Jigniri dulci -8-

"Măcar sunt un om bun".  

Aşa şi? Cine dovedeşte asta? În faţa cui contează, sau unde se decontează? Când vei ajunge să beneficiezi de treaba asta? Niciodată. De parcă te aşteaptă cineva în rai, cu o coroană de lauri, pe care să o pui pe cap, în semn de mare reuşită în viaţă. Buni sau răi, când murim tot la fel suntem, la doi metri sub pământ într-un coşciug prea ieftin care crapă după un an. Iar în timpul vieţii în prea puţine ocazii contează cât de bun sau rău eşti. Deci, ce câştigi? Un bilet la loteria Rai-ului pe care scrie "necâştigător".

 

"Dar eu iubesc şi sunt iubit".  

Ei da, de către cine? Cine îşi ia atâta balast inutil încât să investească atâta iubire în vise? Totul e în timp real pe la noi, pe aici. Azi eşti, mâine iarăşi, dar trece. Deci, iar egal cu zero, pentru că şi alte mii de oameni gândesc la fel, deci, în cocluzie, conchizând, concluzionând. Nu ai nimic bun, doar faţadă de plafonare. Nu poţi "agăţa" pe alta, aşa că rămâi cu "mirobolanta" de lângă tine. Iar tu, femeie descurcăreaţă, nu poţi pune în 4 labe alt "boure" în stare de excitare, aşa că te mulţumeşti cu "Domnul 5 minute" din faţa TV-ului.

"Norocul nu a fost de partea mea".
Sau: "Aşa a vrut Dumnezeu, sunt la mila lui".  

Ei bine, eşti la mila lui, dar lui i se rupe de un alt cre(ş)tin care înşiră cruce după cruce când joacă la loto, sau când e în sesiune la facultate. Iar partea cu norocul, da, nu ai noroc, dar nu că ai fi încercat să faci ceva în viață fără să te bazezi pe noroc. Eu le propun tuturor celor care cred în noroc să stea acasă şi să aştepte ca grămada de bani să se reverse. Norocul sigur îi va aduce. Asta dacă nu vor avea ghinion, iar! Şi uite ciclul cum intră în ciclicitate.