Si cand o mama naste este cel mai fericit moment, a dat viata la al om, la o alta fiinta din propria fiinta. Bine, cu putin ajutor de la un mascul al rasei, dar totusi ea a dus greul. Si momentul acela al nasterii este tinut minte de orice mama. Dar apoi mai naste iar, si deja stie cum este, cum se va derula totul. Travaliul, moase (adica asistente la spital), oracaieli, palma pe cur, si imbratisarea. Deja dispare senzatia mare de fericire, dar tot persista. De la al treilea deja se scurge incet, incet entuziasmul. Si-a facut "rodajul".
Primele cadouri primite, sunt o surpriza mare, apoi deja te astepti, "a, pai asta da un parfum, asta o floare, asta un tablou, asta nimic, trecem mai departe". Si in definitv si aniversarile isi fac "rodajul" lor.
Sunt niste fapte aleatorii, dar ce vroiam sa spun, ca ne place in fiecare situatie necunoscutul, cand nu stim ce simtim, ce urmeaza, cum sa ne comportam. Ne sperie, dar ne si ridica adrenalina. Apoi stii cum totul se desfasoara si dispare si interesul. Parca am fi niste dependenti de asa ceva, mereu dorind sa fim surprinsi de ceva nou si cerand "doza" constant. Deci, dependenti de viata? Sau dependenti de ce ofera ea?
2 comentarii:
sa inteleg k ai fost " rodat"..
Eu am rodat, de la multe lucruri, la persoane si inca ceva. Dar parca prea spun multe.
Trimiteți un comentariu