Sunt în direct? A, nu, am greșit cariera, aici sunt doar pe foaie. Am tratat problema crizei economice, a actelor de terorism, a căderilor de rating de la TV, ce-o mai fi rămas de tratat? Știu, treaba asta care cade grav la pancreas, decimează glicemia și te duce la ace (adică la insulină), deci iubire spuneam. Pentru că le am pe-astea cu sentimentele împărtășesc și aici din cunoștiințe, nepoții trebuie să știe prin ce am trecut ca să îmblânzim aceste fiare iubitoare, cunoscute popular drept femei.
Am citit, adică am auzit și eu pe la alții, că dragostea durează undeva pe la doi-trei ani, și m-am mirat. Bunicii mei sunt de peste 50 de ani împreună, iar oamenii moderni își fac griji cum să reziste măcar doi ani?! M-am chinuit mult să găsesc răspunsul, i-am întrebat în nenumărate rânduri cum au putut și după ultimul răspuns al bunicii: "lasă-mă dracu'-n pace, că nu mă f... grija cum de-am rămas 50 de ani cu pârlitul asta" cred că am găsit răspunsul. Nu se mai urăște nimeni ca ei.
Iubirea vine și trece, e cam ca o mașină nouă, după ce-și termină rodajul îți dai seama că are consum mare, că întreținerea costă mult și sigur găsești pe toate drumurile una mai ieftină și la o primă vedere mai bună. La a doua vedere deja este mult mai bună decât cea ieftină. Astfel că ura e ca pepita de aur, costă mult și muncești mult ca s-o găsești în cantitate mare. Și acum că am stabilit valorile, trebuie retușate toate replicile până acum consacrate.
“- Te urăsc!
- Și eu!
- Și tu ce?
- Te urăsc!
- Păi zi așa.”
“- Și de cât timp ești cu ea mă?
- De vreo 10 ani.
- Și cum rezistați? Nu ți-e teamă că te va înșela?
- Cum să nu rezistăm?! Nu mai găsește ea pe nimeni s-o urască cum o urăsc eu. Mă înșeală eventual cu unul care o iubește, dar tot la mine revine.”
- Și eu!
- Și tu ce?
- Te urăsc!
- Păi zi așa.”
“- Și de cât timp ești cu ea mă?
- De vreo 10 ani.
- Și cum rezistați? Nu ți-e teamă că te va înșela?
- Cum să nu rezistăm?! Nu mai găsește ea pe nimeni s-o urască cum o urăsc eu. Mă înșeală eventual cu unul care o iubește, dar tot la mine revine.”
În copilărie credeam că sunt nebuni bunicii când se alergau prin curte care cu ce prindea, care cu sapa-n mână, care cu ciomagul, dar acum îi înțeleg. Dacă la ăștia care se iubesc preludiul se rezumă la tandrețe, lumânări cu iz înecăcios și semi-întuneric, la ăștia de se urăsc trebuie și ceva hardcore. Mamaie, lasă bre toporul, că nu mai arunci ca-n tinerețe. Ah, și ți-am zis să ai grijă să nu dai prin vecini. Acum ce le zicem ălora de la IML?, iar le-o băgăm pe-aia că așa vă “urâți” voi, mai furtunos.
Mențiune: Articol scris pentru Academia de gashca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu