Socializati

"Sunt micuțul vrăjitor, și țip de pe covor", vreau printre vorbe să zbor. Cred că nu ar fi de bun simț să încep cu o întrebare, dar încă nu știu toate bunele maniere, iar ce doresc să știu este, "Tu socializezi?", tu, orice cititor. Acum ți-ai dat răspunsul, presupun că e "da", având deja în minte toate acele siteuri de socializare pe care ți-ai făcut cont de-a lungul timpului din dorința de a vorbi cu cineva, de a vedea cum este, sau doar pentru că din jur și-au făcut cont toți și toate. Dintre aceste portaluri de comunicare, mai cunoscute și pe la noi sunt "cartea feței", "salut cinci", "spațiu' meu" și aș include și "tu.tub". Puțin sarcasm ar părea, la adresa numelor lor, dar de fapt este o traducere în română a lor. Poate nu toți cunosc limba “dulce și armonioasă” a englezilor. Ce fac aceste siteuri? Eu le caracterizez ca fiind de o pseudo-socializare, căci în timp am uitat cum se face cu adevărat treaba aceea cu vorbitul, cu comunicatul. 


Desigur, mai există plimbarea în parc, locul ăla care nu-i doar pentru chiulit, ci este peticul de verde între betoane. Bucureștiul e viu, adică poluat și bolnav, supraaglomerat, ca o doamnă cu prea multe haine în garderobă, dar trage să trăiască, neputând fi înlocuit cu replica din "a doua viață". Lumea este periculoasă, poate o tanti scăpa un ghiveci de  flori în capul tău, sau se mai prăbușește o fațadă de bloc, dar tot poți spune: “Zgârieturi? Trec până m-oi însura.” Moda conturilor care apar pe internet promovând ideea de, “hai să ne strângem mai mulți la un loc, să pornim un curent”, aici mi-am pierdut simțul logicii și o las să treacă, încercând să prind eventual valul doi. Dar din ce am auzit ar fi simplu să te integrezi în așa ceva, doar un cuvânt maxim trebuie ținut minte și nimeni nu se supără dacă îl tot folosești, iar acesta, perla din scoică este, “mumos”. Învață-l, scrie-l. Totul este mumos, dar tot nu am înțeles ce înseamnă mumos.