Și zeii au probleme psihice

Dragă Jurnalule,

Sunt eu, creatorul tău indirect, Dumnezeu, şi am venit să-ţi umplu paginile cu problemele mele. Ştii bine că acum câteva milioane de ani am creat nişte lucruri pe care le vedeam ca fiind ideale, un ecosistem al meu unde să pot face nişte fiinţe fericite. Mi-am făcut planul atunci şi l-am desfăşurat pe mai multe zile, la început cam 12 zile, dar apoi mi-am dat seama că pot compacta munca şi să termin mai repede. Am făcut lumina, cum era şi logic, să vadă şi cei şi cele care vor apărea mediul în care există. Imediat a apărut unul în salopetă, cu o curea pe care avea multe unelte, o foaie în mână şi aere de şef. Mi-a spus că e electricianul şi că trebuie să mă sancţioneze că n-am instalaţia corect pusă. Am zis că are dreptate, aşa că i-am vârât o "atenţie" în buzunar şi mi-a rezolvat instalaţia imediat, cu o semnătură pe hârtie.  

Apoi am zis să fac şi nişte fiinţe, animale, insecte, eventual şi planete, printre multe alte lucruri plănuite. Am făcut animalele şi a apărut un grup pestriţ cu pancarte în mâini, cu portavoce întrebându-mă ce fac eu acolo, că rănesc animalele, că ei vor chema Poliţia Animalelor. Ei nu voiau bani, ei voiau atenţie, ştiu asta pentru că deja le-am oferit bani şi s-au arătat jigniţi. Le-am dat în grijă un ONG, PaceaVerde, internaţional de altfel şi cu zeci de simpatizanţi. Mai nou am aflat că vor să se ducă şi-n spaţiu să vadă ce extraterestru e exploatat fără voia lui. Or fi şi exploataţi cu voia lor? Rog soţii să se abţină de la a răspunde.

Între timp am mai făcut şi nişte planete, am creat material pentru tine, celuloza copacilor, şi iar ajung la începutul prelegerii mele. Ţi-am spus că am creat şi stele şi planete? Le-am făcut, că altfel nu aveam unde să pun animalele, dar stelele pe cer le-am aruncat aleatoriu, fără să ţin cont de ceva. Apoi, după câteva zile, au venit la mine nişte dudui cu cărţi în mână, cu globuri. Nu erau vrăjitoare din România, la asta mă gândisem şi eu prima dată, ci erau cititoare în stele. Am rămas puţin prost când am văzut câtă importanţă dau astea tuturor lucruri create de mine, întinse pe cer, şi mi-a fost teamă o lună să mai deschid uşa că cine ştie peste ce dau.

Am reuşit să fac şi omul, în primă fază bărbat, fără ţâţe sau cur şi m-am gândit că e anost să aibă lumea doar pentru el, astfel că doream să-i fac o parteneră, care să-i dea un echilibru. Până s-o fac pe ea au venit unii, cică de la ONU cu drepturile omului, că dacă este liber în tot ce vrea, dacă decide singur ce face, dacă are drept de vot, dacă are loc de muncă. Eu i-am luat deoparte, li l-am arătat cât de liber e, nici haine nu-l forţam să poarte, şi am încercat să le dau bani. Ăştia la fel n-au vrut, dar mi-au cerut să distrug turnul Babel şi să le dau o singură limbă, iar eu ca să fac puţin mişto de ei le-am dat engleză. Am auzit că mai nou au aplicat-o în toată lumea. Dar să revin la om, i-am creat o femeie, Eva. Nu o aşez bine lângă el că apar nişte mulţi indivizi şi individe cu drepturile oamenilor căsătoriţi, cu asociaţii că să vadă dacă femeia e maltratată, au venit chiar şi din partea protecţiei copilului, deşi nici nu aveau aşa ceva. De toţi am scăpat cu bani, dar ăia de la protecţia minorităţilor sexuale mi-au mai cerut şi câte un miting anual.

Înţelegi tu, Jurnalule, cu ce mă confrunt? Acum am încercat să distrug tot ce am creat, dar indirect, ca să iau totul de la zero. Am încercat cu evoluţia, dar nu s-au lăsat duşi, decât dinozaurii şi câteva specii oarecum trecătoare, apoi cu cutremure şi vulcani activi, nici aşa, decât le-am crescut valoarea oraşelor-bordeluri, ca Pompei. Mai nou i-am învăţat pe oameni treaba cu energia nucleară, iar ei au construit centrale. Acum aştept doar să dispară şi deja am planul de viitor, după ce curăţ planeta. Voi crea gândaci de bucătărie.