In istorie a condus ba femeia, ba barbatul, dar niciodata amandoi in acelasi timp. Desi parca toti eram si suntem egali. Insa inca sunt tabuuri, ca femeia e asa.. , barbatu e asa.. . Vrem egalitate, dar doar cu cei mai mari. De fapt cel subjugat va cere egalitate mereu, nu-si va pleca cel mare capul pt a da sau cere egalitate.
Femeile in anii 50 au cerut egalitate. Barbatii cand erau supusi au cerut egalitate. De ce?
Pentru ca e mult mai usor sa ataci de pe pozitii egale. Sa ataci in sensul ca sa-i iei celuilalt puterea. Femeile au vrut egalitate, pentru ca fiind egale, ajung sa conduca in timp. Ca barbatii le lasa, din diferite motive. Si viceversa si cu femeile la conducere. Sunt momentele cand barbatul cedeaza complet, este "sub papuc", doar ea decide ce si cum, iar apoi el se vaita, sau reproseaza ca e mereu condus. De ce accepta el asta?
Pentru ca e mult mai usor asa. Vrea sa nu fie responsabil de nimic. Capul familiei de acum 40-60 ani lua toate deciziile, isi asuma rolul de contabil, de sef in munca, de "ținator" al casei. Insa atat. Era responsabil de tot. Acum barbatii lasa dreptul sau atuul asta, devin cei din umbra, "sub papuc" tocmai pt a nu mai fi responsabili. Pentru a putea spune "tu ai zis asa.. tu esti de vina". Au devenit niste lingai, doar pentru o pizda primita cand vrea femeia, dar si asta dupa ce el se milogeste de ea, in genunchi chiar, o da in greata cu cuvintele siropoase, doar pentru a putea sa futa si el o data pe saptamana sau pe luna. E supus, insa vrea puterea cand ii pica bine.
Parca barbatul si femeia erau lasati pt a face o comuniune? Un tot, 2 jumatati. Insa o viata stau si se cearta, reprosuri aduse, scurte momente de bine, pentru ca unul are dreptate si unul posibil sa nu aiba. E asa greu sa se comunice? De ce de la simple certuri se ajung la reprosurile intregului trecut, cand se asteapta sa fie impacarea mai se arunca cu inca un comentariu, cu o replica, doar asa, ca se poate. Toti putem, femeile si barbatii, toti pot da replici, insa chiar isi au rostul unelei reprosuri cand situatia este suficient de tensionata si fara? De ce nu se pot discuta acele reprosuri cand cei doi se inteleg?
Cuplurile in varsta trec peste anii plini cu de toate, iar la sfarsit ajung sa traga o concluzie de bine sau de rau. Dar au stat mai mult din obligatia auto-impusa: "stau pentru copii" sau "stau ca sa nu ma vorbeasca lumea" "stau pentru ca.. [etc.]" dar niciodata nu se poate accepta raspunsul: "stau pentru ca imi place, ma simt mai bine asa". "Stau pentru ca asa sunt implinit, simt ca am un rost pe pamant, iubesc pe cineva", "stau pentru ca am intrat intr-o rutina de care am nevoie in viata mea: familia, viata in doi".
Greu cu adevarul.. Sau cu impulsivitatea de a reprosa..
2 comentarii:
Nu generaliza... sunt gazuri si cazuri,tu vb de barbatii "lingai" sunt putini sunt acei care nu au personalitate .,putini la nr.>Multi barbati au simtul raspunderii si isi respecta partenera ,muncesc impreuna ,fac cumparaturile impreuna ,iau decizii impreuna...chiar si treburile casei le fac impreuna...si culmea se iubesc si dupa 50 ani de casnicie..Sunt femei/barbati care sunt egali ...asta tine de respect ..cat respecti persoana de langa tine si cat te respecti pe tine insusi..Sau tu nu crezi in o relatie pe termen lung ?..care implica totul in doi ...nu te vezi la 60 de ani sa stai cu sotia pt k o iubesti,vei sta din comoditate?..pop
Totul conteaza cum incepe. Ba ma vad si la 60 ani langa aceeasi persoana, dar depinde cu ce motiv am ales-o. Daca e din iubire, da, va fi ea. Daca este pt ca.. sau pt ca.. si aici pot fi multe raspunsuri. Daca faci un copil cu o femeie, moral esti obligat sa ramai langa ea. Ramai. Ajungi la 10 ani de casatorie, 20, si asa ajungi la 60 ani din varsta ta. E iubire de la inceput? sau mai mult obligatie? La asta ma refer ca rutina, comoditate. Vrei o casa. Iei una bogata, sau mai bogata ca tine. Va fi iubire? Nu (poate fi si iubire, dar de asemenea poate lipsi), va fi o stare de rutina, "eu vreau casa, asta ma vrea pe mine".. si ajung la 50 ani sa se sicaneze din nimic.
Sunt cazuri si cazuri. Nu generalizez, ci expun o mare parte din cazurile din romania. cam asa sunt. Dar desigur ca sunt si cum zici tu, cu egalitate, cand chiar exista atasament, iubire. Dar si moneda are revers.
Lingai vor fi mereu, care nu stiu decat sa pupe bine, si sa cerseasca ceva. Dar nu au viata lunga cu fruntea sus. Iar viata lor, mai mult ca sigur e rutina. "azi am nevoie de asta asta si asta. ma gudur pe langa ala, pe langa aia si gata lista".
Eu as sta din ceva diferit de comoditate. Daca as sta din rutina, atunci as gasi mereu motive de cearta, ar fi o continua lupta care are ultimul cuvant. Deci, rutina e ultima alegere. Chiar ultima. Prefer orice alta legatura fata de persoana aia.
Trimiteți un comentariu