea!". Ardelenii mai sunt şi buni la bănci, sau măcar pe post de cămătari pentru că mereu sunt dispuşi să-ţi dea bani. Nu-şi fac griji că nu vei avea timp să-i dai înapoi, ei au răbdare de a te toca mărunt ca picătura chinezească.

Centrul literaturii, artei, ideilor o fi în Muntenia, acolo unde sunt şi grămezile de bani, dar tot prin Ardeal intră europenii vestici, ăia de vin cu grosul banilor. Avem noroc că ardelenii sunt acolo, lenţi, calmi, binevoitori, binefăcători, darnici, astfel încât fiecare străin care-şi ia ţepe în Muntenia sau Moldova sau Oltenia îşi zice: "da, bă, dar tot prin Ardeal fug din ţară, acolo mi-a plăcut!".

8 amanunte necesare pentru fete

"Vocile din cap imi zic, nu te opri din scris".  
Articolul de fata se vrea o lista, deloc exhaustiva, pentru fete. Aceasta ar trebui sa le devina biblie, decalog, desi nu-s 10, si orice altceva ar mai fi de pret. Majoritatea barbatilor in numele carora voi vorbi aici nu sunt manelisti prosti, boi de oras, mitocani de staul, alcoolici de cariera, neciopliti din topor sau intelectuali calcarosi. Ei sunt barbatii obisnuiti, obisnuiti cu anumite lucruri de la femei, obisnuiti cu anumite defecte ale femeilor, iar acestia sunt aceia pentru care majoritatea femeilor se bat. 

 
1. Mai putina piele.
Serios, chiar nu ne place sa vedem multa piele, sa va vedem labiile din spate cand va aplecati dupa ceva, chiar va vrem nitel acoperite. Nu zic sa fiti ca araboaicele, decat ochii vizibili, dar nici curva 2000x. Ne plac fetele pe care noi le descoperim, nu carora le vedem al treilea ochi, si nu e cel al mintii. 

2. Mai putin curve.
Femeii ii sta bine cand pica greu, cand nu pune botu' la o muie din prima si nu cand e de acord cu sexu' de la primul suc baut. Sa nu fie insa inteles gresit, ne plac curvele. Ne place sa le desiram coloana in doggy style, ne place cand le infundam gatul, dar nu am intemeia o relatie cu ele. Sunt curve, cele mai multe dornice de popularitate, iar mai mult de sex nu vrem de la ele.

3. Inteligenta.
Da, ne plac femeile inteligente, dar nu rotunde in incapatanare. Daca va dovedim ca avem dreptate, plecati capul si apreciati ca avem dreptate. Si nu pozati in inteligente mai mari ca noi. Daca suntem supusi intelectual nu ne place, cum nimanui nu-i place, asa ca temperati-va. Si niciodata nu incercati sa va dati destepte cu "stiai ca?". Va futem in inima in momentele alea, va uram profund, nu ne pasa de orice rahat de cultura generala sosit din neant. Daca are legatura cu discutia, da, altfel nu. 

4. Inabordabilitatea nu-i buna.
Am zis mai sus ca ne place cand o fata se lasa greu, dar nu ne transformati in sclavi aflati mereu in fuga dupa voi. Vom incerca o perioada de timp sa va cucerim, nu stim cat, depinde de la caz la caz, de regula intre doua si patru saptamani. Daca nu dati vreun semn pozitiv va bagam in pizda mamelor voastre si cautam alta tinta. Nici din prima sa picati, nici sa nu picati, ci cheia e la mijloc, dar apoi sa nu va plangeti ca suntem porci pentru ca vrem alta. Pe fiecare o vrem intr-o anumita masura, dar nici sa fim cei care nutrim atractie, dar nimic de la polul opus.

 
5. Fara detalii.
Nu ne pasa de barfe, nu vrem sa stim cu cine si-a rupt baierele vreo mondena, nu ne pasa ca o prietena de-a voastra a fost inselata, desi noi v-am spus mai demult ca aia risca sa fie o nefututa in viata. Nu vrem sa stim decat ce ne intereseaza, iar daca ne prezentati ceva futil, il vom ignora, adica vom fi porci in viziunea voastra. Nici voua nu va pasa de povestile noastre cu ce mui au dat sau ce au futut prietenii nostri. 

6. Nu murim de foame.
Nu va mai laudati ca stiti sa gatiti. Daca nu aveti pe deget un inel caruia i se spune "de logodna" sau o verigheta nu ne pasa ce sufleu faceti, cum iese tortul de visine cu umplutura de branza cu mucegai sau ca stiti cat bors se pune la ciorba. Nici daca stati cu noi nu ne pasa, pentru ca nu suntem o familie ca sa va indepliniti rolul de casnice.  Vrem doar sa stiti sa faceti o cafea.

  
7. Fara vorbe despre copii.
Majoritatea majoritatii barbatilor de care vorbesc aici vrea un copil, dar nu vrea sa discute despre asta. Cand este momentul si v-am lasat "un pic" gravide atunci putem incropi planurile dezvoltarii echilibrate ale  aluia mic. Inainte de asta nu vrem sa despicam labiile problemei in mai multe pozitii teoretice.

8. Fara ofense la adrea mamelor.
Simplu: niciun barbat nu vrea ca mama sa-i fie criticata. Daca nu este un orfan sau renegat de familie, el isi iubeste mama, indiferent de cum a fost ea, proasta, curva, alcoolica, lenesa sau violenta. Va sta bine cu dintii in gura, nu? Atunci fara cuvinte tari la adresa mamelor.

Eu vreau la strâmtă

Omu’ este un încăpățânat atât de mare încât vara se duce la mare cu alți cercopiteci fără coadă ca să stea cu farfuza sau oiștea la soare, să se ungă pe bicepșii de la borcan cu cremă antimultechestiișicufactornușcât. Este defect europoid și mapamondian, căci toți se trezesc ca să dea fuga la mare cum prind o briză de aer mai cald și își simt fizicul mai dezgustător. Ajungi la mare unde-s prețuri de să-ți bați copiii până faci destulă energie cât să-ți încălzești cafeaua și te dai cu banana, cu pepenele, în “tilibombe” și alte mizerii care tot ce fac este să-ți ridice nivelul adrenalinei la un nivel decent. Apoi îți iei și copiii cu tine, deși te vaiți mereu că nu ai bani. Acești oameni merită să fie bătuți cu prosopul ud pe spate până ajung la fel de tumefiați ca o curvă-n Spania. Trebuie să fii total cretin ca să te vaiți că nu ai bani și totuși să-ți scoți puradeii prin stațiuniile de pe la noi. Vrei să vezi cum s-ar purta fi-tu în public? Du-l în parc și dacă începe orăcăitul după orice căcat ambulant galben roz ori verde și fără rost decât acela că se bagă în gură, se mestecă și ajunge la coș sau veceu, atunci nu-l mai duci la mare, că n-ai bani! Tot la mare toți burtoși nefutuți de când Ceaușescu se juca cu elicopterul spre Târgoviște se uită și bălesc la orice două țâțe văd. Și voi cică ați pierdut virginitatea? Bă, poate ați fugit voi de ea, dar ea a lăsat sechele!
---
Acum toți vor să cumpere copiiilor jucării. Păi, dați-le un Playboy și lăsați-i să frece rindeaua până sar așchii sau să deschidă poarta până se unge și nu mai scârțâie și nu vor mai vrea jucării. Fiți inventivi, că doar de-aia există net, ca să descoperi nimicuri la orice întrebare.
---
A murit o tanti dependentă de orice chestie bună creată sau descoperită de om. Cică era o cântăreață și cică una bună. Nu prea contează asta, acum toți macacii vor defeca-n sus de tristețe că, vai!, le-a murit esența vieții, spirala guru-ului, vocea care le lumina viața, pula dezosată pe care o sugeau cu fixație nebună. Apoi trece timpul și toți uită. Toți până la următoarea moarte. Cred că Casavinului se numea tanti. Ce nume predestinat alcoolului, nu ca la noi, Vasile, Gheorghe, banalități.

Ura! Ura! E acolo în cultură

Se întâmmplă să vină lumea și să mă ia cu: "Sfântule, sfântule, cum de ești așa misogin? De ce?!". Mă uit cu al treilea ochi la ei, adică al minţii și încerc să-i învăţ cum stă treaba cu trăirile umane. Să vedeţi, oamenilor, misoginismul (misandrismul la femei) nu există, dar este invocat atunci când vezi o persoană de sex opus și ai o remarcă poate (puţin) nepotrivită. Par egzamplu "uită la aia ce vacă e!" sau "ia uite la boul ăla ce bou e!". Să ne înţelegem, dacă critici ceva de același sex cu tine nu ești nimic din alea de mai sus, dar dacă e de sex opus, gata, sare politically corect-ul de pe placă și te strânge de gât. E normal să critici o femeie, cum e normal să critici un bărbat, iar aceste, să le zic caracterizări, sunt doar aruncate doar pentru a-ţi bate obrazul frumos și a-ţi zice "vezi că nu e frumos așa, măi, necilivizatule!".

Toţi oamenii sunt proști! Și gata, nimeni nu sare să ia apărarea oamenilor, adică a celor ca ei, se mulţumesc să spună "e părerea ta și ai voie la ea" și cam atât. Eventual mai vine o replică "nu fi așa dur, sunt și deștepţi printre ei". Dar dacă spui Toate femeile sunt proaste! mai că-ţi vine să te uiţi de două ori în spate înainte să faci vreun pas și imediat ţi-ai angaja niște paznici ca să te ferești de furia feminină. Desigur, bărbaţii nici nu se clintesc la misandrismul unei femei, nu că ar ști ce-i ăla, dar nu le pasă. Așa, e un bărbat misogin, nu te pune nimeni să-l iei în seamă cu ce zice. Doar că-l iei pentru că știi că cu ce a zis te atinge, te afectează, adâncește ca un topor complexul tău pe care îl știi prezent în subconștientul tău.

Critica e gratuită, observaţiile proprii și pe cât de subiective se poate, astfel că există misoginismul, iar el este natural pe cât de naturală este și diferenţa între oameni. A, și ultimul cui într-un sicriu care se închide cu superglue este ăsta: avem zeci de observaţii misogine la adresa femeilor. Comparat cu "porcule!" - care cred ele că este rea la adresa noastră, cele la adresa femeilor - petardă, jartea, coardă, pocnitoare, japiţă, curvă, muistă etc.- sunt net superioare ca duritate.

Așa, pe stil nou

Fie că e vorba de inimă sau de un creier complex care încă nu s-a plafonat complet, omul dezvoltă nişte sentimente în timp. Acum, că e vorba de iubire, afecţiune, grijă sau frică, astea sunt vechi şi previzibile, dar noul sentiment este trufia. Da, chiar trufia! Cum aşa? mă veţi întreba. Haida de veniţi mai aproape ca să vă explic. Vezi un cerşetor pe stradă, el are o pancartă pe piept, un puradel sau căţel cu el şi de regulă cere un leu sau o pâine. Înainte societatea l-ar fi exilat undeva la periferia dintre om şi animal, dar mai nou cică avem inimă, deci automat milă, însă mai mult, avem sentimentul de superioritate. "Băi, vezi cerşetorul ăla? Băi, păi, io mi-l fac sclav, bă! Îi dau 5 lei şi-mi pupă picioarele până-mi scoate şi pământul de sub unghii". Cam asta e superioritatea, îl vezi şi-i dai un ban, ca să te simţi semi-zeu cu portofel, deşi ascunzi totul sub ideea de milă: "să-şi ia şi el o pâine, săracul!". 

Apoi sunt cazurile de într-ajutorare între oameni, când vezi un caz de copil (bărbat, femeie etc.) bolnav de o boală care se poate vindeca, dar are nevoie de bani şi sub auspiciile dulci ale milei spui că donezi doi euro (sau mai mulţi, dar cum juma' de Românie e pe prepay, slabe şanse). De fapt tu vrei să arăţi superioritatea, să arăţi că fără tine, fără picul tău de aport financiar, acel pacient juca acum cărţi cu Sf. Petru şi-l făcea la barbut pe Iisus. După ce se face bine vrei ca acel om să-ţi datoreze circa 0.00002% din viaţa lui, fix cât ai donat, ca să poţi spune: "băi, agariciule, dacă mă superi, îţi grăbesc anularea certificatului de naştere!". Ei, dar eu vreau să schimb normele actuale, de fapt aceste abordări învechite şi care funcţionează tot mai greu.

Eu, să fiu cerşetor (Doamne fereşte, de rele păzeşte şi de dobitoci fereşte!) aş lua un carton, aș scrie ceva pe el, aș aborda o poziţie demnă şi m-aş propti de un zid dintr-o zonă ultra-populată, să zicem că magazinul Unirea. Aş sta puţin şmechereşte, cu o mână în buzunar şi cartonul ţinut de mâna cealaltă în dreptul pieptului, de parcă viaţa e perfectă şi eu aş fi vreun "peşte" care să-ţi vândă curva vieţii tale şi i-aş înjura pe toţi cei care trec: "ce, bă, 'te-n gură de molâu, nu ai mai văzut vedete?". Aş plusa apoi cu: "io-te şi la ăsta. Plimbă ursu', amice, că cocleşte lantu', ce caşti gura aici ca un tonomat de m*ie? Marş, bă, n-am nevoie de ajutorul tău!". Aici se produce un declic. Cum, cerşetor să n-aibă nevoie de ajutor? Atunci va da şi mai mult, să-mi arate că e superior, că el îmi dă viaţă, că mă întreţine. S-ar simţi mic dacă l-aş refuza, şi într-un final cred c-ar ajunge şi la OTV ca să spună povestea cerşetorului care nu voia banii lui.

Dacă aş fi un om bolnav, pe pat de moarte (ptiu, drace, doamne fereşte! Bate-n lemn, scuipă-n piept!), aş chema toate televiziunile la mine şi când ar trebui să spun de ce vreau bani aş proceda aşa: "bă, îngâmfaţilor, îmbuibaţilor, 'tu-vă-n gură de lingăi! Nu vreau bani, băi, limacşilor fără coloană vertebrală, vreau să vedeţi ce târâturi sunteţi că nu salvaţi o viaţă. P-a mea, bă! Dacă mor, să mor io de nu vin cu coasa după voi şi vă termen, bă! Marş, mă, de miloşi ce sunteţi, sunteţi nimicuri, lichele zgârcite!". Să vezi cum curg banii, numai aşa, să-şi demonstreze lor înşişi că nu sunt cum spun eu, ca mai apoi, când mă fac bine, să mi-o servească: "vezi, băi, pulifrici, că te-am salvat, băi, gură mare!".

Literatură pentru și mai puțină cultură

Pentru că sunt un bun samaritean care și-ar da de la gură pentru un om sărac, adică și-ar da de la gură vreo două flegme și trei jigniri pentru un om sărac cu duhul, am decis să întind o mână de cuvinte celor care vor să înveţe ce-i cu literatura. Română și nu numai, căci oricărui bun samaritean îi trebuie o cultură vastă ca să știe cu ce accent să înjure și cu ce tehnică să lovească. Să le iau pe rând, scurt să explic ce face și zice fiecare operă mare. Astea, ce voi scrie mai jos, peste ani vor sta pavăză oricărui comentariu literar drept concluzie și oricărui referat drept idee de bază.

F.M. Dostoievski, Jucătorul - Iubire nu, familie nu, loc de muncă nu, hai cu ruleta! Dacă baba a putut, eu pot mai bine.

F.M. Dostoievski, Crimă și pedeapsă - omori și tu ceva și conștiința asta te freacă mai ceva ca o nevastă.

G. Călinescu, Enigma Otiliei - dacă femeia vrea banu', după ban aleargă cât vrea.

M. Preda, Moromeții (vol. I) - degeaba ești Șef dacă n-ai bani și nici subordonaţi.

L. Rebreanu, Ion - visezi la pământ, înseli, distrugi, trădezi, baţi, apoi mori și ai numai pământ în jur.

M. Sadoveanu, Baltagul - se înavuţește omul puțin și gata, îl lovește în moalele capului invidia altora.

M. Sadoveanu, Fraţii Jderi - e lung, nu știu ce conține, dar are și niște Ștefan cel Mare pe-acolo.

M. Eliade, Maitreyi - un interracial așa cum trebuie, dar după ce dai englezul la indiancă tot omu' pleacă.

M. Eliade, La ţigănci - visul nu a ucis pe nimeni, dar căldura da.

M. Eminescu, Luceafărul - nu contează ce zice lumea, materia contează. Mult!

M. Eminescu, Floare albastră - oricât de bine arată femeia, dacă e proastă o lași și fugi.

T. Arghezi, Testament - ars poetica, dar emanciparea tot de la ţară a pornit.

N. Stănescu, Lecţia despre cub - perfecţiunea e o curvă și suge grav.

L. Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - nu pot face nimic, dar spun că nu vreau să fac.

G. Bacovia, Plumb - nici fantomă să fii nu mai e ca pe vremuri.

H. Malot, Singur pe lume - când crezi că ești al nimănui și n-ai loc nicăieri chiar este așa.

M. Preda, Marele singuratic - toate se destramă în jur, femeia moare, și tu rămâi același activist de partid.

L. Rebreanu, Adam și Eva - dacă vrei mereu iubirea pură degeaba mori pentru ea, sex tot nu primești.

Junghiul și modestia

Oamenii, din ceea ce am văzut și auzit, apreciază tot mai mult această calitate îndoielnică sau atu redundant și anume modestia. Ea, în esenţă, este doar o frână în calea evoluției bune a unui om prin simplul fapt că îl face să nu-și cunoască adevărata valoare. Mai întâi ea apare în școală când profesorii te ridică în slăvi (bine, nu-i chiar așa) pentru că ești modest. "Iar cutărică este un băiat excepțional, și atât de modest!". Iar cutărică pricepe că e binișor să fii modest, că profesorul te remarca și poți și tu să fii mai bun în ochii lui, deși poți fi la fel de bine privit și cu rezultate. Dar asta nu-i atât de gravă ca partea în care reușești ceva și totuși modestia prost înţeleasă te face să spui lucruri pe care nici nu le crezi. Ai medii mari, ești bun, dar fiind într-un con de umbră al modestiei nu poți spune "băi, sunt bun, sunt cel mai bun, sunt bun pentru că pot. Bagă-ţi unghia în gât că nu poți fi ca mine!". În schimb te limitezi la a spune "dar eu nu învăţ mult, nu învăţ acasă", "am câștigat datorită norocului, că nu am muncit prea mult". Nu, greșit! Muncești, nu poți fi bun fără muncă pentru că nu te uiți la două formule și gata știi calcul integral. Nu te uiți la poezii de Bacovia și îți vine "să vezi că ăsta e spleen-ul simbolist", nu merge așa, ci în schimb înveţi, și pentru munca aia, multă sau puțină, grea sau ușoară, trebuie să spui "sunt bun datorită mie și a ceea ce fac!".

Modestia proastă este și la sportivi, aici mă refer desigur la cei buni. După un meci mare, după un concurs suprem majoritatea declarațiilor conțin ceva de forma "și mulțumesc antrenorului pentru că m-a băgat pe postul meu preferat". Ăla e prost dacă nu te bagă unde îți place, pentru că atunci clar te-a pierdut. Când ești bun, ca sportiv, nu contează cine e în spate pentru că tu modelezi totul în jur, antrenorul fiind doar dirijorul care urmează partitura deja scrisă. Niciun antrenor nu este atât de prost încât să ucidă talentul doar pentru că are el un plan. Dacă nu ești așa de bun încât să te faci remarcat poți încerca o reprofilare sau să te mulțumești cu statutul de mediu pe care îl deține 40% din societatea actuală (restul de 58% sunt doar proști sau incompetenți – 2% fiind marjă de eroare).

Modestia asta văd că e treabă grea, lumea se cramponează mereu de ea și ne ucide treptat orgoliul, lăsându-l undeva între "nu-l pot umili pe adversar" și până la "mai bine nu plânge el decât să jubilez eu". Fairplay-ul este doar o invenție de a spune că trebuie să te porți frumos și după. Te porți, îi strângi mâna adversarului, dar trebuie să existe puțină mândrie, puțină scânteie de orgoliu în privire când îl privești în ochi. Când va descoperi superioritate în privirea celui mai bun, cel mai puțin bun va înţelege că modestia improvizată pe care o așteaptă de la invingător nu-i poate fi niciodată un substituent pentru lipsa sa de reușită. Când ești perfect, nimeni nu-ţi poate face nimic, iar cum nimeni nu e, gloria trece prea repede pentru a o pierde cu modestie.

Eu, arogant și arogant

Omul, în general, și mai ales în particular, vrea să fie o vită condusă către un scop suprem de către un seamăn de-al lui, el nu vrea să ia decizii sau să-și facă griji, vrea doar să fie ăla care pune umărul la treabă, apoi să se scuture și să plece mulțumit de folosul pe care l-a adus societății. Am spus-o prea abrupt și poate un pic forțat, dar omul vrea să simtă o putere cum îl apasă pe umerii conștiinței ca să știe că nu e el responsabil de ce face. Aici intervin eu, un om suprem, un om ales dintr-o mie, ales de către mine personal, mă ung, pun, numesc domn, lider, șef, zeu peste tot ce înseamnă omenire.

Asta e doar o doză exagerată de aroganță, dar o aroganță atât de puternică încât dacă o transmit vreme de vreo 10 ani încontinuu și fără să mă poticnesc, oamenii din jur chiar vor crede că sunt ceva superior lor, nu doar unul ca ei, și vor începe să asculte de prelegerile mele ca de ale unui zeu pogorât de pe vreun Athos, Asgard sau Sinai. Nu trebuie să fac ceva, decât să exist și atunci, pe măsură ce voi fi tot mai sus, oamenii vor simți că o nouă forță psihică îi asuprește. Da, timpul este îndelungat și trebuie să am răbdare cu orice cretin care va tinde să vrea ceea ce am, dar nu-i atât de complicat pe cât pare, doar că e de durată. Eu și luptătorii de gherilă sau eu și luptătorii din Al-Qaeda.

