Viață se strângea în jurul său ca lațul în jurul gâtului unui sinucigaș, greutățile creșteau în gravitate, apăsau umerii încă tineri prea rău, decizia era la un pas de a fi luată. “Plec din țară”, își spune într-o dimineață omul, trezindu-se cu câteva ore înainte de ivirea zorilor, grijile nelăsându-l să doarmă. Peste o săptămână își făcea deja bagajul și se urca în primul tren către locul de unde plecau autocarele către alte țări. Familia și-o lasă în urmă, privind scurt către ei, dar sperând la un viitor mai bun pentru el și pentru ei. Acum privirea îi era în față, doar înainte, zâmbetul scurt schițat pe față, și optimismul din suflet și minte. Ajunge la destinație, se urcă în autocar și pleacă. Peste câteva țări călătorește, o țară europeană alege și acolo începe să muncească. Vin și câștigurile, banii sunt frumoși, mai mulți decât a văzut vreodată în viață lui, dar simte durerile spatelui și bătăturile palmelor îl ustură mai rău decât îl usturau în țară. Dar strânge din dinți, o face pentru familie își spune zilnic. Și trec anii, nu prea ajunge în țară, doar strânge bani, mai ajunge și pe la femei, că doar de, își mai zice în gând, “sunt bărbat, am nevoi, dar când ajung acasă îi spun soției”. Și trec anii...
Soția se împrietenește cu vecinul, copilul deja îl vede ca pe un tata, îi mai aduce bomboane și jucării, totul este frumos, cel puțin prin ochii puștiul care acum se maturizează, treptat, dar cu lecții învățate doar de la vecin și mamă sa. Amintirile cu tatăl se sting treptat, știe că este plecat, dar nu știe când revine, dar are bani pentru haine, și vede plicurile primite de mamă în fiecare lună. Vecinul se simte bine cu soția celui plecat, deja nopțile sunt mereu petrecute împreună cu ea, devine o figură tot mai puternică în viața băiatului, și chiar îi place de această familie semi-abandonată. Soția încă se gândește la soțul ei, dar totuși vrea și ea pe cineva aproape, găsește scuze pentru fiecare acțiune de-a ei, tot îi plac banii veniți lunar, însă vrea și afecțiune, vrea... “un pic mai mult”.
Munca se termină, muncitorul de peste graniță se întoarce acasă. Își reia familia, puțin schimbată, dar nu dă atenție detaliilor, își spune iar în gând că pentru ei a făcut-o. Fiul îl recunoaște, încă, dar nu se știe cât de bine. Relația soției cu vecinul se încheie, și parcă totul a revenit la normal. El nu-și spune aventurile, ea ascunde idila, și totul este de o fățărnicie totală, dar ei se mint că sunt fericiți. La petreceri sau întruniri cu mai mult de două persoane, el se laudă de cum a fost pe acolo, de ce a făcut și cât de amărâtă este toată țara pe lângă ce a văzut pe unde a fost. Și povestește cu atâta plăcere de parcă ar vrea să fie tot acolo, parcă și banii încă îl tentează, dar înșiruie povești despre autostrăzile lor, despre cât de superiori sunt și cât de mici și proști sunt restul, încercând să nu uite ce a văzut. Și mulți ani de stat în țară el va continuă să spună despre ce a văzut, comparând tot ce e aici cu ce a văzut el acolo. Un șoc cultural pentru el. Și anii trec...
Fiul, deja matur, pregătindu-și mașină de plecare, mai revine puțin lângă tatăl său la masă de lângă casă. Îl privește din profil, tâmplele albe îi iau privirea, îi revin amintirile. Se uită la ceasul său scump, își spune că ce este, este si datorită tatălui său. Slujba bine plătită, câștigată prin educația primită pe banii făcuți afară de tată. Totul a început cu plecarea aceea. Dar acum își privește tatăl, trage aer în piept și-l întreabă:
- Tata, tu ce ai realizat, sau ce crezi că ai realizat în viață? Cum te-ai caracteriza?
- Bătrânul privește în gol, se gândește și un răspuns scurt formulează, “sunt un Euro.pe.an”.
Soția se împrietenește cu vecinul, copilul deja îl vede ca pe un tata, îi mai aduce bomboane și jucării, totul este frumos, cel puțin prin ochii puștiul care acum se maturizează, treptat, dar cu lecții învățate doar de la vecin și mamă sa. Amintirile cu tatăl se sting treptat, știe că este plecat, dar nu știe când revine, dar are bani pentru haine, și vede plicurile primite de mamă în fiecare lună. Vecinul se simte bine cu soția celui plecat, deja nopțile sunt mereu petrecute împreună cu ea, devine o figură tot mai puternică în viața băiatului, și chiar îi place de această familie semi-abandonată. Soția încă se gândește la soțul ei, dar totuși vrea și ea pe cineva aproape, găsește scuze pentru fiecare acțiune de-a ei, tot îi plac banii veniți lunar, însă vrea și afecțiune, vrea... “un pic mai mult”.
Munca se termină, muncitorul de peste graniță se întoarce acasă. Își reia familia, puțin schimbată, dar nu dă atenție detaliilor, își spune iar în gând că pentru ei a făcut-o. Fiul îl recunoaște, încă, dar nu se știe cât de bine. Relația soției cu vecinul se încheie, și parcă totul a revenit la normal. El nu-și spune aventurile, ea ascunde idila, și totul este de o fățărnicie totală, dar ei se mint că sunt fericiți. La petreceri sau întruniri cu mai mult de două persoane, el se laudă de cum a fost pe acolo, de ce a făcut și cât de amărâtă este toată țara pe lângă ce a văzut pe unde a fost. Și povestește cu atâta plăcere de parcă ar vrea să fie tot acolo, parcă și banii încă îl tentează, dar înșiruie povești despre autostrăzile lor, despre cât de superiori sunt și cât de mici și proști sunt restul, încercând să nu uite ce a văzut. Și mulți ani de stat în țară el va continuă să spună despre ce a văzut, comparând tot ce e aici cu ce a văzut el acolo. Un șoc cultural pentru el. Și anii trec...
Fiul, deja matur, pregătindu-și mașină de plecare, mai revine puțin lângă tatăl său la masă de lângă casă. Îl privește din profil, tâmplele albe îi iau privirea, îi revin amintirile. Se uită la ceasul său scump, își spune că ce este, este si datorită tatălui său. Slujba bine plătită, câștigată prin educația primită pe banii făcuți afară de tată. Totul a început cu plecarea aceea. Dar acum își privește tatăl, trage aer în piept și-l întreabă:
- Tata, tu ce ai realizat, sau ce crezi că ai realizat în viață? Cum te-ai caracteriza?
- Bătrânul privește în gol, se gândește și un răspuns scurt formulează, “sunt un Euro.pe.an”.
2 comentarii:
eu as intreba.." esti mai fericit acum?"..oare merita acei bani?cum o fi sa te trezesti un intrus in familia ta?..mai strain este acum in familie ..decat cand a ajuns in alta tara ;)..pop..
Nu as intreba asa ceva, sigur va spune "da". Da, banii merita, a plecat pt ei, cu ei crezand ca isi cumpara totul. El nu se crede intrus, ia totul de-a gata, sotia trebuia sa-l astepte si nimic sa se schimbe. Nu are de ce sa se gandeasca la asa ceva. Si spun asta pornind de la toti cei care ajung in alte tari si sunt miezu' din... dupa.
Trimiteți un comentariu