În mijlocul protestatarilor, din Piața Universității, am întâlnit și un caz cel puțin bizar. Un tânăr de circa 25 și ceva de ani era nemulțumit de politica Măgar Ching. Avea pancartă, știa ce vrea și găsise si momentul pentru protestat.
Se observă, din poza surprinsă chiar de subsemnatul la fața locului și în mâna nemulțumitului, că acesta nu mai vrea oferta pe care o propune orice lucrător de la Măgar Ching. Vrea să fie tratat cu respectul cuvenit poziției de cumpărător și să nu-i mai fie încălcate principiile bine fundamentate potrivit cărora știe ce vrea. Bine, n-a zis-o chiar așa, astfel că, pentru corectitudine voi relua dialogul mai jos.
Reporter: Văd că ai o pancartă puțin diferită. Ce ceri tu?
Protestatar: Ce să cer? Nu cer, nu-s cerșetor, eu nu cer, că nu cer, nu că am de toate, da’ nu cer.
R: Și, atunci, ce scrie acolo?
P: Păi, ce zic!? Vreau să nu mai fie cum e! Adică să nu mai fie că nu e bine cum e.
R: Ce să fie?
P: Păi, ăștia, că îmi bagă pe gât ofertele lor. N-am bani de ele, da’ nu cer. N-am bani, iar el mă domina psihologic și fizologic să accept. Și abia rezistă, da’ nu cer, iar ei îmi dă. Așa face, ai dracu’ porci!
Am încercat să obțin o declarație și din partea companiei, dar mi-au răspuns, printr-un comunicat remis abia acum peste 20 de minute, că nu știu la ce se referă acel protestatar. Citez din comunicat: “[...] dă-l în lingurica noastră de freelancer sărac. N-are bani de-o ciungă de pus în păr și vrea să nu-l mai ofertăm cu bunătățuri. Dacă casiere frumoase n-avem, măcar produse bune să fie [...]”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu