Se întâmplă să stai seara în pat, uitându-te la vreo emisiune sau serial groaznice, ori stai la calculator ca orice om cu priză de Internet, și auzi o bătaie în ușă. Nu aștepţi pe nimeni, nu vrei vizite și, în mod implicit, nu vrei să fii deranjat, dar, totuși, ești. Te duci, făr' de chef să deschizi. Îl vezi în pragul ușii, cocârjat, jerpelit în coate, murdar pe mergători, dar cu o mină sadico-inchizitoare. Este el, Somnul. De cum îl vezi nu ai vrea să-l mai vezi. Din cauza acestei imagini sumbre a lui vrei să închizi ochii, mai mult, te forțează el să-i închizi. S-a dus emisiunea, netul și oricare altă pornogravitate pe care o doreai la ore târzii, te duci să dormi.
Dimineaţa, când ești mai vânjos, mai curajos pe meleaguri numai de imaginaţia ta desenate, simţi un ghiont. Pe lângă alarma ceasului care ar ridica în capul oaselor și un mort, mai simţi încă ceva. Este ea, Trezirea. Când a pus ochii pe tine nu te mai lasă. Chiar dacă al tău creier ar vrea să mai creeze niște vise, chiar dacă abia acum ajungeai mare șef taman în visul tău, ea, aproape ca o soţie necerută, vine și te pune în ceartă cu mârșavul de Somn.
Din cauza acestor aspecte nefavorabile vieţii umane, cer public demisia acestor două personaje deloc prielnice unei vieţi civilizate. Nu mai poţi fi odihnit cu ăștia, nu mai poţi share-ui ultima poză 9gag-ăristă. Nu-i mai poţi like-ui fiecare status al gagicii de care îți place în secret. Și, desigur, nu-i mai poți trolla pe prietenii din listă cu tot felul de melodii din cauză că ţi-e somn. Asta nu e viață, vă zic!
Bine, ar mai fi alternativă de a fi freelanceri, dar nici lenea nu se mai remunerează ca altă dată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu