Poveste de seara. Alta..

Cladirea de sticla se ridica impunatoare inaintea ochilor, lumea grabita intra la orele diminetii in ea, alt birou plictisitor, dar colegii sunt draguti cu tine, iti dau un salut cald, o imbratisare din inima. Cafeaua de dimineata parca merge mai bine in lumea asta, aroma aia cunoscuta, dar oamenii iubitori din jur, fericirea de afara, civilizarea. Este Romania anului 2014, fiecare a ajuns sa constientizeze ca totul poate fi mai bine, si au tranformat totul in mai bine. Acum nu mai exista cersetori la colt de strada, sau copii parasiti de mame fara responsabilitate. Acum totul e un al doilea Eden, parca mia inmiresmat, si mai primitor ca raiul insusi. Cladirile vechi sunt renovate, trotuare curate, fara mizerie si fara mizerii de oameni. Nu mai exista crima sau altfel de faradelege. Totul e, cum spun, perfect. 

Urci in transportul in comun, fiecare iti zambeste, te uiti in jur, parca totul este proaspat vopsit, niciun om nu e lipsit de respect, cedeaza locul femeilor, oamenilor in varsta. Geamurile reflecata razele soarelui parca mai intens ca niciodata. Rescriind raiul, Dzeu chiar s-a autodepasit pe el, redand tuturor romanilor inteligenta de a-si pretui tara asa cum merita. Politicienii au salarii normale, s-au redus de mult lefurile lor, iar fiecare dintre ei, nu mai fura, nu ca ar fi vreo lege aspra, ci pentru ca moralitatea a ajuns la cote inalte. "Perfect" si parca nu ii laud destul pe oamenii astia, chiar merita aplauze la scena deschisa. Afara, pe strada, aceeasi lume grabita, sunt orele de dimineata, se duc la munca, dar zambesc, nu intra la abatoare capitaliste, ci in a doua familie a lor, biroul si colegii. Nu se mai munceste cu murdarire, nu mai exista gunoieri, oameni sunt ajutati de roboti, iar cercetatori destepti ai patriei lucreaza in continuu la imbunatatirea starii generale de confort. Le iese tot mai bine. 

Omul de birou se grabeste, ajunge la lift, dar ghinionul face ca el sa-l piarda in ultimul moment. Nu-l injura pe cel din interior ca nu a tinut usa, doar spune un simplu, "azi nu am noroc, dar bafta tie". Zambeste, stie ca nu merita sa te porti urat cu cei din jur, nu poate sa urasca, este un nou individ dintr-o noua generatie. Nu mai are cuvinte obscene, sau ganduri meschine, totul e pentru aproapele lui, si-ar da la propriu camasa de pe el. Societatea si implicit individul au transformat frumos porunca lui Iisus: "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!". Acum a prins liftul, ajunge la el sus. Pe drum saluta colegele, le zambeste calduros, nu se vede nicio urma de perversitate in privirea lui. S-au dus vremurile cand barbatii erau niste misogini, niste badarani, acum nu mai o fute in gand si nici nu-i face avansuri dese. Doar este un bun coleg. Merge mai departe, miroase parfumul florilor, ii inunda plamanii, la fel si aerul proaspat ce intra pe geamul deschis de la hol. Ajunge la birou, se aseaza in scaunul directorial comod, pregatit pentru o noua zi de munca pentru compania la care tine atata. Intr-o lume perfecta nu ai cum sa urasti munca, de aceea nici nu si-a mai luat concediu de peste 2 ani. A vrut sa se simta cat mai in forma, iar munca are efectul asta asupra tuturor cetatenilor tarii..

Intoarce privirea catre monitorul PCului deschis deja, tasteaza parola de logare. Isi arunca ochii pe un calendar din dreapta monitorului, face o notita in care scrie:

"TEAPAAA!!!... NU EXISTA asa tara. Trezirea din poveste". Iar data din calendar era.. 31 februarie 2014. 

Sper ca v-a placut, poate ati visat cam mult cu ochii deschisi, iar balele ce se scurg acum din gura unora mult prea deschisa, vor fi curatate de pe jos maine, cand soseste femeia de serviciu. Plictisita de locul de munca, pentru ca i se arata dispret mereu. Iar portarul de la cladirea de birouri la fel de multe iti va baga pe gat, dar doar in gand, ca tu esti "directorasul" prea «constipat» de functia lui ca sa spuna un "buna dimineata".

Romania, te iubim, dar ce-ar fi sa stergi din analele istoriei pe unii dintre noi. Un naiv in minus nu ar strica.

Suntem in 2010, mai sunt 4 ani, sper ca v-a placut poveste de seara. Nu am fost visator, naiv, doritor sau alte din-astea. Am fost doar ironic la adresa prea multor vise. Poate am fost si un pic de Nostradamus, dar cine nu a prins ironia, inseamna ca nu stie ce-i ala un basm. Adica pentru copii, a se citi eticheta.

PS..

tipul cu biroul din poveste a ajuns unde a ajuns pentru ca limba lui e destul de fina pentru orice sef ar avea compania. adica e un linge-blide cu buze mari sa poata pupa in cur pe toti cei care il pot ajuta.

hai ca l-am jignit frumos, ce finut pot fi daca vreau.