Dacă aș fi... Profesor

Asta da meserie de viitor, profesor, unde totul ţi se pare că se derulează în reluare şi cu repetiţie. Pentru că nu mă atrag prea multe materii şi în special nu alea care implică cifre, mi-aş alege ceva care să-mi placă dacă tot îmi spulber toată viaţa strângând praf de olimpici şi minţi semi-complexe care în timp ar putea face ceva semnificativ pentru cei din jur. M-aş face profesor de Limba şi Literatura Română şi după perioada petrecută în facultate să spunem că devin aşa ceva. Ajung la catedră, mai întâi mi se atribuie un post de suplinitor, stau vreo zece ani în aşa ceva apoi s-ar putea să ajung titular. Dau pe repede înainte să mă fac şi diriginte şi deja mă simt un mic dictator cu veleităţi de lider militar, pregătesc combatanţii următorului front pentru înţelegerea operelor literare.

Iau o clasă de-a 9-a şi îmi slobozesc talentul oratoric peste minţile lor încă încarcerate de sistemul “dai cadou', dau nota!”. La mine nu va fi pe cadouri, că oricum mă enervează toate nimicurile împachetate frumos în hârtie lucioasă, ci va fi pe meditaţii. Vrei note mari, îţi iei pachetul de şedinţe pe săptămână, iar la următoare lucrare sau ascultare am grijă să te “mângâi” cu un 10. Desigur, voi aprecia şi inteligenţa celor buni, care vor reuşi să-mi închidă gura cu vreo dilemă sau o constatare demnă de critica universală, dar pentru masa de proşti sau indiferenţi voi apela la strategia meditaţiilor. Fetele vor fi în perioada în care se dezvoltă, astfel că voi putea afirma, cu o lacrimă în colțul ochiului stâng, că sunt mândru de modul în care încearcă un flirt cu mine, cu speranţa că vor obţine un loc mai suspus. Numai că le voi refuza pe toate - sfat pentru toţi: elevele de liceu aduc cele mai mari probleme în cazul unei relaţii, tu fiindu-le profesor -, şi mă voi mulţumi în a le ţine pe jar, să mă văd cu un rânjet pe faţă când îşi aranjează decolteul și își mişcă fundul în unduirea fiecărui pas la întoarcerea către bancă. În astfel de momente mă voi ruga să nu am vreun “răzvrătit” (a se citi elev cu orientări sexuale încă nedefinite) în clasă, căruia să nu care cumva să i se scoale vreo idee.

Mai sunt momentele cu inspecţiile, când doi-trei profesori cu apucături de inchizitori vin în clasă şi sunt gata să mă pună la zid pentru fiecare greşeală. În prevederea unui aşa moment voi avea un întreg scenariu în care ai mei elevi vor fi cei mai buni, prin simplul fapt că vor şti totul, datorită faptului că majoritatea inspectorilor habar n-au care-i materia şi se ghidează doar după programă. Eu îi voi aproba la fiecare cuvânt scos, indiferent cât de idioată va fi afirmaţia lor, iar inspectorii vor înjura în gând că nu m-au prins pe picior greşit. Sper doar ca directorul liceului - dacă îl va lovi ideea să vină într-o inspecţie pornită din plictiseală - să nu fie profesor de Română. Dacă va fi şi mă prinde pe picior greşit... nu-mi mai fac planuri pentru banii câştigaţi în urma meditaţiilor.

În final îmi voi aştepta pensia, dar nu cea de profesor, ci alta din alt loc de muncă pentru că asta cu predatul am s-o fac aşa, ca pasiune, în rest mă voi ocupa cu lucruri serioase, ceva care să-mi plătească facturile. Nu, nu doar angajat la Meditaţii SRL.