Adresare 1.2.

Catre tine,

Pasionatul de literatura din Romania, din lume, sa zic intr-un cuvant, "literatorule", care traieste in 2009 in Romania, iar pana duminica trecuta a fost deschis targul de carte Gaudeamus. Pentru literatorul din Romania alternativa cartilor bune ale secolelor trecute lipseste cu brio, iar cu fiecare targ de carte se observa o situatie tot mai proasta, deoarece se bazeaza pe o premiza gresita. Probabil ca ai ajuns si la Gaudeamus, si ai vazut multimea de lansari, probabil impulsionat si de opiniile unora si a altora, care au spus ca Romania nu ucide literatura, tirajele editurilor fiind o dovada. Da, mai mult ca sigur ca macar o astfel de opinie tot ai auzit, dar cat de adevarata era? Citesti, ocazional sau nu, se intampla sa mai citesti, esti un literator, o literatoare in Romania secolului 21, iar pe tarabe nu gasesti decat niste necunoscuti, sau niste nume mari de vedeta, dar care scriu niste lucruri fara legatura cu "operele artistice". La Gaudeamus si-a lansat si Mihaela Radulescu o carte, sub numele de "Niste raspunsuri", iar daca vei cumpara (sau deja ai cumparat cartea) dupa titlu, vei face o greseala, titlul nu vinde nimic, nu sunt niste rapunsuri, sunt doar niste ganduri, o literatura asa, de povestire, de  scris ceva, dar probabil ca nu a iesit ce dorea ea. Cartea are un capitol care tradeaza complet titlul, in acel capitol fiind descrisa doar o scena de sex cu un vibrator, o fantezie erotica ieftina, ce poate fi gasita si pe internet. Dar totusi, in ritmul asta al unei scrieri ce nu impresioneaza, cel putin pe unii care nu se uita la nume, cartea a reusit sa se vanda in 3.000 de bucati in doar 3 ore. Sau numele a vandut oare? 

Da, cred ca numele a vandut foarte mult, iar numele pus laolalta cu titlul a atras dornicii pe loc, dar oare cati literatori au citit cartea ca pe o carte si nu ca o revista, ca pe un alt tabloid? Asa a aparut si cartea Laurei Andresan, "Barbatii la feminin", in care se prezentau niste "masculi" din lumea mondena, din lumea buna, dar si "celebri fara nume", care in momentul sexului au ajuns sa fie in rolul femei, sau sa-si expuna sentimente stari nespuse vreodata. Niste barbati celebri sau nu, care sunt vazuti prin ochii unei femei, prin ochii unei dame de companie care se presupune ca a vazut barbatii in momentul cel mai sensibil al lor, in timpul sexului, expunandu-si toate fanteziile. Da, cartea nu cred ca a fost mare "spil", dar numele cartii a vandut mult. Si de ce? Pentru ca sexul vinde, iar tu, oricat de literator esti, tot esti curios, oricine ar fi curios sa vada cum s-au comportat unii barbati mai de seama in momentul sexului. Dar nu e literatura. Acum, cam dupa anul 2000, s-a "sculat" moda cu biografii, care cum vrea sa fie mai cunoscut isi scoate o carte de impresii, si o noteaza "Biografia lui..." si o lanseaza, iar numele spera sa vanda cartea si s-o urce in topul best-seller-urilor. Dar nu are nimic de a face cu o scriere in sensul clasic sau real al cuvantului, ci este o metoda de a-l face pe literatorul din orice casa sa mai cumpere inca o carte inutila, doar pentru titlul pus pe ea, si in special pentru cel care a scris-o. Recent si Mircea Geoana si-a lansat o astfel de carte. Te intreb, ai avea vreun motiv pentru care sa-i citesti cartea? Cred ca daca se chinuia, putea sa bage toata cartea intr-un articol de o pagina intr-un ziar de weekend, si ii mai ramanea si spatiu de o poza. A facut-o cu scop politic, asta e clar, un spor de promovare in plus pentru campania prezidentiala, dar chiar nu era nevoie de toata sarada asta. Niste bani aruncati inutil pe maculatura. 

