Din seria lui 31 februarie.

De parca ar fi vreo serie, dar suna mai frumos un titlu asa formulat. Mai aprofundat ar fi cam asa, "din seria de gandiri milenare descoperite in ultimul veac pentru a descrie ce se intampla in decada fiecarui an din viata omului", dar parca prea este un sir lung de termeni ilogici asezati intr-o fraza oarecum corect gramatical. Asa, o tai pana la, "din seria de gandiri inutile". Avem asa, "chestia" cu relatiile interumane, intre persoane de sex opus. Observatii observate intr-o lipsa prea mare de ceva practic de facut si intr-un puseu de prea multa gandire. 



Fiecare cand isi cauta "jumatea" o cauta dorind sa regaseasca in ea lucruri comune, tabieturi pe care sa le savureze impreuna. Interesanta premiza, ca doar tuna si ii aduna pe toti, sau ca cine seamana se aduna, dar de fapt te plictisesti repede de o persoana cu care ai multe lucruri in comun. Apare monotonia din faze incipiente, astfel ca se duce pulii de suflet toata relatia. De ce? Pentru ca nimic nu te surprinde, si desi la inceput este bine cu "comun", pentru ca ai ce vorbi, mai tarziu dispare interesul pentru ca este ca si cum nu ai avea mintea ta proprie, te gandesti la ceva, prin prisma ideilor tale, si constati ca celalalt s-a gandit si el la acelasi lucru. Un deja-vu permanent, astfel ca se rupe totul. Deci, tragand linia concluziei...

Relatiile de durata sunt intre persoanele care au motive de tachinare, care nu au cine stie ce "comunitati", care reusesc sa porneasca o cearta de la o amarata de melodie pe care unul o asculta si celalalt nu o suporta. Astfel, in circumstantele date, care mai cauta perfectiunea lucrurilor comune in celalalt, poate semna decretul de sfarsit al relatiei de la start. Am zis ca e din seria gandirilor milenare...