În general sunt arogant pentru că doar la asta mă pricep pentru că la carte nu am excelat, am preferat să fiu arogant, la lucrul manual sau orice implică dexteritate nu excelez pentru că nu sunt genul care să se bazeze pe propria forță pentru că, iar, sunt arogant, prin cuvinte îi pot forța pe alții să facă ce vreau. De-aia sunt arogant și nu se poate să-mi iasă altceva. Probabil că peste ani voi căuta sau mi se va ivi ocazia să revin pe scena sălii de festivități din liceu ca să fiu un arogant nemaivăzut care să mintă mințile noi, din fața lui, cu actele lui de vitejie. Iar atunci voi fi împlinit, căci am reușit să mint atâția puști că viața e chiar frumoasă. Dar voi spune asta arogant fiind, deci ei vor greși că mă vor crede. Voi fi un lider pentru spiritele lente care vor dori o mână forte. Poate nu voi fi eu mereu, dar mereu voi avea atitudinea potrivită pentru a-i conduce pe oameni în orice prostie vor dori ei să realizeze.

Vrei să cucerești o virgină? Ai nevoie de zeu, trebuie să fii pe lângă arogant. Vrei să fii cel mai deștept? Scuze, dar câinii sunt deștepți, oamenii sunt inteligenți, deci nu pot să te ajut. Vrei bani? A, de-ăia vreau și eu. Nu știu cum se fac. Dar în rest absolut orice. Doar câteva nu.

Cum să lași o femeie gravidă–live text

Pentru că din perspectiva bărbatului nu puteam scrie acest articol, voi încerca din perspectiva celui care chiar lasă femeia gravidă, și anume, spermatozoidul. Acest limbric al fertilităţii, acest șarpe al prelungirii vieţii omului pe Pământ, acest nimic (fără microscop), dar de o însemnătate imensă. Deci încep.

17.35 - ah, mă barbotează asta aici de ţâșpe ani, hai, fato, cu finalizarea, nu mai pupa buzele falusului în erecţie atât.
17.43 - deja încerc să mă dau cu capul de pereţi, doar-doar l-or durea pe-ăsta coaiele cât să vrea să ejaculeze.
17.46 - în sfârșit au început și ei ceva acţiune. Văd că vine iar hormonelul ăla de-l văd doar când ăsta călărește. Sper doar să nu mă dea în gât ca acum o săptămână.
17.48 - ptiu, ce-ai făcut, drace!? Ţi-ai dat drumul și duduia nici nu s-a încălzit. Nu-i nimic, hai cu echipa doi, hai, hai!
18.01 - așa, capu' sus, hai, vreau și eu locul meu în pole-position. Hai, freac-o bine. Vrei o revistă sau un film?
18.07 - așa, acum suntem pe val. "Misionar", nebunaticule, de-ăsta-mi ești? Old school, old school, tu dă acolo, vreau socializare!
18.18 - băi, glumeţule, mai termini și tu azi? Ce tot o bagi și-o scoţi că prima dată te-ai dat repede de gol.
18.21 (și vreo 5 secunde) - iuhu! Am plecat! Vreau gagică! Hai, gagici, gagici, ovare, chestii, embrioni. Vreau! Vreau!
18.23 - ptiu, să-mi bag copiii înapoi în embrion de nu e cel mai fad loc aici. Ha, fraierilor, măcar voi v-aţi lovit de mal înaintea mea. Beibi, vin!
19.25 - chiar mă plictisesc. Nu tu TV, nu tu dat în șervețel la pornache, nu tu o muie. Ah, de ce m-oi fi grăbit să ies nu știu.
...
21.32 (secunde nu avem) - iuhu, mă aude cineva? Lua-v-aș morţii la alergat de miștocari ordinari.
21.35 - simt ceva ciudat în stomac. A, stai, n-am așa ceva. Oricum, e clar, am nimerit unde trebuie, dar nu văd ceva de fertilizat pe-aici.
22.02 (la fix 12 secunde) - fata, vin acum! Asta-i ziua mea cea mare! Fut un embrion, fut un embrion, fut un embrion! Intru!
22.02 (5 secunde din timp) - Geronimo!!!
22.13 - mă tot dau cu capul de peretele ăsta de vreo oră. Știam că e non-stop, că nu închid.
22.24 - am intrat, am intrat! Iubito, mă bucur să te întâlnesc.
22.24 (și 41 de secunde) - bun, ne-am văzut, ne-am plăcut, te-am fertilizat. Ca bărbat în familie eu decid. Ăsta BĂIAT IESE!

După vreo 9 luni de abstinenţă iese copilul, iar atunci bărbaţii de regulă se îmbată. Oh, dar nu de fericire, își dau seama că de atunci abstineţa s-a prelungit pe viaţă.

Dacă aș fi… scriitor

Prin școală te-au terorizat cărţile împreună cu baba sau moșul pe care îl credeai senil care te puneau să citești? Vrei să te răzbuni pentru ce ai îndurat? Vrei să rămâi în mintea tuturor fără să faci ceva care să necesite multă muncă? Bun, aici e de tine, ia de stai jos, vei vedea cum textul se așterne sub ochii tăi și cu afli răspunsul la toate întrebările pe care nu ţi le-ai pus niciodată. Și probabil nici nu ți le vei mai pune după aceste secunde.

Umblă vorba prin târg că e greu să scrii, nopţi nedormite dedicate pasiunii, timp liber pierdut în detrimentul unei investigaţii solitare pentru cartea ta sau materialul tău. Nu zic că nu umblă așa vorba, dar parcă-i prea goală și lipsită de substanţa scriitoricească. De fapt e muncă, dar încep lecţia asta prin a te îndemna să scrii ușor. Nu te osteni cu acele romane grele, realiste, obiective sau subiective, semi-istorice sau pe deplin înfipte în nervurile istoriei. Ia ceva lite, ceva ușor, care să fie - you get my point - de o prostie incurabilă, să mustească a lene prin fiece por. Dacă ești fată te apuci de chicklit, dacă ești băiat te apuci de ceva cu vârcolaci și vampiri, iar dacă ești ceva la mijloc tot pe vampiri mergi. Vrăjitorii - Harry Potter style - sunt așa anul trecut.

Nu-i greu, alegi locuri ciudate, de mintea-ţi inventate, iar la masă stând, începi să baţi în tastatura PC-ul textul, că doar n-oi fi un nostalgic impotent cu evoluţia ca să scrii de mână. Creezi o întreagă lume, neapărat te inspiri niţel din "Dracula" lui monsieur Bram sau din deja prea plânsa și citita serie "Amurg" a unei dudui din State. Scrii niște fapte idioate despre iubirea dintre rase, chiar poți s-o dai ușor interracial, nimănui nu-i displace un pic de porno într-un roman care, speră acei cititori, va fi ecranizat. Neapărat să fie un abis între specii, îţi poţi chiar permite să încrucișezi, în mlădiosul limbaj literar, un cerber cu o femeie căreia îi este teamă de chestii cu mai mult de două capete. Ideea e să fii cât mai idiot în gândire. Hai că nu-i greu, mai ales că vei fi la vârsta la care vei fi idiot în gândire crezând că nevastă-ta ar pune vreodată în aplicare fanteziile pe care le ai cu ea.

