Secolul vitezei, dar inteles gresit.

Pana sa facem trecerea in anii 2000 in mileniul trei, secolul 21 era si inca este vazut ca secolul vitezei, cand omenirea ar trebui sa cunoasca cea mai mare dezvoltare din toate timpurile. Azi nu voi scrie despre cercetari si alte progrese ale omului, ci voi scrie despre ceva intalnit tot mai frecvent printre oameni, si anume "viteza". Dar nu viteza in sensul de rapiditate, ci viteza in sensul de nerabdare, cum nimeni parca nu mai are timp pentru o discutie, pentru a astepta, sau pentru a ajuta.

Pentru inceput ma leg de oamenii care vor sa urce in mijloacele de transport in comun dar nu au rabdare ca ceilalti sa coboare si se avanta in interiorul vehicului, spunand ca se grabesc. Situatia sta cam asa, in fata autobuzelor mai mereu se imbulzesc cei care urca si cand usile se deschid ei uita complet ca ar trebui mai intai sa-i lase pe ceilalti sa coboare. Uita si dau navala inauntru, tu cel care cobori fiind uneori luat pe nepregatite si astfel "traficul" se imparte in doua sensuri, totul devenind timp pierdut aiurea. Nici daca esti pregatit pentru asta tot nu esti pe deplin constient de cum vor reactiona cei care urca.

Daca nu urca pana nu au coborat cei din autobuz, cei de afara formeaza in stanga si dreapta niste mini-cozi, mijlocul devenind culoarul pe unde se face coborarea, mai mereu in sir indian. Iar graba este atat de mare incat cei din stanga si din dreapta nu mai asteapta sa coboare toti care au de gand sa coboare, si cand se face putin loc, ei se vor baga imediat sa urce. Si pentru ce? Pentru ca se grabesc, asta fiind cea mai invocata scuza. Apoi poate cea ca aia din autobuz nu se misca destul de repede.
Asa, ai reusit sa ajungi in masina inainte ca ultimul om sa coboare. Fii mandru, ai innotat contra curentului si ai invins. Acum, ti se pare cumva ca autobuzul va porni in momentul in care ai urcat? Ei bine nu, nu va porni, iar timpul teoretic pe care il castigi grabit fiind, il pierzi dublu sau triplu cand astepti in masina. Si totusi nimeni nu pare sa vada ca in definitv nu castigi timp asa, ci mai mult pierzi, iar daca tu ajungi primul inauntru nu inseamna ca si ceilalti s-au terminat de coborat sau de urcat, deci plecarea nu se face. Privind obiectiv, fara sa gandesti la fel, realizezi ironicul si paradoxalul situatiei, dar daca ii intrebi pe cei grabiti de ce au facut asta nu numai ca nu vor avea un raspuns coerent, ci mai mult vor zice ca asa e mai bine, economisind timp, nefiind obligati sa astepte toti "adormitii".


Continuand subiectul voi aborda o alta categorie de oameni cu care avem de a face mai mereu. Este vorba de cei care au locul de munca la rubrica "prestari servicii". Nu va ganditi acum la prostituate sau altceva. Nu, aici e vorba de ospatari, de functionarii publici, de casieritele de la Stat etc. Mai pe larg abordez descrierea ospatarilor si modul unora dintre ei de a se comporta, de a te servi. Zic "unii" ca poate nu sunt toti la fel, dar 1 din 2 sunt asa.
Este cazul cand sunteti intr-un restaurant, mai mic, mai mare, si la masa vine sa va ia comanda un ospatar. Inca de la inceput iti dai seama de ce chef are dupa modul cum te saluta, cum te impulsioneaza sa comanzi mai mult sau mai putin. Apoi vine momentul cand dai comanda si cand, dupa mult sau putin timp, vine ce ati comandat. Pe fata ospatarului se vede o grimasa de dispret, sau un chip neutru, zambetul fiind schitat poate la sfarsit, mai mult din obligatie. Nu zic ca ei sunt obligati sa-ti zambeasca, sau sa fie veseli pentru tine, dar in momentul in care meseria ta presupune o oarecare doza de socializare, nu strica sa afisezi o fata mai vesela. Nu-ti va sta in gat mancarea pentru ca nu ti-a zambit chelnerul, daca ai intrat sa mananci inseamna ca ai pofta, dar la sfarsit acelasi chelner dispretuitor asteapta un bacsic, de preferat cat mai mare. Se spune ca in alte tari dai bacsis mare ospatarului cu zambetul pe buze, servirea meritand apreciata. Cum se face ca altii pot fi rabdatori, pot sa te faca sa te simti bine, iar la noi te simti de parca esti in plus si deranjezi? In alte tari se pare ca ei au invatat lectia cum ca bacsisul nu este obligatoriu, ci este o recunoastere a modului de servire. La noi parca ar fi o lege nescrisa ce impune bani pentru ospatar obligatoriu. Iar el nici macar 10 minute nu ar pierde parand o gazda primitoare, tu fiind un musafir in restaurantul in care el lucreaza.
Poti sa-l freci cu comenzi mici, insipide zeci de minute la rand si sa-l faci sa piarda timpul, asa ca nu are ce timp sa piarda. Este o meserie, este in timpul programului de munca astfel ca timpul lui este de fapt al clientului.


Si in final scriu despre lipsa rabdarii in discutiile cu ceilalti. Cum aparent lumea parca nu mai are cateva minute pentru o discutie cu cineva, pentru a sfatui pe cineva cand acesta ar avea nevoie. Parintii "moderni" sunt mai preocupati de slujba decat sa mai vorbeasca cu copii lor, sa-i ajute pe acestia doar prin discutii, copii fiind mai deschisi in a spune ce probleme au cand stiu ca tu vei fi acolo mereu pentru ei. Sau in relatia cu alte rude, alti apropiati, prin discutii mai dese poti face mai mult pentru ei decat ai face prin ajutorul fizic, material dat odata pe an.
Cand cauti o adresa sau vrei sa afli ceva si intrebi un om pe strada prea multi raspund cu un simplu "nu stiu", din mers fara sa se gandeasca macar daca stie sau nu. Cateodata te intrebi daca nu cumva a zis "nu stiu" numai ca sa scape de tine, treburile lui fiind mult prea importante pentru a-ti acorda 2 minute in care sa afli unde e o strada, unde e ceva ce cauti. Persoanele in varsta spun ca cei tineri nu mai au rabdare, dar nici ei nefiind prea rabdatori. Ai crede ca un om mai batran are timp sa stea sa-ti explice ceva, sa vorbeasca doar de dragul de a socializa, dar nu, printre ei fiind multi ce parca se grabesc mai ceva ca unii la 20 ani. Dar uimitor e ca tot aceiasi oameni in varsta grabiti pierd timpul dezvoltand discutii inutile, dar demne de "romane", pornind doar de la o simpla nemultumire sau situatie din statia de RATB sau din mijloacele de transport in comun. Si ajung ca in 2-3 statii sa povesteasca de nepoti, copii si altele pe care nu ai avea de ce sa le discutii cu un strain, el nestiind despre ce vorbesti si nu-l intereseaza. Dar sa nu-i deranjam ca ei se grabesc.


Ne grabim pentru ca apoi sa pierdem fara sens timpul castigat. Si lumea este surprinsa cand pierzi cateva minute, cateva ore dezbatand pe o tema ce pare banala, sau ca incerci sa schimbi o opinie prin argumente si apoi prin timp investit. Dar de fapt nu investesti timp, pentru ca nu ai avea de ce sa investesti, de fapt il folosesti, si asta conteaza, cum il folosesti. Pe noapte multi dorm 8 ore. V-ati gandit cat timp pierdeti asa? Multi stau la o cafea cu 4-5 tigari cam o ora. Multi citesc un ziar 30-60 minute pentru ca apoi sa spuna ce nemultumiti sunt de ce au citit.
Cam asa se foloseste timpul. Nu ar fi mai bine sa dormim 6 ore pe noapte, sa stam 30 minute la cafea, sa citim un ziar in 10 minute? Si cu timpul obtinut sa-l folosim altfel? Sa-l folosim in scopuri ce-l necesita cu adevarat. Cum il folosim si cum il percepem, depinde de noi.