Pe o stradă lată-ngustă,
Se ducea un om venind
Și-n tăcerea lui profundă,
Se auzea bolborosind.
Problemă de logică, dar nu chiar. Ăsta este un post de trecerea timpului, nu știam despre ce să scriu și cum psihologii sunt mai mult o modă decât o necesitate, încerc și eu să propun o poezie pentru viitorul unor astfel de "muncitori".
Stai cu a luminii viteză
Și ieșind intri în casă
Trântind ușa-nchisă.
Mințind spun adevărul,
Depășind în urmă timpul
Accelerând până scade viteza
Mă-nvârt în pătratul numit elipsa.
Poeților muriți de ciudă, n-am talent dar mint prea bine. Deși Soarele dogorește cu putere, Pare c-o să plouă.
4 comentarii:
Pare k aici nu ploua...stii nu te pot contrazice.:d
Dar nici nu trebuie sa ploua, poate face inundatie vecinul de sus.
vecinii mei.. se ud ..intai.. de jos...vecina ta cum se uda..de sus?
Nu am vecine deasupra, eu stau deasupra tuturor sa le ud pe toate.
Trimiteți un comentariu