După finalizarea romanului o duci la o editură unde o duduie sau un nene nu mai potenţi culturalo-literar ca un puști de clasa a 5-a cu liceul făcut la distanţă și diploma luată de la colţul străzii, va crede că a descoperit următorul Kafka sau poate chiar un Lovecraft cu altoire de cruntă prostie. Îţi va fi publicată cartea, vezi bine câte cărți proaste sunt în lobrărie, iar după zece-douăzeci de ani copiii îţi vor umple cu de toate frigiderul fără să ceri. Succes! Hai cu cartea.

Sexul pus pe live text

Primul live text al unui act sexual, doar aici, la mine, și mâine în reluare în mintea ta.

17.20 - am intrat în casa ei, invitându-mă eu mai demult, când am tot făcut avansuri perverse.
17.23 - miroase frumos la ea, este comod și aproape că mă simt ca acasă, lipsește doar PC-ul meu pentru pornache.
17.41 - deschidem sticla de vin de cârciumă pe care l-am luat eu din ultimii bani de prin buzunare. Torn eu primul pahar.
17.55 - o tot împing să bea, dar ea nu și nu, tot la primul pahar este.
18.03 - îmi fac curaj, și când o văd că a dat peste cap al doilea pahar îi bag mâna între picioare. E mai primitoare ca o gara cu trenul de la orele amiezii.
18.07 - mă joc deja de vreo zece minute (cred) cu ce are ea pe-acolo, ea turuie întruna, eu îmi fac de lucru.
18.12 - dupa juma' de oră de preludiu reușesc s-o dezbrac, bluza îi pică la picioarele mele.
18.12 (și 26 de secunde) - de fapt avea doar rochie pe ea, fără chiloţei sau alte acareturi, astfel că e goală în faţa mea.
18.16 - s-a speriat de mine ca de-un șobolan când i-am zis că sunt gol și a văzut părul de pe mine.
18.16 (doar 13 secunde peste fixul minutelor) - speram să leșine, dar nu.
18.23 - o pun în misionar și încep sexul propriu-zis. Ce să vă spun, e plăcut, e tot primitoare.
18.27 - mi-am dat seama că de vreo zece minute dau pe lângă. Nu știam eu de ce se uită așa acaparată de imagine pe tavan.
19.13 - iei, am nimerit gaura, în sfârșit! Acum e pusă capră și am aprins și lumina.
19.14 - să-ţi bagi guleratu' în mama lor de Electricieni. A picat curentu' și mai să-mi dau drumul pe mine de frică, dar nu pe gaura care trebuia.
19.34 - am aprins niște lumânări. La futai înainte, zic!
19.34 (doar cu 4 secunde până la și 35) - m-am ars cu lumânarea, să-mi bag în norocul meu!
20.17 - mi-am bandajat rana și am pus-o de alt act. Sper doar să nu se trezească din aburii alcoolului.
20.19 - am terminat! După un act îndelung lucrat, după vreo trei poziții și juma' de oră de sex sălbatic, am finalizat! Of, că bine a mai fost. Și ce tavan interesant are duduia acasă.
20.23 - voiam doar să corectez intrarea "20.19" de mai sus. Corect era "20.18".
...
20.34 - mă despart de gagică în faţa ei cu un sărut pasional. Am dat-o pe spate. Atât de pe spate că cred că am dat-o și cu capul de ușă.
21.01 - îmi dă mesaj gagica și-mi zice: "mersi k n-ai profitat de mine k sa ma futi. Ejti un skump. Scuze k am adormit dupa al doilea pa’ar.".

Acum, după primul live text de sex, mai consemnez și eu ceva. Futui eu sau nu, important e că duduia mă văzu drept scumpu'. Revin cu live text de lăsat femeia gravidă.

Anti-eutanasiariștii să plimbe câinele!

Avem câini în București și avem paricopitate în București, cele din urmă luând formă de oameni. Un nene a venit cu o idee, deși ar părea pirpirie, domnul Pirpiliu o susţine, și anume eutanasierea câinilor vagabonzi. De dragul subiectului și al pseudo-utopiei omit faptul că trăim în România și e posibil ca acest lucru să nu se aplice. Cum s-a auzit de lege, omul a sărit în sus, cel preaiubitor de câini, că cum, că ce, că idiot fără minte cel care a venit cu ideea. O fi idiot, că deh, e parlamentar, deci nu-i prea breaz, dar ideea e chiar bună. În câteva puncte de suspensie, argumente în discuţie și distrugeri de puncte de vedere, ceva mai jos prezint situaţia.

Am ajuns oameni dăștepţi, cu mintea băgată la cutie și fiind mai bună ca o armă albă, astfel că filosofic vorbind, este deficitar intelectului ca o fiinţă superioară să mănânce o altă fiinţă (uneori inferioară), iar acestea fiind spuse, de ce nu apără nimeni vaca, porcul sau pasărea? A, nu, acolo avegetarienii ăștia preamiloși nu pun botul, decât uneori când e cu mediatizare că vaca în momentul uciderii e prea stresată, în rest se mulţumesc să culeagă bucăţi din mai sus numitele de prin frigiderele hypermarket-urilor. Porcul e rău, nu are sentimente, e jegos, nu merită salvat. Dar porcul e liniștit, nu te mușcă decât dacă îţi bagi cretinește mâna în gura lui, se mulţumește cu puţin, mâncare, noroi și apă, nu are nevoie de mângâiere, îmbrăţișări sau alte drăgălășenii. Dar totuși unul nu ridică pancarta în piaţă pentru el.

Ipocrizia e mare, cât timp o prestezi laolaltă cu mai mulţi ca tine. E ușor să aperi drepturile animalelor, pe care, apropo, noi le-am inventat, noi oamenii, când în faţă ai o petiţie, un mouse și ideea că tre' să semnezi și tu acolo. Sau sunt situaţiile când auzi zarvă, e clar că e protest și te bagi și tu în el, susţinând "bietele animale" care mușcă al dracului de tare. Ce beneficii aduce un câine? După ce l-am dresat noi în urmă cu ceva mii de ani pentru propria distracţie, el a devenit un parazit liber acceptat de noi. Nu produce, nu trage la jug, nu dă lapte, ouă sau pui pe care să-i tai la o viitoare sărbătoare, nimic. Bine, sunt frumoși, drăguţi, nu zic să moară toţi, dar să dispară cei de pe străzi. Pe lângă că în general nu produc nimic, cei de pe străzi mai și mușcă, mai umplu și trotuarul de mizerie, mai sperie și lumea. Atât timp cât vrei animal și îl iei și îl ţii în casă, atunci da, dar să nu ai pretenţia ca restul să accepte niște jigodii redundante drept fiinţe meritorii de viaţă.

Dacă toţi acești susţinători ai vagabonzilor canini, acești bardoţi, vadimi, zăvorani doritori de jeguri în societate vor adopta câte un câine de pe stradă și puii rezultaţi nu-i vor arunca iar în stradă, eu printez articolul și îl mănânc literă cu literă, virgulă cu virgulă. Am auzit că fibra de celuloză face bine la stomac.

