Din dorinta de mai bine... nu ofer

Dintre teancurile de cuvinte ruginte și prăfuite ridic unul sus, cu un scârțâit metalic îl deschid, îl citesc și cititorului de față îl prezint: singurătate. În decorul de bibliotecă veche și îmbâcsită de trecerea timpului stau și văd acest cuvânt, încercând să scriu ceva despre el. Întrebări mă cutremură, sau poate doar balansoarul șubred, încerc să descopăr sensul vieții și sensul cuvântului, caut răspunsul în străfundurile cărților, de fapt am doar coperțile în mână, biblioteca are și șoareci. Cu o mână mă scarpin în cap, găsesc un gând rătăcit, îl prind și acum îl pun în cuvinte. Cică singurătatea ar fi cam așa... Sfârșim și mergem mai mereu singuri pentru că suntem ai dracu' de zgârciți, aici putând ridica subsemnatul două mâini în aer, nu prea oferim nimic, dar avem o dorință notorie de mai bine, chiar răspunzând la orice întrebare cu veșnicul și învechitul "bine". Cel puțin eu nu ofer, pentru motivele mele, dar accept cu două mâini și mai bag și în buzunare, doar să obțin cât mai mult, vreau totul de la lume, așa că nu las dâră când iau și din singurătate. Atunci să înșir de ce nu ofer și ce anume nu ofer.

Din timpul meu NU OFER, pentru că este perioadă de timp a mea, din 24 ore pe zi sau ceva zile pe an, îl vreau drept timpul meu, stând degeaba și fiind criticat sau muncind pentru ceva, doar să profit cum vreau de timpul meu. Lăsându-l în mâinile altora, nu l-ar valorifica, este al meu, deci de ce să-i doară, l-ar lasă într-un colț, crezând că îl pot lua de acolo atunci când vor. Este ca timpul unui corporatist, nu are nici creier, dar și de-ar avea, la ce bun din moment ce timpul îl deține compania. Să-mi fac timp se mai spune, dar nu mi-l fac pentru alții, îl dedic cui vreau, nu-l ofer, îl acord, adică voi fi și eu prezent când va fi folosit, nefiind înlănțuit într-un lucru din care eu nu am drept asupra mea. Mărind lista, către un gen de roman, adaug și că NU OFER stabilitate sau siguranță pentru viitor, din moment ce sunt om, mă schimb după cum îmi pică lucrurile mai bine și mă schimb după cum îmi schimb prioritățile, poate vreau un viitor luminos, o slujbă banală la înmormântare, sau poate vreau ceva simandicos cu popă lipsă, fără familie, genul burlacului o viață. Mai ales nu ofer stabilitate în relații, în față mințind probabil, dar sfârșind la modul că doresc mai mult.

Și în final, îmi închei gândul, i-am pus piedică, cred că pic peste el, mai spun doar că NU OFER bază materială, sunt eu zgârcit, dar din nimic nu se strâng bani. Nu am casă, sau mașină, telefon ultimul model, sau viață frumoasă, dar cine le vrea, pe toate pe care nu le am, astea da, le dau. Acum chiar îmi fac finalul, un gen de "harachirii", ultimul lucru din lista, NU OFER plăcere... cititorului, doar mie scriind, pentru că este ideea mea, și proprietatea mea, Comentați, răspund, căci OFER replica mereu.