Astea sunt numai o parte din ce a fost pe la Gaudeamus, iar asta nu e literatura, e doar o scriere, in genul scrierii jurnalistice, cu caracter prozaic de detaliere a unor evenimente. Prefer cartea din '92 a Hertei Muller, plus ca a luat si Nobelul, decat 10 astfel de carti, din simplu motiv ca putea sa scoata ceva mai bun. Chiar mult mai bun, nu doar biografie si povestire. 

Apoi, in secolul 21 se naste un nou gen literar, derivat din cele vechi, se naste (sa fiu ironic) "aberarea cu succes". Si aici ma refer la toate "operele" gen Harry Potter, unde autorul bate campii cu o gratie iesita din comun, dar cand e lansarea cartii pare asa de transcedentat de ce e in carte, de personaje, de toata fantezia, actiunea. Este un fel de literatura, dar nu cumva fiecare are parte de visele lui in fiecare noapte, asa ca ce sa le mai citeasca in vreo carte si scumpa si prost redactata si prost tradusa. Dar totusi astea dispar de pe rafturi mai ceva ca painea calda. De ce? Pentru ca oameni au mai uitat sa viseze cu ochii deschisi, iar tu literatorule, ai uitat sa mai treci de filme si sa-ti imaginezi singur ce se intampla in carti, iar serii precum Harry Potter sau Twilight beneficieaza de o perioada in care filmele ajung sa foloseasca atat de multe efecte speciale, incat totul este exagerat. S-a dus detaliul de la Mihail Sadoveanu, sau modul de pornire in actiune a lui Rebreanu, iar taranul cult al lui Marin Preda, modelul pentru o comunitate, a disparut printr-o mare de semi-docti ce se cred mari scriitori doar pentru ca le-a aparut un volum de impresii sau de povestiri si a reusit sa vanda 150 de bucati din 200. Astia sunt scriitorii de acum, printre o masa de jurnalisti ce se cred tari in pix, si ataca prin ziare cand ei nu stiu sa lege 2 fraze succesive, si o masa compacta de academicieni conservatori, care inca practica cenzura, dar lasa pe piata asa ceva, biografii patetice, impresii proprii despre viata, dar care se vand doar prin autograful autorului. Herta Muller a luat Nobelul pentru niste trasaturi unice in romanele, in special in cel care a luat premiul, dar cu ce drept ajung astfel de incercari de scriere pe tabara, de la ziaristi sau de la vedete, care in 100-200 pagini baga si copilaria si moartea, pe cand altii dinainte reuseau sa scrie cu stil, cu simboluri... intr-un cuvant: literar.

Iar operele astea "fantastice", de prin anul 3000, sunt niste pure inventii, care sunt vandute la kilogram, doar cateva meritand banii, printre acestea sunt cele ale lui Stephen King, nu e din 3000, dar sunt fantastice, cu fantome si Buick-uri bantuite, posedate, insa sunt scrise cu talent. Mai sunt scrieri autobiografice, precum cea a lui Donald Trump, dar de la el chiar ai avea ce sa tii minte. In anii '90 ajunsese la un nivel de saracie pe care nici cersetorii nu-l reuseau. Dupa ce ca era fara bani, falit si falimentar, mai avea si datorii. Invidia cersetorii pentru ca aia macar aveau 0, el avea sub 0, avea "-" . 

Asta e literatura de acum, ce citim noi, dar cred ca asta depinde de fiecare literator, fiecare om, roman care doreste sa mai deschida o carte cu placere. Dar s-o cumpere si s-o si deschida. Pentru ca exista si reversul: au fost cumparate carti din colectiile Adevarul si Jurnalul National, iar apoi au fost asezate in biblioteca si atat, au strans praf de la inceput, cu speranta ca cineva le va rasfoi vreodata. La modul ca, "asa am vazut io in reclama, ca ala le baga in raft, le pune una langa alta, la cotor". Tu, literatorule decizi ce citesti, dar nu tot ce alegi este bun, pentru ca unele chiar nu au un rost practic. Ci sunt doar maculatura sau hartie igienica scumpa, aspra si cu tus pe ea. 

... de la mine, n0strad@m.012, Februarie 31.