Discipol de la alt pol – Iuda

Cum vine Paștele din fiecare coastă de creștin se naște un sentiment de jertfă la adresa măreţului zeu Iisus, și fiecare îi deplânge soarta, cum a fost el,mititelul de copil imatur la 30 de ani pus pe cruce și lăsat în plata soarelui și deshidratării. Mai-mai că fiecare s-ar pune pe cruce doar-doar i-o alina suferinţa Preasuferindului. Sau nu. Dar în această perioadă nimeni nu-l deplânge pe Iuda, cel care a murit spânzurat, nimeni nu-i face o reconstituire, toţi, ţin să subliniez, bunii creștini văd asta ca pe o pedeapsă normală. A vândut omul o bucată de carne pe 30 de arginţi și gata, e întruchiparea răului.

Iisus știa de planul lui, sau cel puţin așa s-a lăudat la Cină, dar nu i-a dat vreo palmă, nu i-a tras vreo flegmă între ochi ca pe la noi, nici măcar la o lapidare nu l-a dus ca pe la ei. Iisus băiat finuţ o fi gândit oarecum pragmatic "Băi, ce mielu' lu' tata astăzi și mâine, dacă-l opresc pe jmekheru ăsta din a mă vinde, sfârșesc bătrân și necredul ca mai toţi zecii de mântuitori și mesia. Așa că... facă-se voia ta, Iudă!". Iuda și-a scos de niște curve și câteva petreceri, Iisus a devenit un brand în fruntea companiei lui Ta-su Biserica Creștină, iar lumea poate avea Bunul și Răul pentru ceva ani. Dar, șiret și isteţ cum îl știm pe Iisus sau mai bine zis pe ta-su, nu s-a mulţumit cu renumele și a vrut și răzbunare astfel că i-a implantat lui Iuda un chip în cap numit "conștiinţă". A fost o mârșăvie fără margini că nu putea să scape de el, astfel că a sfârșit prin a vedea lumea de la nivelul ștreangului.

După ce voi fi făcut public acest articol dimpreună cu gândurile pe care el le prezintă presupun că mă veţi putea vedea pe străzi cu ultrașii religioși în spatele-mi alergându-mă cu crucea și sperând că voi cădea și-mi voi rupe gâtul. Este periculos să încerci să faci omul să gândească pentru că atunci el crede că îi insulţi credinţa, chiar dacă demult bagă cruci și rugăciuni doar pentru a stabili un nou record. Pun rămășag că Iuda, escroc mediocru și crunt complexat de avântul pe care îl lua Iisus se gândea "Bî, ce atâta caterincă cu fi-su lu' ăl de sus, că ca el e și Ioan Botezătorul, ăla chiar mai bun, că face baie și oamenilor. Ca el sunt mulţi, da' doar că ăsta a strâns și o hoardă de paricopitaţi, ăștia 12 din care fac și io parte. Ia gata, că parcă prea pune monopol!".

Ce ar trebui să înţelegem din aceste gânduri? Simplu. Iuda nu e vreun trădător, nici vreun apostol sau evanghelist bun, că singura evanghelie pe care a scris-o s-a șters care episcop a prins-o la cur, ci de fapt este... Consiliul Concurenţei Credinţei Popoarelor (CCCP).

Lecții când sfaturile iau o pauză

Toată lumea în perioada actuală se plânge ba de o criză care nu mai pleacă, ba de lipsa salariilor bune, ba chiar și de nivelul de trai scăzut. Adică de bani, banii sunt la baza băjii acestei epoci actuale. Eu m-am gândit să ofer niște lecţii gratuite, să le spunem meditaţii, iar prima este gratuită, apoi aștept o plată. O apă plată că și asta vine din izvorul cu cod de bare. Dar să încep lecţiile zic.

Există vicii pe lume și există tutun pe lume. Cu astea două în minte și în mână un nene deștept la vremea lui a adăugat o foiţă de hârtie, o scânteie și a ieșit fumatul. Acum omul modern se plânge de preţul prea afumat al ţigărilor, deci un viciu costisitor. Plus că fumătorii au devenit niște paranoicii care nu-și mai cumpără ţigările în văzul lumii, ci pe ascuns, eventual deghizaţi, și se feresc să-și aprindă vreo ţigară pe stradă de teama celor care s-ar putea să le ceară. Fiecare cu aia a lui, zic, dar totuși cred că găsim aici o cale de a eradica acest viciu. Preţul mare se pare că nu afectează pe nimeni, iar interzicerea fumatului în spaţii publice la fel nu, astfel că eu vin cu antidotul pentru această plagă. Fumătorii ar trebui să-și aprindă ţigările doar acasă, unde nu-i vede nimeni, nimeni nu-i mai trage de mânecă pentru un fum și deodată va părea că întreagă lume a renunţat la fumat. Și nici nu e nevoie de vreo patruzecistă în lenjerie roșie pe panouri publicitare pentru a avea efect.

Subiect sensibil aceste cheltuieli, e cu du-te-vino de unde să iei și unde să pui. Că tot am zis de du-te-vino zic și de benzină și de mașini, că na, tot omul rupe de la gura copiilor pentru un mijloc de locomţie care cere bani constant mai ceva ca o amantă feșănistă. Dar preţul benzinei crește și consumul mașinii de îndărătnic ce e nu dă înapoi de fel, astfel că ce să faci. Eu zic că e simplu, și sfidează și cea mai elementară logică. De acum înainte te duci cu 50 de lei la tine și iei benzină, astfel observând că niciodată nu vei mai investi în combustibil jumate din salariu. Dacă te lasă mașina nu-i problemă, spune-ţi că e primavară și merge o plimbare. Sau poţi face un gest extrem, cum se fi împinsul ei. Am zis, e extrem, deci cu grijă!

Mă simt responsabil, ceea ce nu mi se întâmplă des, astfel că mai rulez încă o lecţie de ţinut minte și de aplicat oricând în viaţa asta. Se nimerește uneori să nu vrei să primești pe cineva la tine, din motivele enumerate mai sus, acele lipsuri, și deja îi simţi pe cei care vor să te calce cam nepoftiţi. Dacă ei încep să te sune tot mai des, să se preocupe de tine, este clar, în perioada imediat următoare tu ai de hrănit și adăpat niște guri dornice de vizită. În acest caz, cam când crezi tu că devin tot mai familiari, tot mai prietenoși, profită și fă-le o vizită. Îţi vor umple frigiderul cât pentru trei generaţii, dar cum pentru toate lucrurile există bani, pentru asta există doar nesimţirea frumos exploatată.

Calm! Vine nervosu' la schimb

Aceiași dragi cercetători britanici, că tare sunt buni în toate și dacă e vorba de vreun studiu penibil pe care niciun absolvent al vreunei universităţi serioase nu l-ar face, ei se bagă în faţă, au scos încă un iepure din jobenul cercetărilor. Ultima găselniţă în materie de citit oamenii al acestor cercetători este aceea că nervozitatea e noul calm. Deci, cum ar spune românul distrus de serialele americane proaste, calmul este sooo last year! Și chiar e, dar de fapt e de secolul trecut, așa afirmă somităţile numite mai sus. O dată cu această modernizare și accelerare a vieţii se pare că a fi morocănoși, iritaţi, nervoși, adică ne*utuţi mai pe românește ce s-om mai plimbăm prin termeni, este la modă și chiar modul nostru actual de a ne crede calmi.

