Există în lume meseria de profesor, căci era nevoie de cineva care să inoculeze minţile virgine cu informaţii, cu carte. Are multe avantaje această meserie, cum ar fi socializarea sau poate meditaţiile pe care le poţi da. Ei, şi că tot vorbeam la început de minţi virgine, un profesor pe care îl cunosc a dorit să vadă cum ar fi să umple şi alte locuri virgine, nu doar minţile. Domnul A. era profesor de matematică de vreo 30 de ani, şi îi plăcea ce făcea. Prima mea întrevedere astfel a decurs, cu o prezentare a carierei lui, apoi au început meditaţiile propriu-zise. Eu veneam la dânsul la uşă la 8.30 dimineaţa pentru o şedinţă de două ore, iar el lăsa cam juma’ de oră între elevi, timp în care îşi punea ordine în foi, în materiale, astfel că următorul meditat îşi primea porţia de lecţii începând cu ora 11. La plecarea mea mă întâlneam în faţa uşii mereu cu fata care îmi urma. Pe moment, de primele două-trei ori, m-am întrebat de ce vine aşa devreme, dar nu-mi permiteam să întreb, aşa că a rămas doar o dilemă în mintea mea.
Într-o zi am mai întârziat prin zona în care locuia profesorul, iar din uşa unui magazin ceva m-a împins să arunc o privire către geamul domnului A., unde era măsuţa pentru meditaţii. Da, dom’ Profesor lucra cu drag şi spor, eleva era cam leneşă, deşi pusese burta pe carte. Burta pe carte şi bustul ei, care lipsit de generozitate nu era, lipit de masă, iar urechea îi era pe caiet, parcă dorind să asculte ce spun ecuaţiile. Domnul A. în spatele domnişoarei cred că executa încălzirea pentru vreun exerciţiu complex de educaţie matematică, sau doar testa cum se introduce întregul în fetiţa, ă, scuze, în paranteza de clasa a doişpea. Cam 10 minute a durat totul, apoi au luat o pauză, timp în care pe ea n-am mai văzut-o în cadrul ferestrei, iar el îşi aranja cărţile şi caietele. Apoi, precum un ceas elveţian, la şi jumate şedinţa de meditaţii a început. Ştiinţă exactă, de!
Acum că tot văzusem cum stă treaba, îmi făcusem un obicei, am calculat cam pe la cât începe şedinţele cu fiecare fată şi mă prezentam pe o bancă din faţa magazinului şi admiram. După o lună de astfel de pânde şi vizionări, deja vindeam bilete. Nu pot spune că m-am îmbogăţit, dar mi-am scos de vreo trei şedinţe de meditaţii (eu făceam doar una), dar şi un respect printre colegii cărora le vindeam pontul. Cu siguranţă însă pot afirma că perioada cu meditaţii mi-a prins bine, am învăţat că matematica provoacă şi plăcere, dar aduce şi o îmbunătăţire a situaţiei financiare, dacă te ţii de ea.
Mențiune: Articol scris pentru Campania "Mari amanți români".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu