Simboluri pentru credință

Pe măsură ce un popor sau o civilizație își pierde ceva, atunci se înconjoară de cât mai multe elemente simbolice a ceea ce a pierdut pentru a-și reaminti ce a avut. Să zicem de religie în primă fază. Când a apărut ideea de Iisus, de Mântuitor, ea a fost puternică, oamenii credeau vorbele, credeau fără să dorească dovezi, iar icoane nici nu trebuiau. Apoi preoții au acceptat simbolurile pentru că omul uita să creadă, astfel că au apărut icoane, apoi lănțișoare, cruci la gât, icoane în portofele, bling-bling-uri și prin mașini și e clar că sunt tot mai puțini credincioși. Asta e prima treabă, necesitatea de simboluri fiind invers proporțională cu credința, când credința a atins praguri tot mai joase, numărul simbolurilor aproape că s-a înmiit.

Acum vine Crăciunul și în magazine este deja puzderie de oameni de zăpadă, Moși Crăciuni, trași în ciocolată, sau îndesați cu plus, practic din orice material posibil. Simboluri peste simboluri, toate cu un singur rezultat, să ne aducă aminte de ce a fost. Până acum 10 ani era ceva simplu, magia că Moșu' vine. Acum uităm de ce vine, copiii vor mai mult și mai mult. Vor de la roboți telecomandati până la păpuși care eventual să se fută singure dacă se poate, și să fete și alte copii, ca să nu mai dea banii pe altele. O portocală, o prăjitură, și erau de ajuns în urmă cu ceva ani, acum fără sute de lei aruncate pe cadouri, părinții nu mai au curaj să-și privească progeniturile în ochi. Dar totodată mai este ceva, un fapt pe care mulți îl uită. Un copil speră că Moșul nu-l sare, ci că vine la timp, că îi aduce ceva important poate, iar ce îl face pe un copil să se trezească în zori mai fericit este un cadou pe care probabil l-a primit. Ciudat este că adulții știu să creeze cadrul unei surprize, dar nu știu să aibă cadrul lor unde să spere. O ironie a sorții urâtă.

Nu e doar în România asta, e pe tot globul, iar la o așa anarhie spirituală și sentimentală mie îmi convine, am mai găsit un lucru despre care să scriu, dar ca și acestor lucruri și mie îmi lipsește ceva, subiectul. Dar la câte simboluri am lăsat, consider că nu-mi trebuie.