Potrivit celor declarate mai sus ajung la concluzia că dacă vezi vreun om calm prin jur te închini, te apleci, iei pământ, bagi la piept, scuipi și peste umăr și te întrebi ce are de e așa liniștit. Studiul ăsta contrazice acele studii cu fericirea, unde chiar stăm bine (nu noi românii!), că nu prea înţeleg cum să fii și nervos, deci stresat, și fericit, dar doar nu putem contrazice marile minţi britanice. Dacă tot am aflat de această victorie a puterii de psihanaliză umană asupra stările noastre, realizez de ce am avut niște probleme în timp. Îmi dau seama de ce tanti aia de-am ajutat-o să treacă strada mi-a cârpit câta bastonul după ceafă de mi-au fluturat urechile. Ea de fapt nu era nervoasă că am dus-o pe trotuarul greșit, luând-o chiar din faţa magazinului unde voia să intre, ci era într-o stare de calm profundă, mai ceva ca un preot shaolin și cu bastonul ei agitat către capul meu voia de fapt să spună: "mulţumesc maică, tare de folos mi-ai fost". Devine evident și de ce mi-am luat zeci de înjurături în timp, de se simt morţii mei mai exploraţi decât Triunghiul Bermudelor, alea nu erau stări de iritare, nemulţumire sau nervozitate, ci pur și simplu atingerea unei aure de calm pe care ar fi invidios și Iisus.

"Băi, neisprăviţilor! Scoateţi o foaie de hârtie! Test că m-aţi supărat!", acestea sunt cuvintele unui impunător profesor de unușaizeci și 40 de kile cu tot cu ambalaj. M-am pripit să-i iau familia la vizitat cu ce am mai atârnat sub burtă, și acum realizez că e posibil să fi greșit. Omul era în zona lui de Zen și dorea să o împărtășească cu noi, sau măcar cu cine îi iese in cale, astfel că, ce metodă mai frumoasă de a-ţi arăta starea de pace interioară dacă nu ţipatul la alţii.

Ultima similaritate pe care o văd în România și ca să nu mai zică invidioșii că nu suntem sincronizaţi cu moda de afară este un caz public de atingere a calmului suprem. Nea Vadim, acest poet în cămăși albe, s-a simţit îndreptăţit să rage, arunce cuvinte grele sau pahare cu apă pline, numai pentru a-i demonstra unui executor judecătoresc că el de fapt nu e nervos că-l dau afară din sediu, ci doar îi tratează cu calmul adus de seriozitatea vârstei. Acesta da exemplu că cercetătorii britanici, oricât de pe lângă ar fi cu subiectele studiile lor uneori, alteori o mai și nimeresc. Dar totuși cred că nu ne-au dat niște bani meritaţi de poporul nostru pentru cobaii studiului.

SUA, noua baștină

Nu am fost niciodată în SUA, dar asta nu înseamnă că nu îmi pot da cu părerea în legătură cu această minunată conglomerare de state care n-au nimic în comun unul cu celălalt decât steagul sub care cântă imnul. Mă uit mult la televizor, deci aud multe impresii despre aceste state nord-americane, iar după ce mă uit la televizor, îl mai deschid o dată ca să mă uit şi la filme. Desigur, filmele proaste, făcute pe rola de hârtie igienică a Hollywood-ului, difuzate de posturile româneşti. Prin acest portal către lumea cilivizata de peste hotar mi-am tras propriul jurnal de călătorie şi personala listă de dezavantaje venite o dată cu emigrarea mea acolo.

În început, dacă aş părăsi România cei de-aici vor ridica PIB-ul cartierului rău famat al lumii în 2010, Haiti, pentru că vor mări importurile de păpuşi voodoo pentru a mă aduce înapoi. Nu, aşa sabotaj indirect nu aş putea face, deci astfel că nu plec. Bun, apoi al doilea şi următorul rând, sunt prea deştept pentru SUA. Da, am început abrupt, reformulez. Dacă mă duc eu acolo le va creşte IQ-ul mediu cu peste jumătate faţă de cât e acum, iar uitându-se peste sondaje, boștinașii de acolo chiar se vor crede destepţi. Le-ar face lor rău pentru că ar avea în cap numai nori de inteligenţă şi vor crede în final că Mexicul chiar este un stat şi nu periferia din sud.  

Dar să zicem că ajung în SUA, iar acolo dacă mă enervez nu mai pot să le-o dau franc pe româneşte cu "ba pe mă-ta, bă!", sau cu aia mai neaoşă "morţii mă-tii", că nu vor înţelege, iar eu trebuie să traduc. Merge binişor "your mother's dead people", dar mi-e că vor cred că sunt necrofil sau vreun voodoo-ist şi mă deportează în Haiti în loc de România. Încă o problemă survine în momentul în care ajung acolo şi îmi fac un cerc de prieteni. Nu pot scoate boxele în stradă să se audă "Puşca şi cureaua lată" că oamenii sunt cu muzica lor de zbenguială, de sărit ca mingea de ping-pong, iar pe-aia nu intră nici băutură, darămite mâncarea, şi că tot am zis de mâncare, nu vor înţelege pasiunea pentru carne crudă rulată sub formă de semi-cârnat şi apoi rotită pe grătar. Mai degrabă vor chema pompierii când vor vedea fumul.

în final, SUA nu mă merită pentru că nu au un sport naţional care să mi se potrivească mie. Pentru fotbalul lor american nu pot sparge seminţe şi bea o bere, trebuie să chem la mine alţi oameni, să avem şorici, chipsuri, berea însă rămânând. La baseball iar nu mă descurc, pe plaiurile mioritice bâta e folosită atunci când vrei să-ţi educi nevasta cu frumosu' şi să nu foloseşti cureaua, pumnul, uşa în care e dată cu capul sau sticla de alcool goală. Mai pot să mă uit la hochei, unde mai văd şi eu câte o bătaie, dar nu-mi place că n-au consecvenţă, fie ne rupem oasele încă de la început, şi până nu terminăm n-o dăm în altele, fie jucăm şi noi. Ar mai fi sportul datului în judecată, dar n-am talent la aşa ceva, ar însemna să cheltui bani când pot rezolva problema cu o lopată după ceafă. Este clar, SUA nu e chiar tărâmul făgăduinţei, dacă nici măcar nu e potrivit unui român, dar dacă am emigra toţi fără vize? Atunci s-ar sinucide americanii de mâna noastră.

Și zeii au probleme psihice

Dragă Jurnalule,

Sunt eu, creatorul tău indirect, Dumnezeu, şi am venit să-ţi umplu paginile cu problemele mele. Ştii bine că acum câteva milioane de ani am creat nişte lucruri pe care le vedeam ca fiind ideale, un ecosistem al meu unde să pot face nişte fiinţe fericite. Mi-am făcut planul atunci şi l-am desfăşurat pe mai multe zile, la început cam 12 zile, dar apoi mi-am dat seama că pot compacta munca şi să termin mai repede. Am făcut lumina, cum era şi logic, să vadă şi cei şi cele care vor apărea mediul în care există. Imediat a apărut unul în salopetă, cu o curea pe care avea multe unelte, o foaie în mână şi aere de şef. Mi-a spus că e electricianul şi că trebuie să mă sancţioneze că n-am instalaţia corect pusă. Am zis că are dreptate, aşa că i-am vârât o "atenţie" în buzunar şi mi-a rezolvat instalaţia imediat, cu o semnătură pe hârtie.  

Apoi am zis să fac şi nişte fiinţe, animale, insecte, eventual şi planete, printre multe alte lucruri plănuite. Am făcut animalele şi a apărut un grup pestriţ cu pancarte în mâini, cu portavoce întrebându-mă ce fac eu acolo, că rănesc animalele, că ei vor chema Poliţia Animalelor. Ei nu voiau bani, ei voiau atenţie, ştiu asta pentru că deja le-am oferit bani şi s-au arătat jigniţi. Le-am dat în grijă un ONG, PaceaVerde, internaţional de altfel şi cu zeci de simpatizanţi. Mai nou am aflat că vor să se ducă şi-n spaţiu să vadă ce extraterestru e exploatat fără voia lui. Or fi şi exploataţi cu voia lor? Rog soţii să se abţină de la a răspunde.

Între timp am mai făcut şi nişte planete, am creat material pentru tine, celuloza copacilor, şi iar ajung la începutul prelegerii mele. Ţi-am spus că am creat şi stele şi planete? Le-am făcut, că altfel nu aveam unde să pun animalele, dar stelele pe cer le-am aruncat aleatoriu, fără să ţin cont de ceva. Apoi, după câteva zile, au venit la mine nişte dudui cu cărţi în mână, cu globuri. Nu erau vrăjitoare din România, la asta mă gândisem şi eu prima dată, ci erau cititoare în stele. Am rămas puţin prost când am văzut câtă importanţă dau astea tuturor lucruri create de mine, întinse pe cer, şi mi-a fost teamă o lună să mai deschid uşa că cine ştie peste ce dau.

Am reuşit să fac şi omul, în primă fază bărbat, fără ţâţe sau cur şi m-am gândit că e anost să aibă lumea doar pentru el, astfel că doream să-i fac o parteneră, care să-i dea un echilibru. Până s-o fac pe ea au venit unii, cică de la ONU cu drepturile omului, că dacă este liber în tot ce vrea, dacă decide singur ce face, dacă are drept de vot, dacă are loc de muncă. Eu i-am luat deoparte, li l-am arătat cât de liber e, nici haine nu-l forţam să poarte, şi am încercat să le dau bani. Ăştia la fel n-au vrut, dar mi-au cerut să distrug turnul Babel şi să le dau o singură limbă, iar eu ca să fac puţin mişto de ei le-am dat engleză. Am auzit că mai nou au aplicat-o în toată lumea. Dar să revin la om, i-am creat o femeie, Eva. Nu o aşez bine lângă el că apar nişte mulţi indivizi şi individe cu drepturile oamenilor căsătoriţi, cu asociaţii că să vadă dacă femeia e maltratată, au venit chiar şi din partea protecţiei copilului, deşi nici nu aveau aşa ceva. De toţi am scăpat cu bani, dar ăia de la protecţia minorităţilor sexuale mi-au mai cerut şi câte un miting anual.

Înţelegi tu, Jurnalule, cu ce mă confrunt? Acum am încercat să distrug tot ce am creat, dar indirect, ca să iau totul de la zero. Am încercat cu evoluţia, dar nu s-au lăsat duşi, decât dinozaurii şi câteva specii oarecum trecătoare, apoi cu cutremure şi vulcani activi, nici aşa, decât le-am crescut valoarea oraşelor-bordeluri, ca Pompei. Mai nou i-am învăţat pe oameni treaba cu energia nucleară, iar ei au construit centrale. Acum aştept doar să dispară şi deja am planul de viitor, după ce curăţ planeta. Voi crea gândaci de bucătărie.

Un strop de ură-n pahar

Domnul îmbrăcat cu o geacă de piele se ridică și-și spune povestea. Eu urăsc oamenii proști, urăsc invidia și sunt invidios pe bogătași, urăsc animalele de companie și în special femeile cu ţâţe mici și fără cur. Peste degete îl lovi ca un fulger nuiau ghidată de femeia care stătea în centrul lor. Nu îi lipseau bustul sau fundul, cum aţi crede, care erau destul de generoase, ci ea era să-i spunem educatorul acestui grup mixt de oameni. Vocea ei era caldă și parcă dornică să stea până în zori la o discuţie despre nimic dacă i-ai fi cerut. Domnul A., am mai discutat, trebuie să vă spuneţi că iubesc cutare lucru, iubesc anume situaţie, nu să rămâneţi tot cu ura în suflet. De exemplu spuneţi "iubesc femeile fără ţâţe și fund că sunt isteţe să compenseze lipsa fizicului". Aveţi drept pedeapsă să aplicaţi aceste lucruri și să rescrieţi lista, dar de data asta de o sută de ori.

Din spate o voce timidă se aude. Dar dumneavoastră, doamnă, nu aţi urât niciodată? Nuiau e lovită cu putere de masă și Educatoarea privește către tâmăra care a întrebat. Nu am urât, dar cred că voi începe cu tine dacă mai pui întrebări nepotrivite. Să trecem mai departe ţinând cont de cele spuse până acum.

Precum diavolul care este ponegrit și huiduit de toţi și totuși are mai mulţi adepţi decât Dumnezeu, Allah si Budda la un loc, așa și ura este un sentiment select. Niciodată nu dispare, rămâne cel mult în stare latentă, în ură nu te poate dezamăgi nimeni ca în iubire și este crescătoare, rareori să scadă. Ura e percepută doar ca ceva urât pentru că oamenii nu vor decât perfecţiunea, frumosul din lucruri, uneori (mai mereu) trecând cu graţie peste restul. Ura, această lipsă a compătimirii i-a făcut pe oameni să evolueze cât de cât stabil, căci efectele lipsei urii se văd în prezent. Sunt acceptate minorităţile sexuale care au existat dintotdeauna, dar mai nou cu cereri de drepturi, sunt acceptaţi oamenii cu handicapuri fizice sau psihice și mai sunt acceptaţi și oricare categorie care nu se încadrează în limitele teoreticei normalităţi. Pe măsură ce handicapurile sunt acceptate exista o omgenizare a oamenilor, o transmitere a genelor cu probleme și altora și ajungem să ne distrugem ca rasă doar pentru că avem compasiune. Bună c-o avem, dar e prost drămuită.

Cei nebuni, psihopaţi, retardaţi mintal, sau orice altceva pe bază de psihic sunt introduși în societate, astfel că aceleași gene se transmit, inteligenţa sau capacitatea de a evolua sau de a dobândi noi calităţi fiind periclitată. Această latură afectivă ne distruge. Animalele își anihilează defectele, nu ai șanse dacă ai probleme, dar noi începem să acceptăm. Randamentul propice este obţinut când îţi poţi desfășura munca la parametrii cât mai înalţi, iar dacă se vrea o acceptare a tuturor defecţilor, asta ar trebui să se realizeze în incinte precum lagărele, dar desigur, cu condiţii umane, dar cu aceștia delimitaţi de societate.

Este o viziune cinică cea de sus și condamnabilă în ochii multora, dar gândită la rece este cât se poate de realistă. Având parte afectivă încastrată în cortex nu ne putem pune cu securea pe toţi cei care nu ni se par normali, dar pot fi separaţi fără să comitem genociduri precum Hitler sau liderii din fostul bloc comunist. Populaţia se mărește, iar separarea se poate face și mai ușor, o mai mare stricteţe când vine vorba de nou-născuţi. E fiinţă și n-ai voie să te legi de ea, dar de o dogmă este nevoie. Sau vom ajunge să considerăm retardismul, bolile ereditare și lipsa capacităţilor optime drept normal și natural.