Pun apa, imi iau masuri de precautie, pregatesc un ceai, cafeaua e prea instabila. Apa fierbe, pun plicurile, se inroseste, sunt pe drumul cel bun. Zahar cat trebuie, indulceste spiritele dimineata, un strop de sare de lamaie, fiecare om e un contrast. Rosu profund are culoarea, turnat in cani sa se raceasca, simt aroma lui si parca am uitat de chinul trezirii de dimineata. Pregatesc feliile cu unt si dulceata, proaspat prajite, ma uimesc pe mine ce bine merge, chiar nu stric nimic. Pun feliile pe farfurie, canile si farfuria pe tava, cam mica ea, dar ma descurc cu ce am la dispozitie. Dau sa ies pe usa, tin sa mentionez, nu dau vina pe usa, acolo ii e locul, se pare ca farfuriei pe tava nu-i era locul. Ambele felii pica, si ca intr-un scenariu de comedie proasta, cad ambele pe partea cu dulceata. "Uite iubito, ai mai vazut covor asa multicolor? Stiu, pare un Rembrandt, dar iti garantez ca e pur romanesc." Si fac alte felii, trag dubla doi, acum imi iese. Ma indrept spre dormitor.
"Buna dimineata iubito", rasuna vocea mea calda in racoarea diminetii, surprinzand momentul trezirii ei. "Buna si tie sa-ti fie, romanticule, dar ce mi-ai pregatit tu acolo?". Iar restul e istorie, fata este multumita, bucataria e c-un covor proaspat vopsit, dar dimineata e completa, macar pentru un partener. Si ultimele cuvinte, "baga-ti-ai ceva in el de romantism Eminescule, al dracu' de greu se mai face". Si o vorba pentru scenaristii de la Hoollywood, "mai usor cu exagerarile, diminetile in doi cu mic dejun la pat merg cand ai ditamai vila, sa nu te lovesti ca prostu' de usi."
2 comentarii:
:)) Funny but romantic...
Apropo de feliile de paine... avea Murphy o lege: feliile de paine unse cad tot timpul pe partea unsa.
Frumos din partea unora ca stiu sa iasa din "rutina zilnica" si sa faca cate un lucru, cat o fi el de mic, deosebit. (ex. mic dejun la pat pentru iubita si pictat covorul cu dulceata).
Vazut din afara este dragut, citit din interior este amuzant, deci imaginatia este la cote inalte.
Trimiteți un comentariu