Liftul, scurtătura printre vecini

E bine s-o dai și când ieși - sursa: halfthedeck.com

Liftul e o invenţie magnifică. Poţi străbate kilometri de clădire în câteva minute, poţi urca lucruri foarte grele într-un mod ușor și poţi să pui strat după strat de shaorma fără să te temi că pică la prima treaptă urcată. Dar nu cred că ăsta a fost primul scop al liftului. Cred că el a fost închinat unui scop mai nobil, cum ar fi evitatul vecinilor.

Primul om care a venit cu ideea unei cutii care să te urce repede și fără efort (al tău cel puţin!) probabil că abia ieșise dintr-un bordei cum bine se purta la vremea aceea. Cum oamenii nu mai erau așa prietenoși ca vecinii de la sat care te salut de la nivelul lamei de topor, el a vrut să evite să dea peste vecinii lui idioţi. Nu știa că sunt idioţi, dar îi vedea el într-un fel anume. Probabil erau genul care stăteau pe scară, mai spărgeau seminţe, mai fredonau o manea și oricât de frumos ar fi salutat, omul nostru ar fi vrut să scape de ei cu o bombă atomică - desigur că nici aia nu se știa ce e. Omul-lift oricum își căra mobila pe scări, plătind drojdierii de la buza scării, cumpărături multe nu făcea, nu avea hypermarket și soţiei gravide îi prindea taman bine urcatul pe scări, o obosea și mai tăia din pofte. Să le mulţumim, deci, vecinilor idioți, urât mirositor, urâţi la propriu care au adus aceasta invenţie magnifică, liftul. Acum, putem sta liniștiţi în lifturi, sperând ca pe etaj să nu fie alt vecin cu chef de discutat și bârfit.