Scrisoarea unui Vadim analfabet

Dragă Moșule,

Nuștu dacă îți mai aduci aminte de mine da ieu sunt ăla deți scria cu ardoare acu câțiva ani. Ehei și ce dă scrisori am mai trimis ieu la matale, iară darurile au cam întârziat în tinp să vina. Da acum am crescut și ieu. Nu vreau să te plictisesc cu ce am de zis, da proa'bil te întrebi de ce îți scriu aciastă scrisoare. Păi să vezi. Și proa'bil te întrebi de ce o scriu după Crăciun. Păi să vezi. De ceva ani nu mai cred în tine, mai trădat și nu trec peste asta. Am vrut să te surprind întro noapte când cu cadourile și am prinso pe mama cum îmi azvârlea o jucărie sub brad. De atuncia mam prins, nu iegziști, bă! Da ai fost băiat finuț, de salon cum se zice paici și tre săți zic ceva. Nu e o scrisoare săți cer ceva ci să îți reproșez altceva.

Pe la 3 ani m-iai adus primul cadou, pe care, inbecil cum ieram, la-m luat de bun că ie de la tine. Și mam bucurat, până m-am înnecat cu piesele mașinuței și am ajuns la Urgență. Na, am zis că no fi vina matale, că ieram ieu copil prost. Auzi, da să nu mă faci pe mine copil, că mă superi. Am trecut cu bine de ietapa aia de viață, am ajuns la Crăciunul următor și iar avusei un șioc. Mia-i dăruit în dar un cadou dăla de ți-am zis că vriau, un ielicopter, cum vedeam în filmele cu Rembo. Mai ți minte ce am pățit? Mia-m spart dinții cu ielicopterul ăla când mia dat mămica una dupe urechi că făceam zgomot în casă șia-m scăpat telecomanda. Da na, doar nu era vina ta, ieram eu mic și prost, da să nu mă faci tu pe mine mic, că te bat cu băjeții din gașca mea.

Și tot așea până pe la 13 ani când râdeau ăia din clasă de mine că te aștept. Am vrut să le demonstrez că iegziști, așa încât că ma-m ascuns făcândum-ă că dorm și team așteptat. Începuse să scârțâie patu în camera părinților și am zis că ai greșit gaura hornului. Miam dat seama că noi na-vem horn, așea că am zis ca inprovizezi. Și am așteptat. A trecut tăticu la baie și după vreo 5 minute a venit mamița cun cadou în mână. Ca Federer la tenis a azvârlit iea cadoul sub brad, cred că în ghetele mele. Am văzuto când la pus acolo, ma-m speriat și am sărit din pat țipând: "te-am prins mincinoaso! Tu nu iești moșu!". Atunci a venit tata și mi-a ars una dupe urechi de mia-u fluturat până dimineața și m-a trimis amândoi la somn.

Ce vreau să zic? Ho bre, nu te grăbi, că nu am terminat. Voiam săț-i zic că iești un inpostor fraiere, nai pic de schil în deastea cu cadouri. Nam ce zice, ești praf, da na, mă simt inportant daca îți scriu o scrisoare. Râde ăștia din celulă de mine da eu nu râd. Sunt cam negri iei, și o fi umor dăla negru de nu îl înțeleg ieu. A, încă ceva, să nu mă uiți. Vezi că până primești alte scrisori, a mea e prima, deci no arunca că vreau cadou anu ăsta. Îl trimiți aici, la spitalul 2 plus șapte, aripa de vest. Dacă sunt în vreo cămașe albă de sărbători și prinsă la spate, îl bagi pe supt ușe că uneori îmi face ăștia surprize și mă  înbracă la vreo 4 capse.

Hai pa, bă Moșule, îmi place să vorbesc cu tine deși nu iegziști. Nu iegziști bă, da cea mai tare schemă a ta a fost s-ăi faci să creadă că nu iegziști. Totuși, de prieten imaginar iești bun. (Deci, fără mașinuțe sau ielicoptere că ne certăm. În rest, toate ie bune, mai ușor cu alcolul la Rudolf, c-ăi cam roșiu nasu lui. Hai, că tot cred în tine, măcar anu ăsta scoate-te cu un cadou.)

Pese: Scuză sângele de pe foaie, mă mai dau cu capu de pereți când îmi pierd inspirația da cum pereții ie captușiți, mă dau cu el de masă. Te pwp. Hai, pea.

Mențiune: Articol scris pentru Academia de Gahscă.